496 matches
-
prietenie virtuală, atunci când faptic ajungi în situația de a te cunoaște personal, această întâlnire nu poate decât să-ți creeze o stare emoțională pe care numai cei ce-o trăiesc pot s-o înțeleagă. Nu mai simțeam oboseala unei nopți nedormite și nici a alteia în care nu m-am odihnit tot din cauza emoțiilor mai mult de două ore. Simțeam doar cum pulsul a ajuns la maximul bătăilor admise înaintea infarctului și cum picioarele nu mă mai ajută să merg mai
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
pot să uit cât de bine a gătit doamna Friedland, care s-a purtat cu mine ca o mamă. Dar nu prea am dormit, că bombardau nemții Aradul și în noaptea aceea am stat în adăposturi. Îți închipui cât de nedormiți ne-am dus la examen! Dar am trecut, am primit diplomele, ne-am întors fericiți la Timișoara. Ce ne facem? Dacă nu ne înscriem la facultate, ne mobilizează la armată, pentru că armata română, între timp, s-a aliat cu rușii
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
ei erau altele, și zburaseră odată cu realitatea explicată cu lux de amănunte de către familia sa. A fi medic necesita ani buni de studiu, nu numai dorința ei arzătoare de a ajuta pe cei bolnavi. A fi actriță, presupunea multe nopți nedormite, compromisuri și o viață care nu se încadra în standardele unei familii fericite. Iar denumirea de inginer i se părea atât de ... masculină. Totuși, spre ultima variantă era îndemnată de toată lumea. Era „la modă” să urmezi cursurile politehnicii. Nu și-
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
cursuri ca și el, uitaseră poza între filele cărții. Imaginea avea un farmec deosebit, încât Alexandru nu se mai putea opri a o privi, a o admira. Fotografia exercita asupra lui o atracție inexplicabilă. Era surmenat, obosit, după câteva nopți nedormite, în care învățase pe rupte. O toropeală plăcută, necontrolată, îi inundă trupul, Alexandru căscă prelung și... Auzi deodată o voce puternică, masculină, cu exprimare academică, elevată, cu o pronunție specială, care marca anumite silabe: “Pânza Hiperboloidului...”. Privi în față și
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
dacă te pot ajuta cu ceva, o fac cu plăcere. A privit-o în ochi, încercând, să pătrundă dincolo aparențe, chipul frumos al femeii era brăzdat de îngrijorare, fruntea curată dintr-o dată era plină de cute, teama, grijile și noaptea nedormită își pusese amprenta. -Șerban nu a fost acasă în această noapte. -Ți-a dat telefon, a lăsat un bilet? -Nu! -Acum unde este, a venit? -Tocmai când ieșeam pe ușă, el intra. M-a salutat cu zâmbetul lui dulce, a trecut
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
componentă a Corporației pentru cultură și artă Intact și a rămas parte a trustului până în prezent. 7 noiembrie, ora 09:00. S-au închis ușile, s-a făcut liniște. 3,2,1, Suntem! După luni întregi de pregătiri, simulări, nopți nedormite, echipamente grele și sute de oameni adunați în curtea redacției de pe str. Paris, 5-7, pentru a face parte din colectiv, am reușit! Eram în legătură directă cu Bucureștiul iar prima noastră crainică, Sanda Man făcea un LIVE din holul instituției
Antena 1 Transilvania: ÎN TULBURĂTOAREA EXPEDIŢIE A CONTEMPORANEITĂŢII [Corola-blog/BlogPost/92440_a_93732]
-
început să roiască muștele. Un automat s-a pornit să cânte o muzică lâncedă care se tot întrerupea. Târziu, când deja se închideau localurile, am mai poposit într-o cafenea la modă, și acolo, pe când ne contemplam în oglindă fețele nedormite, ne balansam pe parchet ca pe o punte de corabie: ne lăsam în față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai în noua mea locuință cu un sentiment straniu. Totul se întâmplase prea repede și, din cauza nopții nedormite, simțeam cum mi se întunecă în fața ochilor. În cameră era dezordine și domnea atmosfera de părăsire și de tristețe specifică plecărilor. Pe masă se aflau niște farfurii murdare, resturi de la cină și bucăți de pâine. Am rupt o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dumiresc cum va fi tăiată și mâncată lebăda necurățată de pene, în sală intră mama. E îmbrăcată într-o rochie uzată și poartă niște pantofi vechi. Capul ei mic și cărunt tremură, fața îi este galbenă și slăbită. Doar ochii nedormiți îi aleargă straniu în toate părțile. Mă zărește de departe, și ochii ei tulburi se umplu de bucurie și de groază, în timp ce eu îi fac semn să nu se apropie de mine, căci n-aș vrea să se vadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
loc. Fără să mai aștepte, Calistrat se așeză lângă fereastra micuță, prin care lumina soarelui abia reușea să se strecoa re înăuntru. Ai apucat să te odihnești? întrebă Moș Calistrat. Nu-i nici o problemă, spuse Cristian, sunt obișnuit cu nopțile nedormite. Dar, da, am dormit câteva ceasuri, adăugă el văzând privirea nemulțumită a bătrânului, nu sunt obosit. Se despărțise în zori de Moș Calistrat în capul străzii unde locuia Simion Pop. De acolo, mersese singur până acasă. Ileana nu dormea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesta era destul de dificil. Își aruncă ochii în jur căutând ceva de care s-ar fi putut ajuta ca să urce până la zona alterată a stâncii. O scară ar fi fost foarte bună, dar de unde s-o ia? Oboseala ultimelor nopți nedormite începea să-și spună cuvântul. De ce îi trebuia o scară? Doar avea toiagul cu care se putea ridica oriunde voia. Încă nu se obișnuise cu gândul că era un paznic și se putea bucura de niște avantaje pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la câteva palme deasupra solului. La un moment dat, moșul își ridică privirile în sus spre un punct situat la vreo câțiva metri deasupra capului. Nu era adevărat, fără îndoială că era victima unei iluzii, era obosit după o noapte nedormită și acum ochii îi jucau feste. Și totuși, continua să rămână acolo, privind țintă la moșneagul care acum se ridicase ușor deasupra solului. Văzuse multe la viața lui, trecuse de nenumărate ori prin situații dificile care îi puseseră viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rouă. Începea să se întrebe dacă așteptarea sa urma să dea roade. Poate că în noaptea aceea Calistrat nu avea de gând să plece de acasă. Se rezemă ușor de zidul casei, respirând adânc. Parcă avea nisip sub pleoape, era nedormit de multă vreme și îl ajunsese oboseala. Își scutură repede capul, străduindu-se să rămână cu ochii deschiși. Nu avea voie să ațipească nici o clipă. Tresări, devenind dintr-o dată atent. De dincolo de ușă răzbă teau niște lovituri înfundate. Nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
soție, bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu știu... și dormeau în raze, cu picioarele la mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un telefon mult după miezul nopții. ― Alo, Valentin Silvestru la telefon. ― Vă salut, îngaim eu, neștiind cum să-mi ascund buimăceala de om trezit brusc. ― Peste o lună ești la Costinești și prezinți o pantomimă. Noapte bună. A doua noapte nedormită din cariera mea, o noapte frământată, chinuită de acel dureros dor de a te depăși și de acea cruntă disperare că nu poți, că nu ești în stare. Murise Luminița de câteva luni și nu mă adunasem încă, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Aruncă resturi de mâncare în toate părțile și distrug mediul natural pe care‑l transformă într‑unul artificial; însă Anna și Rainer nu pun așa problema, doar ei vor cu tot dinadinsul să răspândească peste tot artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
erau ceva de speriat. Paturi suprapuse pe trei nivele, În care de-abia Încăpea un om lungit. Camera filmase chiar paturile reale de pe vremea aceea, păstrate Într-un muzeu din Polonia, iar naratorul relata În franceză cum deținuții petreceau nopți nedormite, Înfometați și Închiși În aceste cutii de lemn, sub strictă supraveghere. Iată ce mă obliga să-mi imaginez, chiar fără să vreau, atrocitatea politică În care se zbăteau acei evrei Întinși În pat, cu angoasa și groaza zugrăvite pe chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
valențe culturale. Iar pentru cei mai în vîrstă, lucrurile, așa ghidușe, sînt încărcate de o veselă tristețe. reconversie - din omul de zăpadă turnul din Pisa O noapte albă este și afară - iarnă, chiciură și polei, dar și în bufet - una nedormită, agitată, de tămbălău, noapte de noapte. De data asta însă există o scuză, cheflii n-au cum să plece, trebuie să se protejeze. Cod roșu. Sînt consemnați. Sinistrați. noapte albă - în jurul bufetului drum alunecos Referință Bibliografică: Haiku / Valeria Iacob Tamaș
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
întreba Anca în timp ce cobora din pat și se îndrepta către baie. S-a examinat în oglindă. Nu i s-a părut ca s-ar fi schimbat cumva. Nici nu avea cum. Ea era cu adevărat frumoasă și după o noapte nedormită... După ce a băut cafeaua și a făcut ordine prin tot apartamentul, a înșirat pe un pat câteva rânduri de rochii, fuste si bluzițe. Le privea nehotărâtă. "Dacă sunt prea sobră, nu cred că e bine. O onomastică presupune și puțină
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
mulțumesc, iubită mamă, Că m-ai crescut, m-ai îngrijit! Eu știu că uneori te supăr, Dar, ne-ncetat, tu m-ai iubit! Eu te-am văzut plângând cu jale Când, grav bolnav, am fost la pat. În nopți întregi tu, nedormită, Durerile mi-ai alinat. M-ai învățat ce-i poezia, În lumea basmului m-ai dus, Iar toate hainele frumoase Tu ai muncit și mi-ai adus. Din mâna ta am luat creionul Și-am scris, apoi am socotit, Cu-
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
o strâng lângă mine să-mi rămână imortalizat la inimă chipul ei gingaș și privirea blajina, fiindcă simțeam că locul ei merită să fie în inima mea . Printre frânturile de timp, am citit cartea Denisei. Mă întrebam uneori câte ceasuri nedormite după ce-și făcea rugăciunea pentru somn și planuri înfiripate erau în mintea acestui copil. Da, toate gândurile și le-a strâns în cartea ,, Șoaptele de catifea ale Denisei ,,. Cu întrebări și dorinți, cu trupul ei firav plimbându-se prin
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
toată noaptea așa, de n-ar fi venit ceata gălăgioasa a băieților mari, îmbrăcați în capră, urs și alte roluri comice. După ce și-au spus urăturile, băieții au fost omeniți și ei cu ceva gustări, apoi au plecat. Erau obosiți, nedormiți. Ionică a spus ca el nu merge mai departe, nu mai poate de somn. Nici invitații pădurarului nu puteau sta mai mult. Plecau și ei să doarmă pe la casele lor. Când oaspeții se risipiră, cei ai casei se puseseră pe
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
iar chiuveta nespălată de un veac. Își udă fața și mâinile, se șterse de un prosop relativ curat și intră în bucătărie. Aroma cafelei și privirile senine ale femeii, îl înviorară și-l îmbătară în același timp. În ciuda unei nopți nedormite, Sonia arăta binedispusă și zâmbitoare. Îl privea pe sub gene și întrebă șmecherește: am îmbătrânit? Ce spui? - Tu nu, eu mai curînd. Optsprezece ani e o sumă. Și o ocnă. Dar îmi pare bine că m-am rupt de acolo și
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
alta, si anume ca munca de creație a scriitorului care tocmai a terminat o lucrare, este modalitatea sisifica de a o lua de la capăt, de a reîncepe expediția pe care tocmai a închieiat-o, cu memoria vie a efortului, a nopților nedormite, a stresului, a emoțiilor pozitive și negative. Totul trebuie parcurs din nou, pas cu pas, lacrima cu lacrima. Nu există pentru scriitor, pentru artist în general, nimic care să-i ușureze povară atunci când o pornește din nou la drum, atunci când
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]