2,311 matches
-
M-am găsit în sala Ateneului în fața unui concert cu o muzică pe care nu puteam să o definesc. Muzicienii cântau la instrumente necunoscute mie, îmbrăcați în haine de epocă, purtau peruci. Am ieșit de la acest concert cu totul nelămurită, nedumerită, dar încântată" (Mira Glodeanu); Uneori cântam pentru cinci persoane, era și foarte frig și noi totuși cântam ca și când ar fi fost sala plină. A fost o școală extraordinară" (Liliana Nikiteanu). Desigur, nu toate interviurile ating aceeași tensiune spirituală, nefiind în
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
coșului, frecându-se de plasă cu un fâșâit elegant. - Hei! strigă el cu mândrie. - Chestie de baftă! comentează altul dintre puști. - Ba de pricepere, îl contrazice el. Hei, e OK dacă joc și eu cu voi? Nici un răspuns, doar mutre nedumerite, tâmpe. Rabbit își scoate haina, o împăturește frumos și o așază pe capacul curat al unei pubele. În spatele lui, puștii în salopete se foiesc din nou. Rabbit se bagă unde-i îngrămădeala mai mare ca să prindă mingea, îi face vânt
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
ta albastră Toamnă Gornaciul a sunat din corn: Octombrie-e-e-e! și surugii vineți legănând penele au străbătut casa călări crupele fierbinți dansau în oglinzi cu vișini tescuite-n călimări răscoleau covoare cu flori de lână sub copite de fum - noi ieșeam nedumeriți, cu șorțul sumecat, în drum. Nesărutați, ochii gornaciului au trecut, s-au topit peste văi în urma lor liniștea se piaptănă-n odăi și păsările de pe rochii se pregătesc de ducă. Vom mai duce la adăpat culorile o singură dată înainte de
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
atunci, se urmărea cultivarea unei limbi aproape de cea vorbită, interzicându-se folosirea unor forme literare sau a unor neologisme... Odată, am fost chemat la Comitetul Central al Partidului și am fost învinuit de faptul că românizez limba. M-am arătat nedumerit, am pretins că nu știu ce înseamnă a româniza limba și am cerut lămuriri. Șeful secției de propagandă a început să citească din denunțul unui turnător și mi-a imputat folosirea cuvântul ,,urbanizare". Drept răspuns, i-am atras atenția că atitudinea lui
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
așa ceva... Vasăzică știe, și se face că nu știe -, repetai sufocat. "Compară, - mă dăscălea Mesagerul -, o caravană de cămile străbătând răbdătoare deșertul, semețe, cu un raliu automobilistic și chiar cu o cursă de formula unu..." - Compar -, am răspuns ascultător, deși nedumerit. Nu știam unde bate... " Cine va câștiga?" - Păi ce concurează,... cum să concureze?... Când mi se pune o întrebare, vreau să fie clară, și nu răspund până nu mi se asigură această condiție. "Concurează, domnule", mă luă sever Omicron... Uite
Paradoxul lui Ahile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7085_a_8410]
-
au montat 20 de macazuri de tramvai și troleibuz, și unii dintre ei nici nu l-au cunoscut pe vestitul inventator timișorean. Nostalgie Privește sceptic în urma tramvaielor nemțești, care străbat acum orașul. Le ascultă țăcănitul roților și dă din cap nedumerit; tramvaiele astea le mai văzuse cândva în Germania, prin anii 1970. Deși confortabile, călduroase pe vreme geroasă, nu poți să nu le auzi scrâșnetul frânelor și al roților, mai cu seamă la cotituri, vrea să-mi explice cel care cu
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
niciodată de el. Păi nici ție nu-ți place, te enervează, observam eu. Și Ondina era de acord. Iar insul ăsta, doctorul ăsta îmbrăcat la costum, cu figura duplicitară și calmă, era obligat s-o asculte și s-o privească nedumerit. Soția lui trebuia să țină un speech, să pună întrebări scormonitoare, să rînjească, să strige, să explodeze în rîs, să-l facă praf pe mincinosul din fața ei, care o înșelase cu nu se știe cine, vreo pipiță de lux. Cred
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
nedumerit de faptul că agențiile de presă din România tratează anunțul privind intrarea Gabrielei Vrânceanu Firea în PSD ca o știre, întrucât este prea ”ofilită” "Agențiile anunță știrea că Gabriela Firea s-a înscris azi în PSD. Sînt un pic nedumerit. Cum, adică? Pînă acum nu a fost în PSD? Aveam impresia - de ce zic eu impresia? -, aveam convingerea că e în PSD de mulți, mulți ani. Cred că, fiind duminică, agențiile aruncă drept proaspete știri cam ofilite...", scrie purtătorul de cuvânt
Voinescu: E cam ofilită știrea cu Firea. Becali: O văd pe Firea pe orice podium din politică () [Corola-journal/Journalistic/42181_a_43506]
-
ceea ce dorește Mihai Răzvan Ungureanu cu șase luni înainte de alegerile generale ”nu are nici o putere să intervină în aceste alegeri, pe orice principiu consacrat al evoluției și timingului politic”. "Poate în 2014 la prezidențiale sau în 2016", a explicat deputatul, nedumerit de ce fostul premier trebuie "să pedaleze paralel cu partidul". "Mihai Răzvan Ungureanu este un om care are o credibilitate destul de mare în România, e un om respectat (...). Nu văd de ce ar trebui să pedaleze pe o bicicletă paralel de bicicleta
Cezar Preda, despre inițiativa lui Ungureanu: O bulversare a PDL, care nu limpezește () [Corola-journal/Journalistic/44608_a_45933]
-
-i smulgă semnătura. În primii doi ani de colectiv, oamenii au fost mulțumiți. Împărțeau totul, iar la stat nimic. Apoi s-a făcut o singură gospodărie, pe toată comuna. Au apărut tractoarele și a început tăierea cailor. Oamenii erau fie nedumeriți, fie dezorientați, fie entuziasmați. Cei nemulțumiți erau chemați la miliție, iar dacă nemulțumitul sau cârtitorul fusese legionar ori țărănist, în comună își făcea apariția și un bărbat mic și uscățiv, despre care se vorbea că era de la Securitate și că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu gust. Într-o parte a holului, câteva canapele și fotolii din piele întregeau decorul. Probabil, pentru muncitorii care veneau în audiențe, îi trecu prin minte lui Gheorghe, care se trezi pufnind în râs. De ce naiba râzi, omule? îl întrebă nedumerit Victor, controlându-și instinctiv ținuta, începând cu nasturii de la șliț. Ce-ai văzut? Nimic, o prostie, am să-ți spun când ieșim... Activiștii erau așteptați. Cafelele fuseseră deja aduse, alături de apa minerală și obișnuitele pahare goale... Primiți urătorii, tovarășe director
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Nu poate să-ți răspundă nimeni, tu trebuie să afli de ce... N-o să-ți fie greu, dacă privești în urmă, dacă ai curajul să o faci... Elena nu mai putu continua, un plâns aproape isteric o cuprinse brusc, sub privirea nedumerită a lui Gheorghe, și tot atât de brusc încetă. Nu pune toate la inimă, dragă, și mai lasă filozofia, fii mai realistă, la școală o faci destul. Crezi că eu sunt fericit sau că nu mă frământ? Dar ce să fac? Mâine-poimâine
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
asta n-am mai văzut până acum, beci în casă, deși auzisem de asemenea drăcovenii la altă lume în sat. Dau să iau merele, deși se vede că nu e nimic de capul lor, dar mă oprește, tragându-mă de braț. Nedumerită, mă întorc. Mă strânge de brațe, parcă să nu fug și îmi spune că am crescut și că m-am făcut fată mare acum. Eu, mândră, zâmbesc și spun c-o să fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un dulău ca o oaie mă privește nedumerit: sunt om bun, sau rău? Încurcată, rămân locului și aștept să dispară la fel cum au apărut. Ca prin farmec. În ciuda celor doi dinți lipsă din față, copilul mușcă zdravăn din codrul de pâine și începe să-mi explice că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap că nu, speriat de tirada pe care nu o pri ce
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de fapt, în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
primejdii la tot pasul. De aceea conducerea vânătorii i-a fost încredințată lui Sava, că el cunoștea cel mai bine potecile pe unde veneau jivinele la apă. Sava a început așezatul vânătorilor cu regele, spunându-i Tu, Doamne, stai aicea!. Nedumerit, regele, care se aștepta să i se spună Măria ta sau Excelență, l-a și întrebat pe P.P. Carp de ce și-a permis Sava să i zică tu. Răspunsul boierului a venit prompt: Excelență! ... Slujitorul meu vi s-a adresat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-i place. În timp ce fiecare Își așeza vestimentația de vară, pe umerașe În dulapul pentru haine, Andreea descoperise o rochiță pe care Încă nu o văzuse și nu o Îmbrăcase niciodată. Ce-i cu asta? când ai facut-o? o Întrebase nedumerită pe mama. Este un dar de vacanță și pentru media generală, adăugase zâmbind Teia. Mama adolescentei Își privea fiica extaziată de rochița mini, În tonuri de la albastru până la alb și cu bretele subțiri. Ești o comoară, faci niște surprize, păcat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
care Gropniță! Ce, nici atîta lucru nu știi? Așa-i zice lumea: Gropniță. Toți se feresc de ea, pentru că... pentru că-i plină de oase și... de cine mai știe ce. Eu n-am auzit de-așa ceva, se arătă Virgil total nedumerit. Auzi tu, Gropniță! Ce nume de mormînt... Ori îți bați joc de mine? Ei, îmi bat joc! se oțărî Bărzăunul. Cum să-mi bat joc? Imposibil să nu fi auzit și tu de Gropniță, că doar nu ești picat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și geamantanul de la Ilinca și de la mama ei? Ai vrut să mă faci pe mine de rîs?... Crezi că eu nu eram în stare să le iau?.. Chiar așa de tîmpit mă crezi? De ce nu le-ai luat? întrebă Vlad nedumerit că-i tras la răspundere cu atîta tărie și mai ales pentru o faptă care i-a adus laudele mamei Ilincăi. Cum, de ce nu le-am luat? Asta-i întrebare? Păi dacă te-ai repezit tu... Ce, nu mă văzuseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nuțu în vorbă devenind foarte curios. Păi voi știți ce-a fost la mlaștină?... Am fost acolo cu tata și cu pădurarul Pintilie, care a venit să ne cheme de-acasă din zorii zilei. Și Vlad și Nuțu îl priveau nedumeriți și chiar temători. Tomiță luă un măr din plasa lui Nuțu fără să-și mai ceară voie, mușcă zdravăn din el și continuă: A fost o chestie teribilă, pe cuvînt!... Un cerb, alungat pesemne de vreun lup, intrase în mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar nu mai putu continua cuvîntul pînă la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care se străduia cu mare greutate să-l poată înghiți. Ce zici? Ce-i ăla? Cum? răsunară în același timp toate glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tatăl său era plecat cu armata să lupte împotriva tătarilor și voiau s-o ducă în țara lor. S-au rătăcit însă, fugind de oștenii cetății, și au nimerit acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gîze cu limba? Nuțu rămase cu gura căscată și ochii holbați. Nu mai știa ce să creadă... O fi oare Bărzăunul chiar așa de nerod, încît să-i vorbească despre o astfel de descoperire? Ce spui tu? întrebă el total nedumerit. Asta ai des-des-coperit?... Broaște prinzînd g-g-gîze? Văzînd că Nuțu a înțeles cu totul altceva decît se așteptase el, Bărzăunul rîse pe îndelete, apoi spuse umflîndu-se-n pene: Ehe, ce știți voi! Și grăbi pasul pentru a nu-l mai descoase Nuțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deasupra o lespede mare, dar nu prea groasă, ca să se poată înfierbînta bine. Cînd sfîrîie picătura de apă pe piatra încinsă, pui păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]