1,869 matches
-
moral din paradigmă, timpul negativ. Nu ajunge la înseninările bucolice, la înfrăgezirile amintirii, la diafanitățile franciscane ale autorului Cuvintelor potrivite, mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în care ne e dat a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în detalii, într-o antimetafizică absorbantă ce nu lasă nici un rest. Fantazarea cruntă, halucinația malignă, insanitatea asumată constituie reperele sale într-un proces care consumă realul, lăsând doar lestul sumbru al acestuia
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
reformulare a noastră, celebra frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
reformulare a noastră, celebra frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ale conceptualului (καταλαμβανόμενον), adică depășind orice activitate naturală a sufletului. Întuneric este obscuritatea totală a sufletului în fața realității divine care îi este invizibilă (ἀόρατον, ἀθέατον) și incomprehensibilă (ἄληπτον). Această stare este formulată în termeni negativi, nu pentru că ar fi o negație. Dimpotrivă, este foarte pozitiv. Dar realitatea sa, excedând natura, nu este formulată în termeni conceptuali. Sfântul Grigorie precizează în continuare: „adevărata cunoaștere a celui care caută, este de a înțelege că a vedea înseamnă a nu vedea, pentru că transcende orice
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
pe Dumnezeu prin limbaj; nu este limbajul în căutarea lui Dumnezeu (catafatic), ci limbajul care este plin de Dumnezeu (logofatic). Așa doritor este Sfântul Grigorie să ne împiedice de a gândi că mireasa s-a întors la discursul catafatic, transmutându-și negațiile în afirmații, încât nu ne lasă nici să știm precis ce spune mireasa. În schimb, autorul patristic subliniază ce întâlnesc fiicele Ierusalimului în discursul miresei: Cuvântul Însuși, inefabil, de neexaminat, incomprehensibil. Dimensiunea logofatică a experienței apofatice nu este limitată la
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
pentru principiul gândirii parametrice, totul dispersându-se în urma acestei spargeri a barierelor: de la Fluxus, aleatorism, teatru muzical înspre instalații sau ontologii private à la Stockhausen; în: Mahnkopf, Idem., pag. 10. footnote>, în postmodernitate este negat principiul adevărului. Postmodernitatea operează cu negația, iar principiul non-adevărului poate fi detaliat prin termeni că: ironia, minciună, șmecheria, falsitatea, ipocrizia, bășcălia - în toate aceste cazuri excluderea adevărului rămânând un criteriu decisiv în situarea înafara avangardei"<footnote Mahnkopf, Idem., pp. 4-5. footnote> (pp. 4-5). Modernitatea secundă neagă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
iar principiul non-adevărului poate fi detaliat prin termeni că: ironia, minciună, șmecheria, falsitatea, ipocrizia, bășcălia - în toate aceste cazuri excluderea adevărului rămânând un criteriu decisiv în situarea înafara avangardei"<footnote Mahnkopf, Idem., pp. 4-5. footnote> (pp. 4-5). Modernitatea secundă neagă negația adevărului în postmodernitate, astfel relevându-se tendința de de-postmodernizare în primul deceniu al secolului XXI. Astfel, termenul "modernitatea secundă" se referă, în orice caz provizoriu, la ceea ce urmează postmodernității atât într-un sens temporal, cât și în sensul formulării unor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
religie, studii etc. ( S. P.) Înscrieri Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon” din Timișoara face înscrieri pentru clasele I, a V-a și a VI-a, cu predare intensivă a limbilor italiană și franceză. Înscrierile se fac fără test și fără negație. Toate clasele (I - XII) au cursuri numai de la ora 8 și sunt cuprinse în schimburi școlare internaționale. Informații - la tel. 491 540. ( L. R.) Ziua Portilor Deschise Miercuri, 1 septembrie, între orele 10-16, toti cetățenii care doresc să viziteze Palatul
Agenda2004-35-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282824_a_284153]
-
a personalității, pe ruinele înaintașilor. E foarte probabil să existe aci un reflex al teoriei "personalismului energetic", cu caracter dinamic, "activist", a lui Rădulescu-Motru. Polemicii mărunte, izvorîte din rațiuni colectiviste, i se opunea militantismul înalt al individului genialoid, care, prin negație, își asigură procesul de asimilare și își dobîndește forță trebuitoare creației noi. De aci derivă, normal, un cult al "elitelor", un aristocratism imanent al "supraenergiilor veșnice", opus subordonării la gustul vulgului. Accentul unei asemenea rupturi de concepția tradițională e sfidător
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
care sînt îndrăgostit și azi și din care a citit una dintre povestiri la Cenaclul Junimea, cînd am fost de față. Pe atunci Mircea era ghid ONT și fost profesor în județul Tulcea. Vorbea că despre un succes că luase "negația" din învățămînt și despre liber profesionismul lui de ghid. De fapt, era făcut să fie profesor și ghid a devenit urmînd, oarecum, aceasta vocație. Turiștii săi îi trimiteau scrisori după aceea, foarte prietenești în ton și respectuoase în conținut - genul
Nedelciu - conspiratie reusită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17774_a_19099]
-
studenții mulțumesc profesorului după an, să-i zicem, curs de vară. Mircea avea forță, dar și plăcerea de hărțuiala, cu care putea transforma o neșansa nemeritata, într-o victorie. O valoare că el se putea bucura de o nenorocita de "negație" în învățămînt, în vreme ce școlile din București nu mai aveau loc de pile și de nulități de încredere. Era asta una dintre primele lui victorii asupra ghinionului, să-i spun, cu care a avut de-a face chiar și atunci cînd
Nedelciu - conspiratie reusită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17774_a_19099]
-
Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai vechi și mai noi, vorbesc de senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată". Definirile prin negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul unei orbitoare potențialități adăpate cu dulci iluzii, a căpătat doar fărîmiturile unui prezent dezamăgitor și restrictiv; un prezent derutant pînă la a implora
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
damnării. Specificul său îl reprezintă respingerea oricărei medieri, a oricărei departajări morale. De unde un discurs dur, compact în natura sa rebarbativă, ca un pat de fachir, așternut cu ascuțișuri de cuie. Atenția cititorului e orientată, clipă de clipă, spre performanțele negației, căci ansamblul e țesut cu minuție, întreținut cu surprizele imagistice ale sarcasmului: "Cunoașteți imaginea: poetul lîngă zidul orașului./ Ne-a fost strecurată în toate cărțile. Toate ne-au/ spus asta: el e acolo./ (Vax! Cine nu mă crede să se
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
în care cerea încetarea bombardamentelor în Iugoslavia. Se supune la vot solicitarea, și numai Rusia, China și Namibia sunt de acord, restul împotriva. Votul de respingere a unei interziceri a bombardamentelor - vot negativ - este în acest caz un functor logic - negația -, care traduce astfel hotărârea ONU: bombardamentele pot continua. Iată deci, aprobarea mult invocată. Să ne fie foarte clar, războiul, din orice parte ar veni el, este o acțiune oribilă, dar nu asta este tema pusă în discuție, ci respectul regulii
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
și cele ale versului. Îndrăzneala inovației e mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în următorul), cînd desparte negația sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul sau etc. Exemple pentru asemenea "devieri" se găsesc din plin, cum bine se știe, la Arghezi. În volumul citat, autorul amintea și de separarea elementelor componente ale unei locuțiuni sau ale
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
soțului înțelept. Mustrat, disprețuit, compătimit, ostracizat, Don Juan-ul are totuși strălucire, care emană indirect din portretul lui reconstituit de cel ce i se adresează, mult mai puternic decît cea a moralistului. Figură lui servește mai mult decît unei definiții prin negație a căsătoriei, ea reprezintă o alternativă care pentru a putea fi eliminată e elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui Don Juan "devorat" de contrapartea să reformata, soțul absolut, închinat
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
ămpiedicat să formulez an public vreo obiecție față de felul injust an care șunt tratat an cartea amicului nostru (...) Te vei convinge, poate, ca cele afirmate despre lucrarea lui Călinescu nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte: relația de elucidat ăntre hegelianism și Eminescu și, doi, interpretarea "Luceafărului". Paralelă, cu citarea paragrafelor din
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
opera antumă a scriitorului, reușește mai mult decât atât. Mai întâi, dimensiunile și complexitatea operei lui Naum, pe care ea le evidențiază, fără să îl repoziționeze canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
abisului, Infern sau Cer ce contează? În adâncul Necunoscutului pentru a găsi ceva nou!” (trad. mea - P.V.) În același timp, Adorno surprinde întregul caracter problematic al modernității: „Conceptul de modernitate, deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult negația a ceea ce acum nu mai trebuie să existe, decât o formulă pozitivă”. Invocând istoricitatea radicală a artei, Adorno subliniază că istoria este imanentă operelor de artă, nu „un destin exterior”. Acest element imanent, momentul istoric încorporat unei opere este ceea ce
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
care ne ocupăm prin intermediul unei însemnări a lui André Gide, dintr-o scrisoare către Jules Renard: "L'oeuvre d'art ne doit rien prouver: ne peut prouver sans tricherie". Trecem mai ușor peste etapa proletcultistă, pe cît de vandalică în negația sa pe atît de grotescă în pretențiile-i "întemeietoare", deoarece a fost, pînă la un punct, dezavuată de chiar inițiatorii săi, "îndrumătorii" samavolnici ai culturii din domeniul conducerii de partid. Să ne oprim cîteva clipe la cea național-comunistă, sub egida
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
misoginie în raport cu această fantasmă a materialității, el îi dezvăluie cameleonismul și versatilitatea creînd imaginea-palimpsest a unei lumi materiale mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
acțiune de falsificare, o înșelăciune", despre credință să că nici un scriitor nu ajunge "en tant qu'existence" nici pînă la gleznă unui mistic, si asa mai departe pînă la frază finală, care nu este - dintr-un punct de vedere - decît negația a tot ceea ce se construise pînă atunci: "Car ce n'est pas le Verbe, c'est le Silence qui est notre plus grande aventure". Nici o mirare că autorul a renunțat la această parte a eseului sau. Sigur că aceste semnalări
E. Cioran și aventura stilului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16720_a_18045]
-
termenului, ci un homo ironicus. Dacă într-o primă fază se detașează de propria înfățișare și s-ar părea că și de propria fire, în faza următoare neagă această nouă identitate, se de-mască. O asemenea dublă transformare, precum o negație a negației, implică relativizarea din care țîșnește adevărul. Nu altfel proceda Socrate, cînd, punînd întrebări "încuietoare" ce relativizau afirmațiile părelnic incontestabile ale sofiștilor, "moșea" adevăruri unanime, preexistente în conștiința interlocutorilor: Felul său de-a acționa în diferite momente definește, după
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
un homo ironicus. Dacă într-o primă fază se detașează de propria înfățișare și s-ar părea că și de propria fire, în faza următoare neagă această nouă identitate, se de-mască. O asemenea dublă transformare, precum o negație a negației, implică relativizarea din care țîșnește adevărul. Nu altfel proceda Socrate, cînd, punînd întrebări "încuietoare" ce relativizau afirmațiile părelnic incontestabile ale sofiștilor, "moșea" adevăruri unanime, preexistente în conștiința interlocutorilor: Felul său de-a acționa în diferite momente definește, după Jankélévitch, conștiința
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
poate "eu" cel mai consistent dintre toate făpturile cunoscute mie, tocmai eu îmi răpesc din consistența mea. În felul acesta, trăind, gîndind astfel, disting în însăși ființa mea două straturi de ființare, - unul consistent, decis și altul fragil, imediat supus negației și dispariției. Apoi cînd zona ipotetică, domeniul aparițiilor posibile și incerte dispare, se produce o puternică contracție și eul meu relativ liniștit, visător la diverse posibilități de desfășurare ale vieții, favorabile și dimpotrivă, se trezește singur, neajutorat față în față
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]