607 matches
-
prefera să nu amplifice gândurile negre ale celuilalt. - Trebuie să fii un Johansson, hârâi bătrânul care, în ciuda pronosticurilor lui Barna, se trezise primul și-și petrecuse câteva minute analizîndu-i pe cei doi. - Așa e, încuviință bărbatul. Iar tu ești... - Alarik, neguțător de artefacte. - Ei, Alarik, ia spune-mi ce te face să devii atât de nervos când vezi o încărcătură de austral? Bătrânul oftă și începu să vorbească folosind cuvinte foarte exacte și lăsând impresia că mai istorisise întîmplările acelea de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu cinci cu ajutorul unei sfori trecute prin niște găuri și care se putea agăța la curea sau de încheietura mîinii. Aceste table fiind ceruite, se putea scrie pe ele cu un cuțitaș și apoi șterge. Erau ideale pentru școlari ori neguțători, pentru alcătuirea la repezeală a actelor personale ori comerciale. Avantajele codexului cu suport vegetal sau animal asupra sulului iudaic sau roman erau considerabile: economia de materie primă (se scria pe ambele fețe). S-a calculat că Numerii și Deuteronomul necesitau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Grendler, 2001) în Florența, în timp ce în Veneția rata respectivă era de doar 26% în 1587, iar ponderea bărbaților polonezi care urmaseră vreo formă de învățământ nu depășea, potrivit aceluiași autor, 12% în 1560. Copiii din familiile de rang înalt - nobili, neguțători și profesiuni liberale precum avocații și medicii - aveau un acces mai facil la învățătură, întrucât aceasta era de cele mai multe ori contra cost. Deoarece educația era necesară pentru ocuparea pozițiilor de conducere în societate, care nu le erau permise femeilor, acestea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
mai mulți agricultori și încă alți meșteșugari. E nevoie de mai mulți, într-adevăr. Și trebuie să avem și alți oameni, cu sarcina să importe și să exporte fiecare produs. Aceștia sunt neguțătorii, nu? Da. Deci vom avea nevoie de neguțători? Firește. Iar dacă negoțul s-ar face pe mare, va fi nevoie de numeroși alți oameni, cunoscători ai navigației. Într-adevăr, ei vor trebui să fie numeroși. Dar în interiorul cetății însăși, în ce fel vor pune în comun lucrurile de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
iarăși pe bani. Așadar - am spus eu - această nevoie conduce în cetate la apariția precupeților. Sau nu precupeți îi numim pe cei care șed în piață îndeletnicindu-se cu vânzarea și cumpărarea, în timp ce pe cei care colindă cetățile îi numim neguțători? De bună seamă. Dar mai sunt și alți oameni, cred, cu alte slujbe, cei care, din pricina minții lor slabe, nu sunt vrednici să participe la treburile obștești, dar care, pe de altă parte, au destulă forță fizică pentru munci grele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
normalei. Sărăcia voluntară comună discipolilor lui Francisc din Assisi și cerșetorilor voluntari definește într-un anume fel această epocă a Evului Mediu. Nașterea capitalismului în acele spații numite limbi, explozia bogățiilor private, modul de trai costisitor al membrilor clerului, al neguțătorilor și al proprietarilor, creșterea vertiginoasă a puterii banului care reglează ansamblul problemelor, provoacă și acest fel de reacție printre exclușii mecanismului social și economic. Aspirantul trebuie să solicite admiterea într-un colegiu al adepților Spiritului Liber. Dovadă că nimeni nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Basme, București, 1953; Katona József, Bánk Bán, București, 1953; Balade populare ruse, pref. Fl. Caloianu, București, 1954; Molière, Nechibzuitul sau Boroboațele, în Molière, Opere, I, București, 1955; M.I. Lermontov, Cântecul despre țarul Ivan Vasilievici, despre tânărul opricinic și despre vrednicul neguțător Kalașnikov, București, 1957; A.S. Griboedov, Prea multă minte strică, București, 1957; Li-Tai-Pe, Din cântecele lui..., București, 1957; Cântecul Nibelungilor, pref. Edgar Papu, București, 1958; Cântece bătrâne și povești în versuri. Din limba rusă, cu ilustrații de Demian, București, [1967]. Repere
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
șansele ca majoritatea acestora să ajungă la destinație, comparativ cu cel care mizează pe un singur tip de vas, riscând, așadar, să piardă totul o dată. Înmod asemănător, biodiversitatea constituie o poliță de asigurare. Ca și afacerea celui de-al doilea neguțător, pădurea simplificată este un sistem mai vulnerabil, În special pe termen lung, când se fac simțite efectele sale negative asupra solului, apei și atacurile populațiilor de dăunători. Aceste pericole pot fi ținute sub control doar parțial, prin folosirea de Îngrășăminte
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fi greșită. Fiecare act de măsurare era marcat de jocul relațiilor de putere. După cum demonstrează Kula, pentru a Înțelege practicile de măsurare din modernitatea europeană timpurie, trebuie să le vedem prin prisma intereselor divergente ale principalelor stări sociale: aristocrația, clerul, neguțătorii, meșteșugarii și șerbii. O bună parte a politicii unităților de măsură era determinată de ceea ce economiștii contemporani ar numi „constanța” rentelor feudale. Nobililor și clericilor le era greu să mărească În mod direct obligațiile feudale, iar nivelul stabilit pentru acestea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mai ales, constituirea statului napoleonian au consolidat folosirea sistemului metric În Franța și În imperiu. Schimburile comerciale la scară largă și comerțul la mare distanță au Încurajat folosirea unităților de măsură comune. Atunci când comerțul se derula la scară relativ mică, neguțătorii de grâne puteau lucra cu mai mulți furnizori, atât timp cât știau ce măsură folosește fiecare și chiar câștigau de pe urma cunoașterii atâtor mijloace de măsurare, la fel cum contrabandiștii profită de mici diferențe de impozite și tarife. Cu toate acestea, dincolo de un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
construite de-a lungul cărărilor bătătorite cu piciorul vreme Îndelungată. Pentru cei care crescuseră acolo, Bruges era un oraș perfect familiar și transparent, fiindcă tocmai aceste alei și străduțe condiționau cele mai obișnuite deplasări zilnice. Totuși, pentru un străin sau neguțător venit prima dată acolo, orașul era aproape sigur complicat, deoarece nu avea o logică abstractă și repetitivă care să-l ajute să se orienteze. Putem spune că peisajul urban al orașului Bruges În anul 1500 favoriza cunoașterea din interior În detrimentul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cursurilor de apă, și prin defilee, indicând unde se află resurse sau destinații ritualice importante. Iată cum descrie Weber abundența de activități umane ce animează peisajul: „Aceste rute serveau unor scopuri profesionale - de pildă, rutele speciale urmate de sticlari, de neguțătorii de sare sau de olari, cele care duceau la ateliere de fierărit, mine, cariere de piatră și plantații de cânepă sau cele pe care se transportau inul, cânepa și stofele până la locul de vânzare. Însă existau și rute de pelerinaj
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a iobagilor din Evul Mediu românesc formează substanța unui epic bine servit de coloritul unui limbaj cu savori de vechime. Sunt „zile învolburate”, în care își duc veacul țărani obijduiți și boieri hapsâni, „străjeri” mereu la pândă și băjenari, iscoade, neguțători, meșteșugari, lotri, vătafi, zapcii, o întreagă figurație romanescă fără cine știe ce consistență. Portretistica acestor romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Cronicile României sau Letopisețele Moldaviei și Valahiei, vol. III, ed. a II-a, București, 1874, p. 100. • N. Grigoraș, Marea răscoală populară din Moldova, p. 219. • Gh. Ghibănescu, Surete și izvoade, IV, nr. 264, p. 278. • Nistor Ciocan, Negoț și neguțători în Moldova veacului XVII, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»“, XXV/1, 1988, p. 294. • Străbătând ținutul Sucevei sub paza celor care l-au luat prizonier, domnul cerând unei femei o cană cu lapte va primi un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1993; Opere, I-VII, îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1994-2002. Traduceri: Anatole France, Paiața Maicii Domnului, Iași, 1920; Noul Testament, București, 1927; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, București, 1938 (în colaborare cu Vasile Radu); Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, în Shakespeare, Opere, II, București, 1955. Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 129-141; Trivale, Cronici, 95-101; B. Delavrancea, „Bisericuța din Răzoare”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXVII, 1914-1915; Ibrăileanu, Opere, II, 373-378; Aderca, Contribuții, I, 62-69, 586-589, II
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
magistratură (judecător supleant la Râmnicu Vâlcea, procuror la Curtea de Apel din București) și a fost, din august 1899, director general al teatrelor. G. e cunoscut ca traducător al repertoriului shakespearian: a publicat Viața și moartea regelui Richard III (1884), Neguțătorul din Veneția (1885), Regele Ioan (1892), Antoniu și Cleopatra (1893), Iulius Cesar (1896). În 1884 citea la Junimea actul al doilea din Neguțătorul din Veneția. Tălmăcirile sale, făcute în versuri albe și nu în pentametrul iambic, sunt corecte; lucrate pe
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
G. e cunoscut ca traducător al repertoriului shakespearian: a publicat Viața și moartea regelui Richard III (1884), Neguțătorul din Veneția (1885), Regele Ioan (1892), Antoniu și Cleopatra (1893), Iulius Cesar (1896). În 1884 citea la Junimea actul al doilea din Neguțătorul din Veneția. Tălmăcirile sale, făcute în versuri albe și nu în pentametrul iambic, sunt corecte; lucrate pe baza textelor comentate și a dicționarelor limbii lui Shakespeare, ele respectă sensul originalului. Mânuirea mai puțin suplă a limbii române de către traducător nu
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
mai puțin suplă a limbii române de către traducător nu micșorează contribuția lor la cunoașterea, în spațiul românesc, a lui Shakespeare. Versiunile lui au intrat în repertoriul Teatrului Național din București. Traduceri: Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard III, București, 1884, Neguțătorul din Veneția, București, 1885, Regele Ioan. Regele Richard III. Neguțătorul din Veneția, București, 1892, Antoniu și Cleopatra, București, 1893, Iulius Cesar, București, 1896. Repere bibliografice: P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
contribuția lor la cunoașterea, în spațiul românesc, a lui Shakespeare. Versiunile lui au intrat în repertoriul Teatrului Național din București. Traduceri: Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard III, București, 1884, Neguțătorul din Veneția, București, 1885, Regele Ioan. Regele Richard III. Neguțătorul din Veneția, București, 1892, Antoniu și Cleopatra, București, 1893, Iulius Cesar, București, 1896. Repere bibliografice: P. Grimm, Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, DR, 1922-1923; Alexandru Duțu, Shakespeare în România, București, 1964, 27-28; Massoff, Teatr. rom., III, passim, IV
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
1971; Dulcea pierdere, București, 1974; Imnuri orfice, București, 1975; Pavăză de crini, București, 1976; Darul de a iubi, București, 1978; Această iubire, București, 1979; Veneția, București, 1980; Viață personală, Craiova, 1981; Să nu uiți, să nu mori, Craiova, 1982; Izgonirea neguțătorilor, București, 1983; Muzeul de ceară, București, 1983; Autoportret, Craiova, 1985; Un om, într-o zi, Craiova, 1987; Zborul săgeții, București, 1988; Patrie comunistă, Craiova, 1989; Frumoasele doamne din provincie, Craiova, 1998; Spiritualitatea elenă în Oltenia (în colaborare cu Toma Rădulescu
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
și Semiotica poeziei românești neomoderne (2003) sunt două studii complementare asupra poeziei dintre 1960 și 1980, primul analizând textele din perspectiva alcătuirii lor interne, cel de-al doilea având în atenție textele în globalitatea lor. SCRIERI: Receptarea poetică, București, 1980; Neguțătorul de vise, București, 1993; Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative, București, 1995; Limbajul poeziei românești neomoderne, București, 2001; Semiotica poeziei românești neomoderne, București, 2003. Repere bibliografice: Theodor Hristea, „Receptarea poetică”, RL, 1980, 28; Mihai Niculescu, „Receptarea poetică”, LCF, 1980
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
, Alecu (17.III.1819, Strășeni-Lăpușna - 5.II.1859, Iași), prozator. Era fiul lui Iancu Rusul (sau Russul), proprietar de moșii, arendaș și neguțător de cereale. Mama făcea parte, pe cât se pare din neamul Donici. Învață acasă cu un dascăl grec, iar în 1829 este trimis în Elveția, la Institutul „François Naville” din Vernier, lângă Geneva, unde rămâne până în toamna anului 1835. Receptiv la
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
S. a tradus, pentru Teatrul Național din București, Visul unei nopți de vară. Totuși, piesa nu s-a jucat. În anii 1922-1923 a publicat Opere alese de Shakespeare, în cinci volume, cuprinzând: Hamlet, Iuliu Cezar, Antoniu și Cleopatra, Coriolan, Macbeth, Neguțătorul din Veneția. Traducătorul încearcă să transpună originalul shakespearean cu fidelitate literală, dar prin echivalarea mecanică a cuvântului rezultă pagini adesea forțate. El tălmăcește direct după original, ajutându-se și de ediția germană a textelor shakespeariene, realizată de August Wilhelm von
STERN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
avansat apoi „inspector”, controlor de bilete. Între 1938 și 1940 a funcționat ca atașat cultural la Roma. Practică de timpuriu publicistica teatrală, culturală, sociopolitică, încercându-și șansa și în proza scurtă. Semnează și cu pseudonimele Cadet Roussel, Chilon Chilonidis, Kir, Neguțătorul de arome, Rik, Rivarol, Veilleur de nuit, scriind, între 1916 și 1958, în „Rampa”, „Rampa nouă ilustrată”, „Lupta”, „Adevărul” „Cuvântul”, „Gazeta”, „Îndreptarea”, „Vremea”, „Momentul”, „Viața românească”, „Teatrul”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Flacăra” ș.a. A fost membru al Societății Scriitorilor Români
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
Neașteptat de puține sunt traducerile pe care le dă la iveală - din Paul Bourget, Charles Baudelaire, François Coppée, Armand Gossier, Francis Jammes, E. Pailleron, Henri de Régnier. Se adaugă două piese de teatru, aparținând lui Al. Dumas-fiul (Kean) și Kistemaeckers (Neguțătorul de fericire), un roman de Balzac (Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, 1911) și un volum de nuvele de Prosper Mérimée (Amantul Venerei, 1921). Prozele, năclăite în melodramatism, reprezintă zona de eșec a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]