730 matches
-
a fost de 120.000 de tone, din care se exporta numai 6%, în vreme ce orașele consumau 19%, restul fiind consumat în sate. Grâul era cea mai importantă marfă polono-lituaniană la export. Un mare moșier semna de obicei un contract cu negustorii din Gdansk (germanul Danzig), negustori care controlau 80% din acest comerț și care se obligau să transporte cerealele către porturile de la Marea Baltică. Pentru transport erau folosite râurile Vistula, Pilica, Bugul de vest, San, Nida, Wieprz și Niemen. Infrastructura de pe aceste
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
nynorsk"), restul vorbind norvegiana estică standard sau o altă variantă a limbii "bokmål". În perioada de la Moartea neagră până la Reforma protestantă, limba norvegiană a trecut printr-o perioadă cu multe schimbări și simplificări. Unul dintre motive a fost contactul cu negustorii hanseatici, adică germani din nordul Germaniei, care vorbeau germana de jos. În primul rând vocabularul s-a schimbat radical. Ca urmare scandinavii și germanii din nord puteau să se înțeleagă mai ușor, însă distanța față de limba islandeză și feroeză a
Nynorsk () [Corola-website/Science/304646_a_305975]
-
Desele inundații ale Prutului i-au determinat pe localnici să se mute pe o terasă înaltă din sud, în apropierea locului de popas al cărăușilor bivolari, întemeind satul Slobozia Bivolari (așa cum apare în cronica liuzilor din 1803). Pe acolo treceau negustorii armeni, turci sau evrei în drum spre Camenița sau spre Hotin, ei folosind bivolii pentru tractarea căruțelor. Acest lucru este demonstrat de existența unei ulițe armenești în fostul târg Bivolari. La 13 iunie 1843, domnitorul Mihail Sturdza a emis hrisovul
Bivolari, Iași () [Corola-website/Science/324184_a_325513]
-
000 de Kharidjiten (popor cu care au fost conflicte la alegerea califului). Problemele și conflictele politice din Zanzibar sunt generate de tendința arabă de a constitui un stat islamic independent de Tanzania. Primii care au sosit pe insulă au fost negustorii arabi prin secolul VIII, ei denumind coasta insulei "bar des zandj " (coasta omului negru), prin arabi extinzându-se și religia islamului pe insulă. Datorită necesității de comunicare a negustorilor arabi și locuitorii insulei ia naștere o limbă nouă suaheli (sâhil
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]
-
a-i arde la ritualurile ancestrale, bunuri de lux de specialitate, pălării, pânză fină, ceaiuri și altele. Comunități mai mici și localități prea sărace sau prea dispersate pentru a avea magazine și artizani, îsi obțineau bunurile de la târguri periodice și negustorii itineranți. Un mic orășel oferea, de asemenea, un loc simplu de școlarizare, știri și bârfă, pețire, festivaluri religioase, trupe de teatru itinerante, de colectare a impozitelor, precum și baze de distribuție de alimente în caz de foamete. Sătenii agricultori din nord
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
scăpătați, înrudită cu cea a cronicarului Ion Neculce. Vasile și Profira au avut cinci copii, pe: Sofia, Ecaterina, Elena, Ioan și Octav. După nașterea lui Octav, Vasile și Profira s-au mutat în Botoșani unde și-au deschis o prăvălie. Negustoria a mers foarte prost și Vasile a fost nevoit în scurt timp să-și ipotecheze casa. Cum o nenorocire nu vine de una singură, tatăl lui Octav a decedat în anul 1876 și grijile familiei au rămas în sarcina mamei
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
al XX-lea, începând din anul 1900. Repictează "Aparul" în compoziția "Apă potabilă", revin tipologiile exploatate și asuprite ca "Diferend în Ghetto" și "Morala în Ghetto" și o mulțime de evrei săraci dar și bogați satirizați ca "O afacere mare", "Negustorie" și "Moș Ițic cămătarul". Apar din nou tipologii umane ca "Moș Grigore" și "Baba Frăsina", priveliști de pe râul Bistrița ca "Hora de la Broșteni", o altă reprezentare a compoziției din 1914 " Pâinea noastră cea de toate zilele" și " Întoarcerea de la coasă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Telalul" sunt compoziții pe care pictorul le-a făcut în mai multe variante și reprezintă un negustor care stă sprijint de un perete și își analizează marfa cumpărată. Dacă pentru cei săraci și obijduiți, pictorul are înțelegere și compasiune, pentru negustorii hapsâni, artistul intervine cu spiritul critic până la satirizarea personajelor. Așa sunt lucrările cu zarafi și cu "Moș Ițic cămătarul" asupra cărora Băncilă a revenit mai mereu și a făcut mai multe replici. Există o pictură executată în anul 1912 care
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
1880-1961). Aflat la intersecția drumurilor care duc spre Piatra Neamț și Roman, Hanul Ancuței a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea (anul 1718, după cum este înscris pe placa amplasată la intrarea în han). El oferea loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, spre Suceava sau spre Iași. Hanul se afla la marginea unui sat care s-a strămutat pe moșia boierilor de la Tupilați (astăzi în județul Neamț). În anul 1819, vornicul Ștefan Catargiu a obținut printr-un hrisov
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
de olandezul van Wallhausen. Carta Comercială din 1654 a ridicat taxele pe bunuri aduse și vândute în Rusia de negustorii străini. Codul Comercial din 1667 a stabilit condiții egale de comerț pentru toți străinii și acorda o oarecare protecție pentru negustorii autohtoni. Alexei a dovedit un profund interes față de învățătura și cultura occidentală. Printre consilierii săi principali se număra și boierul Feodor Rtișcev care a înfăptuit opere caritabile însemnate, ca de exemplu construirea de aziluri pentru săraci și un plan de
Alexei I al Rusiei () [Corola-website/Science/325597_a_326926]
-
urmare a edictelor iozefine de toleranță religioasă, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea s-au așezat în Cluj mai mulți negustori români, greci și macedoromâni veniți de la Brașov, ceea ce a dus la întărirea comunității ortodoxe. În anul 1788 negustorii Ioan Constantin și Ienache Mavrodin au adresat magistratului orașului (primarului), în numele tuturor ortodocșilor din oraș, cererea de a li se aproba construirea unei biserici. La 31 martie 1789 comisarul regal, contele Adam Teleki, a intervenit pe lângă consiliul orășenesc, solicitând rezolvarea
Biserica Ortodoxă Sf. Treime din Cluj () [Corola-website/Science/303728_a_305057]
-
el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei daneze permanente, fapt care a ajuns să joace un rol mai târziu
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
foarte strânse dintre negustorii sași din Brașov și cei din orașele din Moldova și Țara Românească. Numele lui Neacșu Lupu este menționat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brașoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau primar al Brașovului din 1511. Numele care apare în epilogul Tetraevanghelului din 1561 al lui Coresi, este cel al fiului său Johann Benkner care este prezentat ca sprijinitor al scrierilor în limba
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații ale rotarilor și harabagiilor, cantonul
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
ale războiului revoluționar, cucerirea supremației maritime a fost vitale pentru greci. Supremația navală elenă ar fi permis revoluționarilor să împiedice reaprovizionarea garnizoanelor otomane izolate și aducerea de întăriri din alte provinciile asiatice ale Imperiului Otoman. Flota greacă fusese creată de negustorii bogați din insulele Mării Egee: Hydra, Spetses și Psara. Fiecare insulă a echipat, încadrat cu echipaje și întreținut propriile lor escadre, comandate de proprii amirali. În ciuda paptului că vasele grecești aveau echipaje experimentate, marinarii nu aveau experiență de luptă, iar corăbiile
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
epocă a istoriei. Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura, arta, religia și marile civilizații. se împarte în 3 mari perioade: Acum patru milenii, un poet necunoscut descria orașele prospere ale epocii bronzului, cu ""grânare pline, case bine clădite, negustorii străini ce umblau ca păsările exotice, despre cei ce se veseleau în curți de sărbătoare".Bătrânii erau chibzuiți și buni sfătuitori, iar copii se jucau veseli."" Irakul este locul unde a luat naștere civilizația : civilizația sumeriană. Tărâmul dintre cele două
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
le plăti munca. Dar recolta obținută depășea nevoile, creându-se un surplus, păstrat pentru săraci. Se produceau produse nealimentare și materii prime ce erau schimbate cu materialele altor centre. Erau meșteșugari care țeseau, produceau vase din ceramică, băteau metale și negustorii care importau și exportau produsele. Surplusul a permis diversificarea și specializarea societăților, marcând începuturile comerțului, meșteșugurilor, domeniului militar, precum și a altor specializări: soldați, constructori, muzicieni, medici, ghicitori, artiști, prostituate, astfel apar clasele. În vârful sistemului erau stăpânii de oi sau
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
au găsit ruinele unor ateliere din port. Kanish era o colonie a expatriaților din Assur, Anatolia, care au venit în vest să se îmbogățească din comerț. Negustorii locuiau în zona Karemului, făcând negoț cu anatolienii. Karemul avea legi comerciale stabilite, negustorii plătind impozite regilor ce răspundeau de siguranță acestora. Catârii porneau încărcați cu bronz regulat de la Assur la Kanish pe o distanță de 1500 km, iar soldații regelui îi păzeau pe negustori. Au fost găsite obiecte de artă, inele, sigilii, pietre
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
vederea, parcă potrivit cu ochii tăi! Îl purta și mama când se ducea cu tata, ehe, pe vremuri, la horă în sat. Tineri cândva și ei! I-l luase bunicul, adică tatăl ei, de la niște greci de pe la Galați. Făcea pe acolo, negustorie cu grâne... Ar mai fi două ceasuri. Ăsta e din aur... Are capac cu balamale... E făcut tocmai la Veneția pe vremea,... nici eu nu mai știu cui... Iar ăstălalt, un Omega de buzunar. Ceas boieresc! L-a comandat ăl bătrân tocmai în
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
harap)". Cu timpul, denumirea de arap/harap a început să fie atribuită în limbajul popular și populației de rasă negră. Confuzia dintre "arap" și "negru", existentă și în limba greacă modernă, se explică prin comerțul cu sclavi negri practicat de negustorii arabi și datorită căruia singurii negri cunoscuți în Țările Române erau de proveniență arabă. În Dobrogea, care înainte de 1878 a aparținut Imperiului Otoman, au fost colonizați prin 1834 de un pașă Hasan în zona central-sudică, la nord de Bazargic, arabi
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
cu aprobarea consiliului local. Comunitatea evreilor a fost înființată oficial în 1826. Existau restricții în ceea ce privește meseriile pe care le puteau practica, ei putându-se angaja doar dacă repectivul loc de muncă era refuzat de sași. Membrii comunității se îndeletniceau cu negustoria, dar mai existau și meseriași (pălărieri, croitori, zugravi, bijutieri) sau intelectuali în rândul populației evreiești. Numărul evreilor din Brașov a crescut constant. Astfel, dacă în 1890 trăiau în oraș 769 evrei, în anul 1940 numărul lor crescuse la 6.000
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
provenea diminutivul "Take" pe care avea să-l adopte mai târziu. Familia mai avea încă trei copii, Constantin, Toma (viitorul mare chirurg Thoma Ionescu) și Victor. Tatăl, Ghiță Ioan, temperament autoritar și impulsiv, activ și întreprinzător, era concentrat asupra nevoilor negustoriei cu cereale, lăsând în totalitate în grija soției creșterea copiilor. Familia mamei lui Take Ionescu era de origine aromână, din Macedonia, stabilită la începutul secolului al XIX-lea în Imperiul Habsburgic. Tatăl Eufrosinei fusese ofițer de cavalerie în armata austriacă
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
cu schiturile ei fiind asemuita oarecum de C.C.Giurescu cu Muntele Athos. În 1670 Iordache Cantacuzino ridică prima biserică - Biserică Ovidenia. Răzeșii zidesc pe Măgura mânăstirile Buluc și Tarnița. În 1732 se inaugurează Biserică Nașterii Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii sfințesc și ei biserică lor a Apostolilor Petru și Pavel. În secolul al XVII-lea - al XVIII-lea apar în localitate negustori greci, armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
din cele mai mari podgorii din țară, Podgoria Dealu Mare. De această activitate sunt legate numele altor localități din zonă, de dată mai recentă, cum ar fi Clondiru, denumit după unitatea de măsură folosită în comerțul cu vin practicat cu negustorii transilvăneni. Începând cu anul 1884, viile din zona Istriței au fost atacate de filoxera și a trebuit să fie distruse în întregime. Guvernul a demarat un proiect de restaurare a viticulturii românești, iar în 1893 s-a înființat pepiniera Pietroasa
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
astăzi cam 80 de manuscrise, textele lor fiind diferite în ceea ce privește amănuntele. Cartea lui Marco Polo a cunoscut un enorm succes, a fost tradusă în toate limbile europene și în multe altele, fiind un îndrumar de bază pentru geografii, călătorii și negustorii din perioada Renașterii. Cristofor Columb a avut și el un exemplar, din 1485, în versiunea latină, pe care l-a adnotat. Savanți și mari erudiți s-au aplecat asupra textului dictat de Marco Polo, publicând ediții însoțite de comentarii și
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]