1,761 matches
-
pînă acum? Fără să mai spună o vorbă, Marychka se desprinse din șir și o luă fugă, neștiind precis nici Încotro aleargă, nici cu ce scop. Descria cercuri din ce În ce mai largi, adică tot un fel de spirală, iar uneori se oprea nehotărîtă și privea cînd Într-o parte, cînd În alta, cu ochii bulbucați, de parcă ar fi fost hăituită. Trupul ei robust devenise greoi, respira grăbit și sacadat, se Încinsese, iar sudoarea Îi curgea șiroaie pe la subsuori, nu atît de căldură, cît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
altcineva. Iar la o judecată mai riguroasă, propria sa demisie Îi păru maiorului Smith prezumțioasă și ridicolă, Într-adevăr, un gest copilăresc. Frămîntat de felurite gînduri, umbla de-a lungul și de-a latul biroului, nu agitat, ci mai degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-un fel viața, numai că nu știa deocamdată cum, cînd deodată, un alt maior Smith, mult mai inteligent, veni din urma lui, Îl prinse de ceafă și-i șopti: idiotule, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
monede În buzunar. Pe urmă mi-am privit ceasul. Trecuse de amiază, lumina zilei În declin răspîndea un fel de spuză tulbure, cenușie, iar pe deasupra lacului pluteau fîșii suprapuse de ceață. Nici Pablo nu arăta prea sigur de sine, pășea nehotărît și schimba mereu direcția, de parcă s-ar fi rătăcit. De fapt, chiar era dezorientat. Am trecut la deal pe lîngă un chioșc de ziare, am mers pînă la gardul care Împrejmuiește Muzeul Satului, apoi am urcat pe Terasa Aviatorilor, de unde
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Monte Cristo ridicînd din umeri de parcă ar fi simțit o scărpinătură între omoplați. Mai multă lume înseamnă și mai multe griji, e de părere Sena, mie mi-a plăcut întotdeauna să fac totul pe cont propriu, spune cu un aer nehotărît. — Doar că ăsta nu e genul de acțiune pe care s o faci de capul tău, îi atrage atenția domnul Președinte, și n-o să treacă mult timp pînă am să-ți dovedesc că am dreptate, încruntă din sprîncene. — Așadar, îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
uite cum-necum ați făcut-o și de data asta, v-ați învîrtit, și tot voi ați ați pus mîna pe ciolan. O să-mi spuneți că puteam s-o fac și eu, dar mi-a lipsit curajul, că am fost la fel de nehotărît ca restul militarilor, că asta e o boală a breslei, și că ne merităm soarta. E-adevărat, cu toate astea ar fi păcat ca voi să scăpați așa ușor, să vă îmbogățiți prin furt, să vă faceți o mulțime de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spre casă, propune Curistul, neștiind ce altceva să mai spună. — I-auzi Părințele, nimic nou, spune Roja, simțindu-și inima bătîndu-i mai puternic și sîngele năvălindu-i în obraji, ce părere ai de asta? — Știu și eu? face Părințelul pe nehotărîtul, ce-am avea de pierdut dacă ne-am lăsa păgubași? Și mă rog, chiar dacă să zicem, printr-o minune, situația s-ar mai răsturna înc-o dată, completează Curistul fîstîcindu-se puțin, cine crezi că ne-ar mai recunoaște vreun merit? — Meritele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unei dorințe ascunse? Indiferent care era realitatea, înțelegeam acum că era de datoria mea să examinez situația îndeaproape, oricare ar fi costurile pe care le-ar presupune acest demers. Mi se sugerase că, în ciuda aparențelor, Antonia și Palmer erau destul de nehotărâți. Un lucru era sigur: reacția mea promptă grăbise stabilizarea legăturii lor; și, formulând acest gând, m-am întrebat dacă nu cumva rolul meu se va schimba și dacă, după ce atinsesem un maximum, după cum se exprimase Palmer, nu aveam să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
La un moment dat, în al nouălea an al vieții mele, unul din testiculele mele părea să se fi săturat de traiul de jos, din scrot, și a început s-o ia la deal. Inițial l-am simțit săltând sus-jos, nehotărât, la marginea pelvisului - și, pe urmă, de parcă i-ar fi trecut momentul de ezitare, l-am simțit intrând în cavitatea trupului meu, ca un supraviețuitor pescuit din valurile mării și săltat la bordul unei bărci de salvare. Iar acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cartea mea de vizită când sosește. Cele două americance deciseră să nu-i dea domnului Kalebgian o cutie de rahat Deliciul turcesc, dar el fusese atât de drăguț și Încântător, că voiau totuși să facă ceva pentru el și meditau nehotărâte, până când acesta apăru brusc lângă ele: — Taxiul dumneavoastră a sosit, doamnelor. Îi voi da șoferului instrucțiuni complete. Veți constata că e demn de toată Încrederea. Le conduse afară și veghe să plece În siguranță. Mica vânzoleală și zarvă se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
revista Ateneu în anii '70) Mare, greoaie, cu botul ei imens, de cetaceu pornit agale, cursa iese din garaj, se strecoară printre celelalte care așteaptă, înșiruite pe pista de beton, ocolește rondul plin cu flori pînă deunăzi, caută o clipă, nehotărîtă, cu parbrizul bombat, ca un ochi de ciclop, spre clădirea autogării, apoi pornește sigur, intrînd pe peronul unu. Șoferul, un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut pe Vlad să profite de un moment de acalmie și s-o întoarcă, zicîndu-și că, invitînd-o pe fată în camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de părinți, pe care îi lovesc mereu cu mîinile lor mici. Tatăl încearcă să-i amăgească, îndesîndu-le între buze biberonul de la sticla cu ceai, dar ei plîng mai tare, lovind sticla în care își dau seama că nu este lapte. Nehotărîtă, țăranca își potrivește mai bine sumanul între umeri și se apropie de tatăl copiilor: Știți, eu, la ai mei, cînd se deranjau, le dădeam ceai din miez de ghindă, copt bine. Ghindă?! se miră tatăl. Da. Aici sînt mulți stejari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poți spune Mircea Emil tatălui -, c-o să aibă acuși ce mînca. Se întoarce la bar, o caută pe Sultana, dar negăsind-o, îl ia deoparte pe Pavel și-i cere un sac. Ce să faci cu el?! se miră Pavel, nehotărît încă dacă trebue să-i dea sacul de iută în care a fost zahărul. Dă-l încoacel! i-l smulge bărbatul, îndoindu-l, să facă din el o glugă. Mă duc să aduc de mîncare. Ești nebun! Unde?! Cunosc locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deschide și ia o sticlă cu coniac. Bea o înghițitură lungă, parcă ar fi apă, apoi lasă sticla pe colțul mesei. "De ce atîta pustiu?!" gîndește cu groază, ajungînd în dormitor. Nici o amintire. Stă stingheră, ca într-un magazin de mobilă, nehotărîtă ce să cumpere. Agale, istovită, se întoarce în sufragerie și se trîntește în fotoliu. Își descalță pantofii, bagă picioarele sub ea, trage pătura din păr de cămilă de pe recamier, se învelește și bea din nou o înghițitură de coniac, păstrînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pierzîndu-și privirea în jos. Mi s-a părut că am avut doar intenția, ori că țipătul s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în cuier, apoi, tăcut, cu privirea nehotărîtă, mai mult spre fereastra acoperită cu draperia de pluș, se lipește de pat și se așază pe marginea din fier, așteptînd, simțind că Maria va spune mai multe. Cîndva, o aude după un timp lung de tăcere cînd eram o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
garsonierele de la capătul celălalt al etajului, cîntă un aparat de radio. Cristina prinde poșeta și pachetul în mîna stîngă, să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă gîndește fata. El, măcar, avea scuza că băuse cînd a fost pe la mine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune studenta du-te la nenea de acolo și-l pupă; el a adus mîncarea. Copilul se uită spre Mircea Emil, apoi spre fată. Da, el a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul pornește încet spre masa la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta surprins, văzîndu-l pe copil, timid, lîngă scaunul său. Púuu-pi răspunde copilul, țuguindu-și buzele. Tatăl copiilor a ajuns și el lîngă masă: Vrea să vă pupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
da și cui da cinci-șase mii, ca totul să fie făcut steril, conform priceperii la care a ajuns Medicina în cele cîteva milenii de existență; civilizat adică. În timp ce ochii i se încruntă, devenind reci, mîna fetei tremură vizibil în aer, nehotărîtă dacă să-l lovească, ori să-i arate ușa: Ești insinuant și nu-ți rămîne decît un pas pînă la a fi porc. Te rog să ieși! De fapt, voiam să-ți spun că nici alternativa cu: eu foloasele, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atât de liniște, că s-ar fi putut auzi musca. Știi bine că nu pot să beau bere, Carol. Și știi și de ce. Nu era pic de ranchiună în vocea lui, iar ăsta era un semn bun; părea mai degrabă nehotărât. — Da, da, îmi cer scuze, uitasem de asta pentru o clipă. În orice caz, mă gândeam că doar un pahar... poate că nu ar conta? Oh, ce isteață era, nu? Știa cum să răsucească cuțitul în rană. Nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
diverse aspecte despre pacient, după care trece la diagnosticarea și tratarea bolii. Metoda examenului vizual începe chiar în momentul sosirii pacientului în cabinet. Medicul deosebește semnele dizarmoniei după principiile Yin și Yang. Mai întâi, urmărește mișcările pacientului, dacă sunt hotărâte, nehotărâte, dacă sunt sau nu perfect stabile. Apoi urmează recunoașterea semnelor vizibile care se regăsesc pe piele, cap și față. Medicul va examina starea părului și mișcările capului, care este locul de întâlnire al canalelor Yin și Yang și care conține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
implicare. Cincisprezece minute mai târziu, pe când ne întorceam spre podul rutier, se mută lângă mine, urmărindu-mi mâinile pe comenzi în momentul în care intram din nou pe traiectoria coliziunii. Aceeași privire calmă dar curioasă, de parcă ar fi fost încă nehotărâtă cum să se folosească de mine, era ațintită spre fața mea când, la scurt timp după aceea, am oprit mașina pe-o stradă de serviciu pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ce a făcut cealaltă Românie, cea așa-zis informată, activă, urbană? Să fim sinceri, s-a limitat să se ducă la vot. Așa, în dorul lelii. Ca la plimbarea de duminică. Unii n au făcut nici măcar asta. Pentru că erau scârbiți. Nehotărâți. Aveau de ales între două rele și erau sătui de opțiunea pentru răul cel mai mic. Și, la urma urmei, cu unii sau alții, mai devreme sau mai târziu, tot în UE ajungem cu toții. Așa că au stat să chibițeze din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
economică pe care am pierdut-o. Am ratat sprijinul material și logistic al unor țări sau chiar al Occidentului. Economia a intrat într-un declin parcă mai evident decât pe vremea dictatorului Ceaușescu, prin aplicarea politicii pașilor mici și lenți, nehotărâți (politica jumătăților de măsură). De altfel, economiștii ne-au avertizat că reforma parțială nu oferă rezultatele așteptate. Terapia de șoc era operația necesară în 1990. Trebuiau liberalizate toate prețurile, inclusiv la energie și carburanți, chiar cu riscul unor explozii sociale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a mentalităților vechi nefolositoare ori distructive sau greșite. Societatea trebuie reașezată pe un edificiu și pe principii morale solide. O asemenea revoluție interioară va avea ca rezultat final scoaterea țării noastre din prăpastia în care au adus-o oameni nechibzuiți, nehotărâți ori imorali. România poate fi propulsată acolo unde merită să fie, și anume în rândul națiunilor libere și dezvoltate. Emil Cioran spunea că: „Ascensiunea unei țări este singura ei morală. [...] Defectele de evoluție ale României nu sunt de natură religioasă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mâinii mele, care, după primirea impulsului corect, ar trebui să funcționeze singură. Într-o zi extrem de caldă de la începutul lui iulie, către seară, un tânăr a coborât în stradă, din cămăruța pe care o subînchiriase pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]