2,225 matches
-
moale de in. Se uită pe geam afară. Cerbul dispăruse. Se uită la bărbatul de lângă ea și-și lepădă și cămașa. Se zări, îmbujorată, în oglinda din perete, de deasupra patului. Tudor se repezi spre ușă. Să-nchidem ușa, se neliniști el. Las-o așa! șopti ea. Cerbul a plecat după ciuta lui. Tudora e-n poiană. Toată pădurea nuntește. Bine-ai venit, Tudore! Sfârșit Sinaia-București-Valea Vinului-Bârnova: 1975-1976-2005. CUPRINS CAPITOLUL 1 5 CAPITOLUL 2 14 CAPITOLUL 3 20 CAPITOLUL 4 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din înlănțuirea cosmică, din limitele comunității și din mărginirea personală. În orice caz, dacă un mister este comentat și i se găsește un răspuns, atunci misterul se cheamă problemă și răspunsul, soluție. E adevărat că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a misterului este incitația spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
singuri. Dar ei au o superioritate față de mine. Sunt foarte invidios pe elefant și pe măgar: ei mor singuri. Se izolează când mor. Moartea măgarului e cea mai glorioasă. Prinții și regii mor în fața asistenței: mor ca niște vaci... Sunt neliniștit de bătrânețe și însingurat. Am un regret: că nu m-am însurat, să am și eu un copil. Chiar dacă sunt niște javre, copiii, dar oricum... Sunt carne din carnea... sunt javre din carnea ta. Așa o fi vrut Dumnezeu. Eu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pândit de demonul originalității. Urmăresc să nu fiu original și să fiu cuviincios. — Ești inspirat? — Nu, nu stă niciodată un zeu în colțul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte neliniștit. Eu, care sunt creștin... Am două neliniști: să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertență terminologică și nici o impietate. Nu mă interesează dacă memoria mea se va păstra veșnic sau dacă or să mă uite oamenii. Eu, care sunt
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din hîrdăul ăsta cu nămol? se strîmbă descumpănit Virgil. Bărzăunul tăcu cîteva clipe uitîndu-se neliniștit în toate părțile, apoi spuse plin de încredere: Hai mai încolo!... Poate dăm de un loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie?... Și pute bahna asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bună zi, în timp ce încerca să se concentreze pe un studiu profund, ca orice studiu referitor la credințele popoarelor din vechime, că ea nu se va încadra niciodată în plutonul gospodinelor sociabile și joviale, ca orice gospodine. Aspect care nu o neliniști câtuși de puțin. Totuși, așa, într-o doară, își zise că dacă ea, Melania, Doamne ferește, ar fi să dea ortul popii, ăștia nici nu ar găsi-o decât după cine știe cât timp, după miros. Melania însă nu se grăbea să moară
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bogată, îl așteptăm cu alte descinderi în propria-i biografie interesând cititorii, mereu dornici de lucruri noi de revelații de înțelesuri ce, uneori le scapă... Iată, cartea de față caută să fie una de înțelepciune, de „gânduri”, operă de moralist, neliniștit de cele ce se întâmplă în sine și, (cu) „viața lumii” (pe alocuri și cu ... moartea acesteia); o culegere de cugetări, de dezvăluiri ale unui om ca toți oamenii ajuns la senectute când mărturisitorul trebuie crezut pe cuvânt... Au sare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
e: când nu acționează?!...Trebuie să nu pierdem instinctul „acțiunii” orice-ar fi! „Alba-neagra”jocul acesta - a fost inventat pentru ca cei păcăliți, fraierii, să se învețe minte. Oamenii de știință, marii savanți ai lumii, și nu doar ei, își pun neliniștiți întrebarea: „Cum să evităm sfârșitul lumii?”. Dar la cum să nu ne mai autodistrugem zi de zi, prea puțini se preocupă, dacă nu cumva nimeni! Când un „competitiv” sau mai mulți urcă pe treptele de sus ale „podiumului,” pe ceilalți
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
de ce socotește aceste povestiri și aceste preocupări mai grave decât tradiționalele legende pe care mama i le impune? "Privește Avito îi spune vocea interioară de ce te temi mai mult ca să-i vorbești de Bau-bau decât de Dumnezeu, și nu te neliniștești de ce îi impune credința în îngeri și da, credința în vrăjitoare, privește cum făcând asta îi pun în distinctă sferă.... privește, Avito, privește bine", și se reîntoarce la izvorul copilăriei sale, a acelei copilării de care niciodată nu vorbește. "Taci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lui, iar atitudinea omului acela nu Îl amuza pe Vasile. Înseamnă că acel cineva acționase după un plan al lui care Îl includea pe el, neînsemnatul Vasile Moare, și că intențiile necunoscutului Îl vizau În mod direct - iată ce Îl neliniștea, de fapt, pe Vasile, În plină noapte. Și brusc a adormit, oftând. Nu va ști niciodată să Își explice de ce a visat ce a visat În noaptea aceea, și anume că Matei murise călcat de un tren, undeva pe câmp
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
văzut de sus,orașul tentacular părea o stea de mare.Doi amici,Bazil și Miki coborau cu mașina în oraș. Sunetul muzicii învăluia conversația lor.In apropierea restaurantului „Central”,Bazil constată că mașina nu mai răspunde la comenzi. Pietonii erau neliniștiți.Se precipitau în mișcări necontrolate pe marcaj. Unii alergau în fața automobilului fără să se asigure.Alții alergau spre mijlocul carosabilului. Trecătorii erau cuprinși de panică. Bazil opri cu dificultate autoturismul lângă trotuar.Miki închise radioul.Se auzeau zgomote de geamuri
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de orientare al acțiunilor. Efectul? O prăbușire a oamenilor asupra propriilor existențe în încercarea de a le descoperi sensul. Singura soluție posibilă acum pentru postmodernism este deconstrucția sensului existenței, dezvăluindu-i aspectele ideologice. O lectură tare este una care te neliniștește, care este însoțită de o agitație determinată de modificările pe care ideile lecturate le produc, aproape pe neobservate, în tine. Ceea ce indică lectura slabă drept una care te adoarme. Cu precizarea că tăria sau slăbiciunea unui text izvorăsc și din
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Apucase să-și vadă doi din nepoți. Bine că n-a cunoscut-o pe fată, ar fi fost dezamăgit, căci Alice e încăpățânată, retractilă, bosumflată. Eu n-am mai scris nimic. Mă ocup de toate, de prea multe chiar. Sunt neliniștit, nemulțumit. N-am realizat nimic, doar copiii. Dar copiii vor pleca, fiecare cu viața lui. Eu am să rămân din nou singur. Cu Camelia, dacă nu mă va lăsa și ea. Sunt tot mai tăcut și muncesc, de dimineața până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu reproș. Și nu trecuseră decât trei luni... Ce-am să mă fac? Ce să fac, Doamne? Găsi pe noptieră Biblia. Toată noaptea a citit și a recitit. Încotro s-o apuc? Doamne, ajută-mă să mă limpezesc. Mereu era neliniștit și morocănos. Nu vorbea prea mult. Camelia îl urmărea în tăcere. Plecă la atelier, acolo puse Jurnalul și scrisorile în seif și se așeză la masa lui de lucru. Nu putea lucra, dar stătea acolo. Zi de zi venea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a vorbit despre lenjeria intimă pe care îi place să o poarte. Deși n-o port la vedere, țin morțiș să am o lenjerie care să-mi dea exact subînțelesul ăla din zâmbet și dulcea liniște a feminității (chiar și neliniștea vreunor dorințe, de ce nu ?) . Ador lenjeria de calitate, cu dantelă sau tul, cu o tăietură impecabila. Chiar și sub cea mai sport ținută port o lenjerie peste care nu te-ai aștepta să dai, din întâmplare, adică prea sofisticată și
Mihaela Rădulescu: Port o lenjerie intimă peste care nu te-ai aștepta să dai by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72225_a_73550]
-
obligatorii pe traseul agresivității în muzică (?). Cromatizarea, di-sonantizarea (cu alte cuvinte, telurizarea) progresivă a muzicii a asediat, agresând continuu, urechea melomanului, destupându-i (e-adevărat) canale ascunse, augmentându-i receptacolele, în același timp însă instaurând o anume adempțiune a tenebrosului, neliniștii și catastroficului. Exista o agresivitate a materialului sonor asupra compozitorului (cazul Beethoven, Wagner ori Stravinski); dar există și o agresivitate a compozitorului asupra materialului (la Schonberg și Xenakis, de exemplu). Pe de o parte viziunile informale, demonice, paroxistice ale compozitorului
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
minciuna-ți ustură și moare! Reamintire Nopțile ce-mi frământă sufletul, Mă readuc ușor în sufocanta zi Și demult îmi este uitat vuietul Ce se evaporă-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea, îmi neliniștesc pașii... Unele dintre ele, deși par prea scurte, Sunt suficiente încât să sperie lașii! Deși toate ce-mi sunt uneori alături, Ar vedea ce stă înfipt cu adevărat-n mine, Cine ar putea prin simple gesturi Să-i readucă sufletului
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
limbă nu a fost niciodată frumoasă ori urîtă decît după un criteriu arbitrar, situat prin definiție în afara ei. Din moment ce imba română interjecțional-sexualizată a tinerilor continuă să-și îndeplinească rolul fundamental, adică pe cel al comunicării, nu văd de ce am fi neliniștiți. Tinerii români de azi se înțeleg între ei foarte bine cu jargonul lor de trei sute de cuvinte, iar interjecțiile și gesturile îi ajută să suplinească pauperitatea verbală. Așa încît introducerea în context a unor criterii de inspirație vag estetică mi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
moale" și "slava stătătoare" dădeau senzația înșelătoare de pace veșnică. Nici o adiere nu se simțea; cel puțin, Dimancea mărturisea că nu simte decât zăpușeala. Furtuna vine dinspre Roma, de la Mussolini - i se spune, dar nu găsește ipotezei nici un temei. Îl neliniștesc însă amenințarea și agitația celor adunați în banda agresivă denumită "Sabia Arhanghelului Mihail" (grupul Codreanu, prin care se constituie viitoarea Legiune, se separă de A. C. Cuza în iunie 1927). Timpul băltește înșelător, căci de sub platoșa lui încinsă dă o vegetație
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
pe care o dă ea despre om. Multe din jocurile noastre psihologice și sociale vor deveni ridicole - ceea ce și sunt, de fapt. Nostalgia unui sens care aș vrea să existe - Ce spui tu mă pune pe gânduri, ba chiar mă neliniștește. Lucrurile astea mă tulbură și pe mine, pentru că știu că sunt adevărate. Știu și că sunt inumane, în raport cu ce simțim și gândim acum. Or, eu simt și gândesc acum, de asta am scris Atelier. Despre indiferența asta a evoluției sau
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
I-a trebuit multă vreme ca să iasă din capcana asta. Până la urmă, a revenit în picioare, gâfâind, și și-a ridicat mâinile ca să-și pipăie capul. Asistasem la scenă și ar fi trebuit să mă duc spre el, să mă neliniștesc sau, poate, ceea ce ar fi preferat fără îndoială, să râdem împreună. În loc de asta, am făcut fotografia care i-a înregistrat deruta și care mai este aici, în fața mea, după atâția ani de când el a dispărut. Plângea. Tata. Acolo, întins pe
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
influența unei instanțe moraliste, care știe - în mod implicit - că nu poate ieși nimic bun din găselnițele științei care nesocotește Omul. Neîncrederea pe care naratorul o inserează discret menține în permanență o atmosferă negru-apăsătoare. Dar, fiindcă nu trebuie să fim neliniștiți, finalul este atât de optimist de parcă ar fi preluat de altundeva. Cu toate acestea, romanul confirmă calitățile reale de prozator ale lui Bogdan Suceavă. Construcția literară atestă o mână care nu tremură când trasează o narațiune coerentă și plăcută la
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
voce tare începutul memoriilor: — Numele meu este Lionel Frunza. M-am născut pe 13 mai 1953, în satul Pietrești, județul Gorj. Nici că se putea un început mai concis, mai convingător și, în același timp, foarte modern. Totuși, ceva îl neliniștește. Pune în apa fierbinte un pliculeț cu ceai de tei, cunoscut pentru efectul lui liniștitor. Bea ceaiul cu înghițituri mici. Deplin liniștit, știe ce-i lipsește din începutul memoriilor ca să fie perfect. Redeschide caietul, transformă punctul de după Gorj în virgulă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se aud pașii tot mai obosiți ai lui Patrick. Dinspre balcon, se aude rumoarea tot mai domolită a străzii. În plus, lămâiul pare gata să moară odată cu el. Gérard începe să fie neliniștit pentru ratingul emisiunii. E ora 19.15. Mai încordat decât Lionel nu e decât Anghel de la consulat: se vede deja mutat în Burundi. Are pe birou un mic glob pământesc pe care Burundi nici nu figurează. Sau figurează sub alt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sacrificii zeilor celor mai de jos să îi înles nească vânătoarea și să îi dăruiască victorii în războaie, e foarte greu să te lupți în afara grădinii suspendate a dragostei tale, unde defensiva este atât de bine organizată, totuși nu te neliniștești, anxietatea te poate paraliza, continui să alergi, ajutată câte un pic de roiul de albinuțe superpolenizatoare din talie, uf, măcar dacă te-ai fi încălțat cu sandalele tale cu aripi, primite de la hermes când erai mică, uf, cum graba de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]