999 matches
-
i se spune, în jur, "domnul inginer". Nici vorbă de tradiție în familie, "meseria viitoare a junelui virtual a fost aleasă (...) așa, de frumusețea profesiei." Mici, și ridicole, forme fără fond. Toate schițele din carte, fixate frumos, cu eleganța puțin neliniștitoare a miniaturilor privite cu lupa, sunt, de fapt, încercări de a te agăța de ordinea vieții, de stratul detaliilor din care se face familiaritatea, acela în care transformările sînt domoale. O mărturisire de final, pledoaria unui om vulnerabil, închide această
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
și lasă cumva neutilizat parte din arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Mutate peste noapte la umerele mele. Poate de- aceea-n zori și cînd e vînt / Mi-așa de greu să umblu cu pasul pe pămînt" (La zece ani). Contaminat de uranismul priveliștii contemplate, își alcătuiește un discurs grandilocvent, cu imprevizibile, neliniștitoare secvențe ale unei fastuoase degradări . Luceafărul își coace copitele de flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept, în timp ce în pietre
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
altfel, și altceva decît se întîmplă curent. Este un joc esențial. Pe care ni-l permitem tot mai puțini. Și tot mai rar. Întoarcerea la poveste, la basm ține, la urma urmelor, și de disponibilități interioare, de o preocupare profundă, neliniștitoare. De libertate. Acolo, în acel spațiu spiritual, poți găsi răspunsuri, poți pune întrebări, poți să-ți însoțești gîndul în cele mai năstrușnice aventuri. Este felul în care, din cînd în cînd, poți să devii tu însuți. Chestiunea asta nu implică
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
de semicecitate comodă? Care dintre cele două viziuni este cea adevărată, cea supraimpresionată emoțional, traumatică sau cea soporifică a visului american? Cert este că Erica a început să vadă altfel, iar vederea ei surprinde deodată o lume maladivă, crepusculară, psihedelică, neliniștitoare. O simplă ieșire în stradă devine o aventură, cu urmăriți și urmăritori, plină de suspans, regizorul reușește să redea stările prin utilizarea cadrelor înclinate, luate din unghiuri insolite care destabilizează, într-un rimt alert, nevrotic în timp ce fiecare personaj care intră
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
cred că cuvântul lor coboară direct din Logosul divin. Ideea că vom mai putea avea un mare poet care să devină scriitor național ca Eminescu, Arghezi sau Nichita Stănescu a apus definitiv, din păcate. E un fenomen obiectiv, o evoluție neliniștitoare. Nu prea cred că va mai avea cineva curând prestigiul Anei Blandiana sau al lui Mircea Dinescu. Suntem contemporani cu ultimii noștri mari poeți, în perspectiva obscură și sumbră a cel puțin unui secol. Altfel spus: nu cred că un
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
subtilitatea scriiturii. Mărturisesc doar, având la îndemână și documentele receptării, că romanul mi se pare scris parcă în mod special pe gustul criticii și al naratologilor, pretinzând un cititor cultivat și experimentat, dintr-o categorie de elită ce se subțiază neliniștitor. Autoarea a simțit caracterul stufos al confesiunilor narative din roman și a operat modificări (declarate în notă la ediția cea mai recentă) în sensul eliminării unor lungimi, penalizate ca redundante. Deși am pe masă trei din cele patru ediții (îmi
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
României ), opera Danei ilustrează mai bine decât orice cuvinte ambivalența lumilor în care trăia. Era veselă și diurnă în grafica pentru copii, dar misterioasă și nocturnă în grafica ei "serioasă", pe care a prezentat-o în expoziții prin toată lumea. Un neliniștitor, faustic Inorog erudit, o chagalliană Bunică și o Trăsurică amintind de Jugenstil și Viena, o Fată cu ceas (chipul - un orologiu baroc din vienezul "Muzeu al ceasurilor") și o Bufniță nepăsătoare de trecut și viitor (deși bufnița similară din grafica
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
în dragoste o tulburătoare istorie melancolică în imagini, încercînd să prindă inefabilul, toate momentele, într-un film. Adaptarea ca și Public Spaces (Spații publice, Olanda, 2006) al lui Martjin Veldohen sunt filme de graniță între ficțiune și animație, subtile și neliniștitoare, reflexive, cu o filosofie proprie. Filmul de 10 minute al lui Veldohen funcționează contra-cronometru, cu ceas, așa cum sunt viețile funcționarilor care trec prin cadru. Practic, camera urmează personajul într-un travelling neobosit, și trecerea de la peronul unei gări la cheiul
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
neobservate în mijlocul cercului, și, cu fața de-abia luminată, negru dispărînd în obscuritatea nocturnă, el pare a fi mai degrabă o voce. Imobil, grav, Dieudonné Niangouna povestește o istorie africană de azi cu personaje și aventuri bizare, cînd comice, cînd neliniștitoare. Auzindu-l, privindu-l, avem sentimentul că în el se reunesc o clipă arhaicul focului circular și modernitatea aventurilor cotidiene. El e un totem al zilelor noastre și atunci mă gîndesc la Brook căruia, sunt sigur, i-ar fi plăcut
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
interesant de știut cum percepe fiecare vizitator aceste istorii în timpul nostru, de ce unii stau mai mult în fața tablourilor în care trecutul parcă ar rezona cu prezentul. Cel mai des întâlnim imagini din călătoriile artiștilor, noutăți în spiritul acelui timp, ecouri neliniștitoare amenințând pacea lumii, dar și povestea iubirii pasionante dintre doi creatori: Sigrid Hjerten și Isaac Grunewald, care s-a sfârșit tragic, precum și sclipiri cu umbre din viața excentricului Nils von Dardel, autorul tabloului Muribundul dandy. Expoziția mai cuprinde și sculpturi
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
tatălui adoptiv. Prin urmare, unde trasăm limitele umanității? Asimov enunța legile roboticii, Phillip K. Dick, și pornind de la el Ridley Scott explorează spațiul sideral al acestor ființe condamnate să trăiască asemeni generațiilor spontanee cîteva clipe într-un univers ostil, incomprehensibil. Neliniștitor este tocmai acest colateral uman al androizilor, diferențiat de la unul la celălalt în ceea ce am putea numi un rudiment de personalitate, o sensibilitate particulară, o nevoie de a recupera o memorie absentă. Asemeni lui Frankenstein, creat din rezidurile corporale ale
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
și cu un fel de umilință, cu justificată trimitere spre franciscanism, în fața a ceea ce, pentru un număr de spirite atente la ceea ce rămâne, se mai poate numi "misterul lumii". Adică o aură neafectată de procesul, așa de însemnat și de neliniștitor pentru alții, al reproductibilității tehnice a operei în civilizația noastră de imaginar generalizat și precar; întrucât vizează permanentul, ceea ce în fragilul joc al vieților de fiecare zi se conservă, inalterabil. Cum se exprimă undeva, poetul refuză mereu să abdice de la
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
riscantă sub raport artistic, la oralități bine înscenate. Apar frecvent pauze de respirație în construcțiile fantasmatice, fragmente de realism într-o mare energetică și, invers, deschideri ale existenței obișnuite către Altceva. Biograficul va fi reordonat și reinterpretat pe această scală neliniștitoare a paranormalului. Din seria de întâmplări trăite, nu puține devin experiențe cântărite și înțelese retrospectiv. Retras în pustiul sufletului său", personajul construit și urmărit îndeaproape de autor (el însuși) descoperă peisaje halucinante, devastate și amestecate, reale și spectrale în aceeași
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
frumos, și urât simultan. Răsfoirea unui album fotografic - să zicem, de Annie Leibowitz, cu siguranță, una din marile maestre ale fotografiei actuale - te aruncă în plin paradox: frumos începe să nu mai fie armoniosul, caldul, odihnitorul, cumpătatul, ci agresivul, neobișnuitul, neliniștitorul - pe scurt, tot ceea ce fusese până în ajun monstruos și respingător. Cu toate acestea, e dincolo de orice dubiu că vorbim despre artă. E posibil ca sensibilitatea noastră, informația și cultura să nu mai fie capabile să facă saltul în noua lume
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
fie luate a la légere, o ordine tragică, sau măcar dramatică, nu apare. Și aceasta fiindcă orice revers are o față luminoasă (sau invers), exteriorul și interiorul se amestecă și încep să se confunde, zgomotele agresive devin prietenoase, iar tăcerea, neliniștitoare... A ieși afară, "a da o tură" e o aventură periculoasă, fiindcă (subliniază autoarea) "afară nimic nu e viu". A rămâne însă în fața calculatorului, între printer și xerox, "conectică și butoane pt. felurite nevoi", înseamnă a te menține într-un
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
reprezentate în pictura creștină, ci trei eumenide. Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian și crucificarea picassoescă (La Crucifixion, 1930), unde intenția epică e explicită. Plată, fără adâncime, compoziția aruncă haotic toate personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
o tabără de nomazi - într-o exprimare politically correct. Câteva corturi, câteva căruțe cu coviltir, multe cutii de carton și focuri de vreascuri, ici și colo. Din mijlocul taberei se aud niște viori vesele și câte un nechezat de cal, neliniștitor. Și lătrat de câini înfometați. — Țigani români, își dă Lionel cu presupusul. — Și dacă sunt țigani bulgari? nu se lasă Kiril mai prejos. — Și dacă sunt de-ai mei? țâșnește mândria din Roman. — Pariu pe o sută de euro? își
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
soare încălzind sufletele rănite care purtau tainicile boli ca pe un înscris al destinului. Simona nu știa cât avea să zăbovească în acest spital. Nu avea nimic a le reproșa medicilor sau asistentelor, dar purta cu ea mereu o întrebare neliniștitoare: ,,Până când? Cât timp voi mai privi aceste ziduri care se interpun între mine și viața adevărată?" * Într-un spital specializat în boli ale sistemului nervos, pacienții sunt purtători ai unor tare. Aceștia au comportări în care controlul faptelor și acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le mestecă petalele așa cum fac fetele tinere cu petalele de trandafiri. Îmbibată treptat cu sucuri veninoase, ea Însăți a devenit o otravă vie ce neutralizează toate otrăvurile. Frumusețea sa, ca și aceea a plantelor din grădină, are În ea ceva neliniștitor, fatal și morbid; părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la melodrame), iată că-mi recad În fața ochilor amintiri ale lui Ionesco : fascinat de spectacolele cu păpuși, micul Eugen nu rîdea niciodată la ele. Pentru că, zicea genialul dramaturg, cei ce se ciomăgeau după paravan for mau o lume „stranie și neliniștitoare”! Să plîngi cînd ieși la joacă cu vecinii, să lăcrimezi la Scrisoarea pierdută și să fii Îngrijorat, neliniștit la Vasilache și Mărioara - iată atitudini nu la-ndemîna oricărui puști. Oricum, directorii teatrelor de copii ar trebui să mediteze la confesiunile cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În România literară o minunată meditație pe teme diaristice : „Cărțile cele mai neliniștitoare din biblioteca lumii sunt jurnalele. Ele strică relativa ordine a lumii literare, sunt imprevizibile și nesupuse. Toate celelalte spe cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare pe care o resimțise în urmă cu puțin timp. Dar uite că tot răul fusese spre bine. Era să se întindă el pe aleea din fața bisericii, însă întâmplarea asta îl ajutase să-și amintească de marfa uitată la serviciu. Zâmbi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu și Lazăr merg iarăși la Dorin, pe care l-au culcat lîngă sobă și l-au învelit cu cîteva pături după ce doctorul i-a făcut o injecție și i-a dat să bea două pastile. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]