580 matches
-
n-avea cum, din cauză că n-a mai mâncat carne de pasăre de vreo 20 de ani și mai bine. Că dac-o mânca de-atunci era putredă cu tot cu curcă și cu mămăliga adiacentă,SCUZAȚI! Din care pricină și-amu-i flămândă și nemâncată! Altă vecină, trecând din întâmplare pi-acolo chiar începu și ea să țipe ca nebuna: - Fa, ești chioară sau te faci că nu vezi !? Uite-ți curca în boscheți : cum se ouă , săraca! E plouată ca tine de ieri de la
ALTE SOLICITĂRI ALE VIEŢII DE LA ŢARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342069_a_343398]
-
Nu înțeleg cum pot să pierd din cauza unor chipsuri?...Ia-ți banii pe pariu și cumpără-ți papuci! Să ai cu ce juca șah mai departe. Bineînțeles, cu alții! Cu mine, în niciun caz ... Uite! Ia-l pe idiotul ăla nemâncat!...'Ți-ar chipsurile otrăvite, să-ți fie! Fane predă premiul în numerar lui Sile și plecă înjurând toate rozătoarele umane din lume. Sile își numără banii victorios și-i bagă în buzunar cu tot cu mână dar, îi scoate repede și-i
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
șervet) de cânepă pe care să așezăm bunătățurile din străițile (traistele) noastre: slăninuță, ouă șherte (fierte), brânză de vacă, ceapă și ai verde, porodici (roșii), poprici (ardei), pepeni (castraveți), dacă le era sezonul și câte un borcan cu unsoare, scăpat nemâncat din iarnă, în care se odihnea ademenitor câte un vârf de cărnaț (cârnat) și câte o coastă friptă. Slănina o frigeam pe jar, scurgându-i unsoarea pe feliile de ptită (pâine) coaptă pe vatră. Dacă aflam bureți usturoi și bureți
MINIEXPEDIŢII ÎN PĂDUREA CHELINŢEI de FLORICA BUD în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341650_a_342979]
-
de urs sau buni doar de lup. Ciobănescul adevărat e fratele ciobanului. Cu el, ciobanul împarte totul: hrana, necazurile, bucuriile. De multe ori, în transhumanță ori pe munte, Tușa Anuța păstra mâncarea și o drămuia la câini. A stat o dată nemâncată 5 zile, numai cu apă îndulcită, și mâncarea i-a dat-o lui Ciontu. „Io-s om și pricep, da el cum amaru lui să priceapă că n-am ce îi da?” Toate problemele care se dezbat acum au drept
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
Gastro și restaurante Pe vremea studenției, când primeam pachet de la mama de la Piatra Neamț, dintrodată se umplea camera mea cu tot felul de vecini de palier, cunoscuți și necunoscuți. Rareori scăpa vreo chiftea nemâncată din prima seară. Și era ok, pentru că în seara următoare venea pachetul de la Cugir sau de la Călărași, iar dacă nu venea nici un pachet, încingeam reșoul și făceam la comun un ceaun de cartofi prăjiți peste care spărgeam două ouă și
Pui cu zece arome Omnivore's Dilemma [Corola-blog/BlogPost/100073_a_101365]
-
fi deocheați trebuiau să recurgă la aceste ritualuri magice destinate să vindece răul.Pentru albeața se recomandă următorul leac: se punea un mezin (cel din urmă dintre copiii cuiva) să-i scuipe bolnavului în ochi câteva zile de sec, pe nemâncate, înainte de a răsari soarele, pentru a-l vindeca destul de curând. În Bucovina se credea că numai scuipatul de la o femeie curată (care nu e la perioada) putea să ajute.Scuipatul se recomandă pentru ulciorul de la ochi: să-l scuipe pe
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
Bășicuțele roșii, dureroase, numite „focul viu”, ce apar uneori pe corp, mai ales la copii, se scuipau, după ce s-a lins ceaunul de mămăligă înfierbântat (județul Dolj, Lăpușa). Buboaiele se tratau uneori scuipându-le sau ungându-le cu scuipat, pe nemâncate, de trei ori, îndată ce se iveau. Și ungurii obișnuiau să scuipe bubele înainte de a apune soarele pentru a le face să dispară.Mușcătura de viespe se vindecă scuipându-se în palmă și frecând cu acel scuipat locul mușcat (Bucovina). Și
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DOR DE MAMĂ; TĂTICU DE DRĂGHICESCU MARIA ALEXANDRA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1758 din 24 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Dor de mamă La o margine de sat stă copilul nemâncat; plânge, strigă și suspină... dorul mamei e de vină. Vino, mamă, înapoi, să îți vezi copiii goi, să îi vezi cum plâng și strigă, că n-au mamă; o icoană la oglindă. Vino, mamă, de-ai plecat; vino la copiii
DOR DE MAMĂ; TĂTICU DE DRĂGHICESCU MARIA ALEXANDRA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344402_a_345731]
-
curiozitatea lor fără limită și lipsa de interes în legătură cu suferința ei fizică și morală. Nu au întrebat-o dacă a fost bătută, nu le-a interesat batjocura la care a fost supusă, nu le-a păsat că a stat și nemâncată ori că a fost amenințată cu moartea. Priveau totul ca pe o aventură cu elemente inedite pe care ele încă nu le cunoscuseră, dar le doreau într-un fel, părând a fi deosebit de interesante... Silvia se ruga Domnului, atât ziua
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
Pentru mine, mersul cu vitele a fost o corvoadă, programul strict, plictiseala ce se aduna, rutina.. Cel mai fericit eram când norii se adunau nervoși iar ploaia mătura cu apele sale satul.. -Hai la masă copile.Hai că scroafa e nemâncată, trebuie să fug la deal oamenii ăia cu mâncare, am o sumedenie de treabă. Bunica.Pot spune că mi-a fost sprijin la bine și la greu, mamă, prietenă, suflet.În toată copilăria mea, nu cred că mi-a dat
AMELY P 1 FRAGMENT ROMAN. de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343645_a_344974]
-
arsuri pe față, mâini și picioare. Istrate se trezi despărțit din pricina suflulu de celălalt miner. Nimerise, fără să vrea, într-o nișă electrică. Întunericul îl înconjura din toate părțile. Își pierduse lampa, masca de salvare și tașca cu suplimentul încă nemâncat. - Ghiorghiță ..., unde ești mă Ghiorghiță ? strigă cu glasul sufocat. În clipa aceea se auzi o a doua bubuitură, mult mai puternică decât prima, iar limba de foc pătrunse adânc și pe galeria unde se găseau cei doi. Istrate fu ferit
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
de emancipată! Parcă nu ne-ai fi surată, Dar vezi să nu mori de foame De la atâtea fasoane! Zise o biată vrăbiuță Ce tremura pe crenguță. Bâtrâna vrabie înțeleaptă Ciripi înfrigurată: -Vezi de treaba ta surată, Nu vezi că e nemâncată! Ce să facă? Epatează! Vrabia mălai visează... Referință Bibliografică: Vrabia mălai visează... / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ… de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377478_a_378807]
-
a Pururi, cu Viață întru Veșnicie ! E pictet : "-Suntem c reștini !" (a 5-a zi de judecată) Latronianus : "-Orice rană, în sate și-n oțet, frecată !" Prin Minunea Cerului, au rămas nevătămați Și-au rămas 30 de zile, nevăzuți și nemâncați... Un străin îi spuse mamei (ea-și dorea M ucenicia !) Care-mpreună cu soțul, au venit în Scoția. Urmat-a altă judecată...Și iarăși nu s-a lepădat În ziua 8-a lu' Cuptor, capetele le-au tăiat... Părinții și
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
Râsul nu le putuse a fi confiscat. Astfel, pe tema lipsei produselor alimentare, circulau câteva versuri aparținând folclorului citadin orășenesc, parafrazând o celebră poezie: „A-ncepu de ieri să cadă Câte-un comunist pe stradă, Cu carnetul roșu-n mână Nemîncat de-o săptămână.” Ora 10. Ciulește urechea la zvonuri, ca să afli în ce parte a orașului s-au adus cartofi! Bate străzile, în neștire, după o ceapă, un ou, o lingură de ulei etc.! Vino acasă cu plasele încărcate cu
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
VERDE Am un gând nu prea cuminte, Să mă-ntorc de aș putea, Să-ajung pe pași de suflet În copilăria mea. Vreau să gust din nou seninul Dimineților târzii, Cănd din pat fugeam desculța Fiind strigata de copii. Alergăm pe nemâncate, Veselă și somnoroasa, Far' să-mi pese de măicuța Care ma chema nervoasă. Al ei strigat mă-ndemna Să mă-ndepărtez de casă Și s-amân fără de frică, Clipă de-a pleca la masă. Și zburdând pe șesul verde Ce
COPILARIA-MI VERDE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382115_a_383444]
-
de câini când eu gătesc, dacă dorești să cinați, astă seară! Ea zâmbește poznaș și-mi zice: -Data viitoare voi improviza să trimit o pisică, să te cheme, ca să nu te sperii așa tare. Altrimenti, ești capabilă să mă ții nemâncată, accidenti! -Și te implor Dora nu mai trimite noaptea peste mine, fantome ce miros așa oribil, că mă îmbolnăvesc de hepatită sau fac un infarct de groază și rămâi fără mine! Ea zâmbește în spatele unui evantai pe care obișnuiește să
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
zâmbetul de pe buzele de culoarea macilor și părul de culoarea păpădiilor, prințesa se și îndrăgosti de grădinar. Nu mai pierdu vremea. Apucă cheile agățate într-un cui de pe perete și îl eliberă pe flăcău. Însă, de atâta stat în lanțuri, nemâncat și nebăut, Florea nu era în stare să se țină pe picioare. Prințesa se căzni până ce reuși să îl ducă în camera ei. Îl întinse în patul său și îl îngriji șapte zile și șapte nopți până ce Florea reuși să
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
locul meu eram tot cu mintea la joaca și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineață stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seară, nemâncat, speriat și îmi era o frică de nu aveam curajul să intru-n casă ci doar mă urcăm pe fundație sub geam să văd cine-i prin bucătărie și care-i atmosferă, o iau sau nu. Aveam și am o
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
locul meu eram tot cu mintea la joaca și la copiii care se strângeau pe malurile celor două ape care străjuiau orașul. Dimineață stăteam eu ce stăteam pe acasă și dus eram fără să cer voie și veneam doar seară, nemâncat, speriat și îmi era o frică de nu aveam curajul să intru-n casă ci doar mă urcăm pe fundație sub geam să văd cine-i prin bucătărie și care-i atmosferă, o iau sau nu. Aveam și am o
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
cu regimul dur de la ficat,am rărit cafenelele și-am îndesit plimbările în parc. Adică ,am dat fumul de tutun pe ciripitul pasarelelor și pe dânsul zglobiu al florilor de tei, orchestrate de vântul subțirel de vară.Lebede albe,rămase nemâncate de țigani,se plimbă țanțoșe pe apă cristalina a lacului albastru.Iar două vrăbiuțe,se ceartă în gura mare pentru o râma ce le-a scăpat din gheare. Niște copii se dau cu rolele,doi bătrânei se plimbă încet la
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
Relatare > ȘARPELE CASEI Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În Duminica Floriilor, Muica Lina a lui Băcănuș venea încet-încet de la slujbă, ducând în batistă un pumn de anafură - să ia pe nemâncate toată săptămâna câte-o firimitură... Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ionițăăă! - se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat... tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? Ioniță plecă acasă supărat foc și eu îmi luai vacile și o luai pe vale spre casă cu ele. Trecură câteva săptămâni bune de la venirea lor... Mama, când auzi, se supără rău și-i scrise lui tata la București să
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
imortaliza durerea prin care a trecut Iisus pentru iertarea păcatelor, mulțimea rugandu-se în genunchi. Nu puteau să lipsească de la aceste vicernii. Dimineața pregătirile erau în toi iar postul negru pentru Magdalena nu era o corvoadă, era obișnuită să stea nemâncată. Ziua cea mare a sosit iar sărbătoarea Învierii Domnului nu s-a lăsat așteptată. Magdalena s-a îmbrăcat de sărbătoare și cu fetele la braț se îndreaptă spre biserică. Dinu a plecat cu băieții. Minunea Învierii Domnului se petrecea în
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL V de ANA PODARU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374008_a_375337]
-
să-i nimerești punctele slabe! La un moment dat am simțit o amețeală. O clipă mi s-a părut că râul dispare, că nu-l mai aud. O, Doamne, mi-am zis, cum se poate muri într-o clipă! Eram nemâncată, înfrigurată! Mi-am revenit curând. Auzeam din nou Vâlsanul, îi vedeam apa limpede, valurile mici și repezi; totul era nemurire... M-am aplecat și m-am privit în oglinda apei; îmi unduia chipul, se juca cu el... Acestei ape, gândeam
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
a amintit de filmele lui Tarkovski, cu tavanele lui îmbibate în apă, filme pe care le văzusem la Cinemateca din București, înainte ca aceasta să se fi mutat la Eforie. Luând-o în brațe am încercat să o calmez. Plânsă, nemâncată, nedormită, o simțeam cum tremura. Lacrimile încă i se mai scurgeau pe obraji. Spaima de a fi dată în judecată încă i se mai citea pe chip. Era, într-adevăr, o situație dramatică. Mi-am lipit obrazul de obrazul ei
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]