2,065 matches
-
în viața cea cerească și veșnică a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Irineu Iurașcu de la Mănăstirea giurgiuveană Delta Neajlovului, să-i aducem prinos de cinstire și de recunoștință rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locașurile cele cerești, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!... Dumnezeu să-l ierte, să-l așeze cu drepții și să-l numere cu aleșii Săi! Veșnică să-i fie amintirea și pomenirea, din neam în neam! Amin
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT ŞI STAREŢ IRINEU IURAŞCU DE LA MĂNĂSTIREA DELTA NEAJLOVULUI – GIURGIU (1941 – 2016)... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382257_a_383586]
-
al cărei sens este clar - instaurarea pe pămînt a dumnezeirii. Rostogolirea aparent haotică de evenimente tragice ascunde o unică semnificație, victoria finală a Spiritului. Istoria ar fi "acea mișcare providențială care tîrăște pe nația română, împreună cu toată omenirea, pe calea nemărginită a unei dezvoltări progresive, regulate, către ținta prea înaltă ce Dumnezeu ne ascunde și unde el ne așteaptă" (Mersul revoluției în istoria românilor). Din această premisă comun-romantică, Bălcescu extrage însă o concluzie proprie: în imediat, dumnezeirea se identifică cu ideea de
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
se instaleze în fotoliul cel moale. Trecerea de la idealizare la disprețul agresiv se produce uneori în doar câteva secunde. Dacă nu mă credeți, puneți în contrast adularea fără limite a fotbalistului Mutu pe când naționala României lupta pentru calificare, și ura nemărginită care-l însoțește de când echipa a fost eliminată. În fața acestor realități incontestabile ale societății românești, majoritatea alegătorilor s-au lăsat copleșiți de sentimentul că voința, aspirațiile și convingerile lor nu contează. Că soarta li se joacă în altă parte și
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
mai discret, ca atare putând ușor scăpa filmografilor, fiind pricepute de toată lumea drept filme drăguțe, despre începuturile lumii în genere (o lume după chipul și asemănarea societății umane inclusiv de astăzi). Cel puțin prin nemuritoarea, indestructibila veveriță, parabolă a lăcomiei nemărginite, am fi putut crede că „Epoca de Gheață” ridiculizează omul etern, primitivul instinct de a avea, a poseda, a acumula. Și puteam rămâne la amuzament, fiindcă fabula care este filmul, „vorbind” despre lăcomia în sine, a tuturor, de fapt părea
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
entuziastă despre Delphi, primele două versuri. Traducerea literală ar suna cam așa: Totul le dau zeii, nesfârșiții,/Iubiților lor, cu totul:/ Toate bucuriile, nesfârșite,/ Toate suferințele, nesfârșite, cu totul ". Remarcă, te rog, cum Goethe folosește de trei ori "unendlich" ("nesfârșit", "nemărginit", "veșnic"), de două ori "ganz" ("cu totul", "pe deplin", "integral") plus "Ihren Lieblingen" ("iubiților lor", "aleșilor lor"). Iată răspunsul, indirect, la a doua ta întrebare. Evident, Goethe se celebrează pe sine, ca pe un ales al zeilor. Primește de la ei
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
perioade, în genere mai cunoscute, strânse la un loc de Nicolae Mecu în ediția G. Călinescu și contemporanii săi, vol. II, Ed. Minerva, 1987. Dinu Pillat mai era încă asistent la catedra Profesorului, pentru care va nutri totdeauna o admirație nemărginită. Avea satisfacția și orgoliul "înalt național" că îi fusese discipol apropiat și că va putea exclama cândva "asemenea contemporanilor lui Goethe: ŤIch war dabeiť" (Am fost acolo, n.m.). Aceasta nu-l împiedică însă de a-și exprima și încă în
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
unei salvări. La un moment dat, se răsfață într-o atmosferă de western: "Un orășel de la marginea unui deșert. Un fel de hotar de oază. La intrare, îl oprești pe-un bătrîn mustăcios, singurul locuitor care pare a avea timp nemărginit sau - vorba prozatorului - cu care timpul are infinită răbdare; îl oprești și-l întrebi firesc ce e moartea, ca și cum l-ai întreba dacă mai e mult pînă la prima benzinărie. Mustața albă ca lîna nu e deloc surprinsă și-ți
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
nici flairul cel mai fin nu mai putea descoperi mirosul zarzavatelor șsicț din Delea Vechie... Aci s-a atins culmea ipocriziei sincere a cărei victimă e omul nostru: totul a ajuns în el prefăcut și calculat, cu toată inconștiența-i nemărginită: numele, figura, poza, portul și stilul bombastic și falș, pastișat cu atîta cruzime de Caragiale în "Moftul român". Însă pe terenul literilor române, nu poți ajunge nici măcar membru în consiliul de administrație așlț vreunei societăți de tramway. Aci a venit
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
îndreptător al credinței. Și din acest punct de vedere este actual. Pentru a ajunge liniștit cu sufletul, trebuie să-L urmezi pe Hristos, să fii blând și smerit cu inima. Este în ființa noastră o bunătate firească, un strop din nemărginitul ocean al dragostei dumnezeiești. Putem da multe exemple pentru acest adevăr. Așa, din vechime, ne aducem aminte de Iosif care i-a hrănit pe frații săi, care însă l-au urât și l-au vândut. Cunoaștem blândețea lui David, care
Agenda2005-49-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284468_a_285797]
-
celor care l-au cunoscut că au trecut 6 luni de la moartea celui care a fost PAUL - CLAUDIU LUMICOVSCHI. Odihnească-se în pace! Recviemul va avea loc în 20. 05. 2006, ora 11, la Biserica din Piața Dacia. Familia. Cu nemărginită durere, anunțăm că în 21 mai se împlinesc 10 ani de la dispariția fulgerătoare a iubitei noastre fiice, surori și mătuși MIRELA FILIP. Te vom plânge mereu. Dumnezeu s-o odihnească în pace! Colegii la de Școala cu clasele I-VIII
Agenda2006-20-06-mica publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284957_a_286286]
-
1924, în articolul „Drapelul românesc a fost arborat la Jombolia” din „Nădejdea” se scria: „În ziua de 10 Aprilie a.c., la ora 1, orașul Jombolia a trecut sub stăpânirea românească. Retragerea ultimelor elemente sârbești a fost primită cu un entuziasm nemărginit de către populația orașului spoliată și jefuită până și de banii din casă, așa încât la intrarea în oraș a autorităților române, bătrâni, tineri, femei și copii plângeau de bucurie, în timp ce pe toate casele fâlfâia drapelul nostru național. Autoritățile românești în frunte
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
proporții. Mulți se întreabă din ce cauză se produc atât de multe cutremure, iar răspunsul nu este niciodată clar. O teorie a specialiștilor scoate la iveală un lucru incredibil: seismele ar fi "made in China". Puterea omului asupra planetei este nemărginită - cel puțin pe termen scurt. Pe termen lung, efectele acțiunilor omului pot avea efecte devastatoare asupra Pământului. Mega-hidrocentrala de pe fluviul Yangtze din China a înghițit 30 de miliarde de dolari, fiind vorba despre un proiect gigant care va acoperi o
Teorie înfricoșătoare: cutremurele, made in China by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/39291_a_40616]
-
mediteraneean; nu e, așadar, greu de înțeles de ce, în fiecare vară, va resimți nevoia de a revedea marea și de a se odihni pe țărmurile ei. Îl îndeamnă la asta, fără îndoială, și ceva din irezistibila lui atracție pentru întinderile nemărginite, pentru spațiile vaste. Așa se explică și faptul că, mai târziu, vrând să evite meschinele și sufocantele săli de teatru pariziene denumite, pe bună dreptate, „bomboniere”, își va căuta și găsi un refugiu în imensa Curte a Palatului Papilor de la
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
piept. * * * Trebuie să fii bătrân să te gândești la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ți-a făcut Ilinca? Bărzăunul se întoarse deodată spre Virgil și, fără alte vorbe, răcni de mai multe ori aidoma pieilor roșii cînd atacă. Virgil îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas de flașnetă!... Cine naiba m-a pus să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce din atâtea părți Ascunde ochiului adânca zare. M-așez aici și cu privirea țintă Eu îmi închipui nesfârșite spații Și supraomenești tăceri Și-o pace-atâta de profundă, Că inima aproape se-nspăimântă. Și-apoi când vântul freamătă prin ramuri Nemărginita liniște-o aseamăn Cu acest glas; și-mi amintesc vecia Și timpii duși și timpul cel de azi, Cel viu, și cântul său. În necuprins Se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare Să naufragiez în vasta mare... În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trepte", "Mirabila sămânță" să izbucnească dionisiacul iubirii (Catrenele fetei frumoase, Pean pentru o tânără) și a laudei vieții în plină amiază cosmică (Focuri în primăvară, Ceasul de vară). * Lirica lui Eminescu însumează cele mai largi și variate deschideri cosmice: de la nemărginitele spații revărsându-se neîntrerupt în descrierea cosmogenezei din Scrisoarea I, la spațiile abisale din Mortua est!, Rugăciunea unui dac, Melancolie, Strigoii, episodul "Orfeu" din Memento mori: de la responsabilitatea cosmică în iubire, din finalul poeziei "Pe lângă plopii fără soț": "Tu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în celebrul poem în contrast cu nemărginirea cosmică, astrală, desfășurată în Miorița. * Este bine cunoscut de asemeni faptul că viziunea cosmică reprezintă una din trăsăturile esențiale ale creației eminesciene. Acest fapt nu numai pentru că orizontul în care se desfășoară trăirea poetică este nemărginit, ci pentru că această trăire este văzută la scară și în iradiere universală. Gândirea pe marile coordonate reiese în primul rând din forța de demiurg cu care poetul domină dimensiunile și problematica majoră a existenței. Este suficient să amintim în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
coordonate reiese în primul rând din forța de demiurg cu care poetul domină dimensiunile și problematica majoră a existenței. Este suficient să amintim în acest sens măiestria cu care sunt plasticizate geneza și stingerea lumilor din Scrisoarea I, sau iradierile nemărginite din Luceafărul. Este ciudat și ține de mania asociațiilor erudite sonore, faptul că s-a căutat peste hotare originea viziunii spațiale infinite eminesciene, viziunea cosmică a autorului Luceafărului. În realitate, această origine nu se află nici în Estetica transcendentală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu nemărginire a momentului poetic are rolul de a conferi acestuia valoare universală, și anume, de a ne induce fiorul eliberării radicale a spiritului. Astfel, luceafărul dezmărginește spațiul sufletesc al Cătălinei: "Dar un luceafăr răsărit/ Din liniștea uitării / Dă orizon nemărginit / Singurătății mării"; gândul în seninătate apolinică domină fuga timpilor: "Priveliștile sclipitoare/ Ce-n repezi șiruri se diștern/ Repaosă nestrămutate/ Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-n megieșe ținuturi lunare de sus". Dacă Arghezi vrea să se simtă în infinit "acasă", Blaga ar voi să-și facă zare din pridvor. El își "dezmărginește gândul pe măsura înaltă a firii", pentru ca istoria sufletului să se desfășoare pe nemărginitele dimensiuni: dimensiunea înaltului: ,,Un cer de înaltă lumină/ s-ascunde-n semințe când dorm"; "Curge timpul prin înalturi,/ astru poartă lângă astru/ răzbunându-mă-n albastru"; dimensiunea adâncului: "Coboară-n lut părinții rând pe rând... ei vor să fie rădăcinile/ prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer", pentru ca poetul să arunce "strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Bucuria de a fi co-creator cu divinitatea constituie unul din leitmotivele liricii indianului Tagore: Tu m-ai făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl umpli din nou cu viață proaspătă. ... La atingerea nepieritoare a mâinilor tale inima mea își depășește cuprinsul și se dăruiește în revărsări de negrăit. Nenumăratele daruri, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a gîndit cînd au ajuns la liziera pădurii. Niciodată nu coborîseră atît de mult spre cîmpie. Priveau, obosiți și năuci, întinderea deprimantă care li se desfășura înaintea ochilor. Cîmpia, leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]