334 matches
-
și lovirea deținuților cu bocancii și cu cărămizi peste piept sau față sau peste alte părți sensibile ale corpului, punerea deținuților cu capul În closet și picioarele În sus câte o zi sau mai mult și alte metode de tortură nemaiauzite până acum și pe care acum o minte omenească normală nu le poate concepe. Secondat de un lot de călăi și discipoli mimetici (care nu au trecut prin demascare și spovedanie neagră și care nu s-au autopângărit, fiind În
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
porcul are unul și același limbaj. * * * În ce mă privește, nu-mi mai rămânea decât să verific sinceritatea spuselor sale. Întâmplarea avea să-mi ofere ocazia de care aveam nevoie. Întâmplarea adică un cioban de pe Muntele Negru, care știa lucruri nemaiauzite despre animale și despre natură. Într-o zi de toamnă când îl însoțeam la vânătoarea de becațe, numai ce se oprește în mijlocul drumului, examinează dintr-o privire împrejurimile, și apoi, după o clipă de șovăire, mă conduce spre un copac
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lungul Rinului și al Dunării, pînă cînd, în 378, înfrîngerea suferită de romani la Adrianopole, în Moesia, a pus din nou în evidență, pe neașteptate, gravitatea problemei barbarilor. într-adevăr, goții, învingători, nu numai că masacraseră armata romană, omorîndu-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a lui Theodosius. într-adevăr, împăratul, deși temperase oarecum violențele goților (însă, avînd
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de a avea această ascendență în comerț, ci și de a fi capabili, fără nici un control, să facem astfel încât schimburile tuturor națiunilor să depindă de bunăvoința noastră, am putea spune că nu vom abuza de o asemenea putere uimitoare și nemaiauzită. Dar toate celelalte națiuni vor crede că abuzăm. Este imposibil, dar, mai devreme sau mai târziu, această stare de lucruri trebuie să producă o coaliție împotriva noastră care poate să ne aducă la ruină 7. Partea a IV-atc "Partea a
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
până în 1818. Guvernarea marilor puteri Guvernarea internațională a Sfintei Alianțe a reprezentat guvernarea marilor puteri. Omul de stat și scriitorul austriac Friedrich Gentz îi descria caracterul general astfel: Sistemul care a fost stabilit în Europa în 1814-1815 este un fenomen nemaiauzit în istoria lumii. Principiul echilibrului sau, mai bine zis, al contragreutăților alcătuite din anumite alianțe, un principiu care a guvernat și deseori a tulburat Europa și a scăldat-o în sânge, a fost depășit de principiul unei uniuni generale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
voce dum nezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, Îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era Într‑adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”171. Mucenicul se asemăna „cu o chitară, care, sub loviturile chinurilor scotea dulce cântare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
plin” și-l traduce prin rezonanța fierului. „De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind din fundu-i Sunete-adânci și nemaiauzite...” Fierul conține în măsură și mai mare decât arama forța virilă, războinică, asociat cu aerul rece învolburat, viscolul. Geniul poetic și simbolul harpei se conjugă în prima versiune din Mureșanu în blestemul către poet : „Cu raza morții negre cu fruntea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
am născut, din voința cerurilor, în vârsta asta de fier (s.n.) în care trăim, ca să pot reînvia în vremea ei vârsta de aur", i se confesează Don Quijote camaradului de drum și de destin literar în capitolul XX, "Despre nemaivăzuta și nemaiauzita aventură dusă la capăt fără nici o primejdie de vestitul și viteazul Don Quijote de La Mancha, unicul pe lume care-ar fi putut-o sfârși într-așa chip". În alte părți, responsabilitatea relatării este pusă pe seama lui Cide Hamete Benengeli, "autor arab
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care, cu modestie, vi-l propun. În definitiv ce pot spune În plus despre orașul În care ființăm, fiecăruia dintre domniile voastre? Dar tuturor laolaltă? Este o motivație solidă pentru a nu orienta efortul meu de comunicare spre noutăți, spre idei nemaiauzite. Dimpotrivă. Propun un simplu recurs la ceea ce știm deja. Și aceasta Întrucât Iașiul se află Într-una dintre cele mai dramatice clipe ale istoriei sale așteptând de la cetățeni, cu sau fără speranță vom vedea, o mișcare amplă de susținere și
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
lungul Rinului și al Dunării până când, în 378, înfrângerea suferită de romani la Adrianopole, în Moesia, a pus din nou în evidență, pe neașteptate, gravitatea problemei barbarilor. Într-adevăr, goții, învingătorii, nu numai că masacraseră armata romană, omorându-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, și nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a lui Theodosius. Într-adevăr, împăratul, deși temperase oarecum violențele goților (însă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care te întîlnești în mod obișnuit, pentru simplul fapt că ceea ce pare "normal" unui cititor nu trebuie să pară la fel și celorlalți. Să luăm ca exemplu conversația din Principesa de Cleves a Doamnei de Lafayette, în care eroina (fapt nemaiauzit! și implauzibil!) îi mărturisește soțului ei că iubește pe altcineva; o confesiune de tipul acesta nu ar reuși să mai surprindă nici un cititor din zilele noastre. "Și care-i problema?" ar putea fi răspunsul oricărui cititor insensibil la diferențele culturale
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
greul întuneric de amiază care însoțește abandonul tuturor categoriilor inteligenței (cu tot ceea ce pare să aibă mai bun), în moartea fără regrete față de curiozitățile, îndoielile și întrebările lumii, mintea teologului primește darul învierii și al înălțării la înțelesuri și cunoașteri nemaiauzite, când Duhul se roagă întru dânsul „cu suspine negrăite” (Rom. 8,26). Acesta este sensul profund al inițierii mistagogice într-o tradiție purtătoare de Duh. Fără această inițiere în tainele Revelației, Crezul și dogmele Ortodoxiei nu capătă sens. Atunci teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu poate să te ajute ca să prinzi substanța și idealurile Mișcării Legionare. Tema principală este bazată pe justificarea supraviețuirii Mișcării Legionare prin amintirea loviturilor primite și suferințelor de până la război. Nu se amintește însă nimic de tratamentul de o barbarie nemaiauzită aplicat legionarilor trimiși pe frontul din Rusia și nici de torturile celor închiși în diferitele locuri ale gulagului românesc. Culmea îl constituie sfârșitul. Cartea se termină prin a reda însemnările de la procesul ilegal înscenat în 1938, prin care a fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
după interpretarea textului actual pe care l-am semnalat, ar fi în mod simplu de acord cu versetul 9. După opinia lui Shammai, nu s-ar explica mișcarea panicată a apostolilor, care a presupus din partea maestrului lor o exigență absolut nemaiauzită. Iar Mt 19,12, versetul care vorbește de cele trei feluri de eunuci, este strict legat de pericopă cu ajutorul unei părticele clare, gar. Acceptând o semnificație mai generală, acesta are un sens în pericopă, un sens care pare a fi
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
apoi pleca. N-am știut niciodată de unde venea și unde se ducea, auzeam doar atât: A venit bâlciul! A plecat bâlciul! După plecare se așternea peste oraș o monotonie apăsătoare, care ținea până când venea iarăși. Și totdeauna venea cu ceva nemaiauzit, nemaivăzut. Sau, poate, uitasem eu ce văzusem cu un an în urmă. Anul ăsta bâlciul a fost mai mare ca oricând. De cum a sosit în orașul nostru, s-a pornit o paradă strălucitoare. Jongleori, clovni, iluzioniști defilau prin centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sharia, legea musulmană, dirija, așadar, și activitatea statului, și viața individului. Și tot de aceea reforma lui Atatürk a fost, cu adevărat, revoluționară. El a impus prin Constituție obligația ca noul stat, Republica Turciei, să fie un stat laic fapt nemaiauzit în celelalte state cu populație majoritar musulmană. În condiții normale, o asemenea măsură nu ar fi avut nicio șansă de succes. Turcia, însă, la începutul anilor '30 ai secolului XX, era departe de a se afla în condiții normale. Cu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
sau regiuni numite „Noua Anglie”, „Noua Scoție”, „Noua Franță” etc., ori s-au durat orașe botezate „La Nouvelle Orléans”, „New York” și așa mai departe, de parcă nimic nu i-ar fi neliniștit mai mult pe coloniști decât niște eventuale denumiri complet nemaiauzite. Transportând peste Ocean numele vechi și familiare, ei păreau să dorească în ascuns să îmblânzească spiritele necunoscute ale locurilor noi și, de asemenea, să nu piardă legătura cu vechii penați, astfel încât, în final, să aibă de-a face nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman, III
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
timpurilor verbale. De exemplu, superlativul absolut dobândește expresivitate sporită, atunci când scriitorul renunță la modul obișnuit în care se construiește acest grad de comparație ( cu "foarte”), recurgând la adverbe echivalente, dar mai expresive, cum ar fi: tare, strașnic, grozav, extraordinar, teribil, nemaiauzit. Pronumele personal poate căpăta o nuanță stilistică specială prin schimbarea persoanei în cursul vorbirii. În locul persoanei întâi singular, apare persoana a II-a; vorbitorul, după ce relatează întâmplări al căror erou este el, ajunge cu povestirea la un moment emoționant și
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
avea fruntea înaltă, deoarece este mândru; ochii asemenea Luceafărului (Is. 14,12‑15), ca unul care este cel dintâi în neascultarea lui Dumnezeu; nasul ca un hău, căci va fi prăpastia pierzării păcătoșilor; gura sa monstruoasă, căci va spune lucruri nemaiauzite; în fine, nu va avea genunchi deoarece este incapabil de rugăciune și supunere. 5. Apocalipsa apocrifă a lui Ioan, redactată în greacă, în secolul al V‑lea (cea mai târzie datare), relatează o descoperire petrecută pe muntele Taborului. Ioan îi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ce ne spun aceste însemnări, oricît s‑a lepădat Dostoievski de ele în nota de subsol. Niciodată, la nici un scriitor rus «cuvîntul» său nu a răsunat cu atîta lipsă de speranță, cu atîta disperare. Tocmai prin aceasta se explică și nemaiauzita cutezanță (contele Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și mai sfinte sentimente omenești“2. În ce ne privește, credem că pe Șestov l‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
timpul fidel comandantului Mișcării Legionare, Horia Sima. Ca și în luptele anterioare ocupației țării el a acționat de pe suportul solid al viziunii legionare. Pentru demnitatea românilor și pentru eliberarea României, el a îndurat calvarul unei condamnări politice și o moarte nemaiauzită de martir. Spiritul său de jertfă prin acest sfârșit a atins punctul culminant, Mișcarea Legionară i a dăruit neamului pe cel mai eroic Comandant Legionar. Mă întreb în fața jertfei sale; cum să tac acum când trebuie să vorbesc, când este
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
se vindeau în pungi, și când soseai cu ei acasă nu puteai alege din 4 kg de cartofi mai mult de 4 bucăți, buni de mâncat, și aceia aveau un gust amar. În piețe, particularii vând cartofii la un preț nemaiauzit înainte în această țară: la Cluj-Napoca, cu câte opt-nouă lei, la Târgu Mureș cu câte șase-opt lei, la Hunedoara, centru muncitoresc, au ajuns la 10 lei kilogramul! Usturoiul a ajuns la 80-90 de lei, fasolea la 20-30 de lei ș.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1976; Horváth István, La zidul alb, București, 1979; Salomon Ernö, Pilda copacului de rezonanță, București, 1979; Csiki László, Bunicul vândut, București, 1989; Király László, Oastea uitată, București, 1981; Kányády Sándor, Monolog interior cu ușa deschisă, București, 1982; Deák Tamás, Istorisiri nemaiauzite, București, 1982; Szilágyi Domokos, Aterizare forțată, București, 1985; Mózes Attila, Epilog la un adio, București, 1986; Vásárhelyi Géza, Șarja de cavalerie, București, 1987; Farkas Árpád, Cântec de fluier, București, 1988; Markó Belá, Despre natura metaforelor, București, 1989, Timp canibal, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
Să cerem ceva de la un om... Marcat de jalnica perspectivă, tatăl, cu ochii în lacrimi, întreabă pustietatea aceea inertă, mută: Să cerșim? Copilul, Mihăiță, cum îl strigau părinții, își dă seama că a spus ceva îngrozitor și încearcă argumente noi, nemaiauzite pînă atunci. Dar este foamete, tataie. Toți cer acum. La noi, la liceu, doar cîțiva nu erau flămînzi toată ziua. Gheorghe își luase copilul de la Liceul Laurian din Botoșani. Foametea își lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]