1,494 matches
-
lui Goldberg, de tradiția "teatrului politic fascist". Cultul eroilor, "omul exemplar", modelul emulativ al individului strivit de mulțimea mărșăluind triumfător spre zorii fericirii universale aparțin unei recuzite comune, pe care atât fascismul, cât și comunismul au exploatat-o până la epuizare. Nemaipomenita, diabolica inventivitate a demagogilor stângiști a dus, și în acest caz, la răsturnarea completă a etichetelor. După o logică profund pervertită, comuniștii au pus în seama adversarilor intenții promovate de ei înșiși, prin fiecare acțiune semnificativă. Ne amintim de felul
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
la Târgoviște un văr al meu care, spre dezamăgirea mea, era strigat tot așa. - Dar capacitatea dumneavoastră de fantazare, excesul de imaginație de la cine le-ați moștenit? - Fratele meu era, de fapt, cel cu o imaginație extraordinară, cu un gust nemaipomenit pentru construcțiile neobișnuite, care frizau absurdul înainte de a auzi noi ceva despre literatura absurdului. Avea și o extraordinară inteligență tehnică: din trotinetă și-a făcut bicicletă, apoi motoretă. Și-a confecționat un automobil dintr-o rablă de BMW care - spunea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
aventurile" noastre. De pildă, când au intrat trupele rusești în Târgoviște, am ieșit cu el, cu Radu Petrescu, cu Timotei Constantinescu și cu Olăreanu pe artera principală ce secționează orașul - Calea Domnească. Ne imaginam că urmează să vedem o armată nemaipomenită. Când colo, și-au făcut apariția niște căruțe cu plăpumi pe ele și cu soldați amărâți care nu arătau ca niște învingători. I-au ajuns din urmă, cu mașinile lor, ostașii români înfrânți, ce se retrăgeau din Moldova. Acest episod
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
de scris. Plecau pe covor, într-o noapte- aici sau la Pietroșița - între 18 și 25 de pagini scrise mărunt, mărunt. După aceea, mă duceam la serviciu și lucram toată ziua, obosit ca vai de lume, dar cu o satisfacție nemaipomenită. Dar de un an sau doi, de când mi-a făcut figura o doamnă - din dragoste, firește! - au început necazurile. Citeam o carte a Virginiei Woolf și am vrut să iau din bibliotecă o scriere la care aceasta făcea trimitere într-
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
pierdute în anonimatul unui uriaș cartier de blocuri, care încearcă - cel puțin EL și EA - să iasă din izolare. Contrastul dintre întâmplările fragmentare petrecute în fața unui bloc parcă fără sfârșit și muzica lui Johann Sebastian Bach este de un efect nemaipomenit. Însă demne de admirație sunt înainte de toate performanțele artiștilor, răsplătiți la spectacolul praghez cu lungi aplauze și ovații. În încheiere, aș dori să le transmit cititorilor României literare o veste care îl privește pe scriitorul Milan Kundera, foarte bine cunoscut
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
sigură ca mâna/ asta proaspătă care ți se lipește de piele/ și în jurul tău cuvintele fac trup subțire se lipesc de ea/ îndeajuns de mult acum poți desena/ cu linii groase/ fiecare tresărire din diminețile tale frumoase/ din diminețile tale nemaipomenite ei au venit și/ au cărat globurile și beteala/ și în general sărbătorile trec prea repede/ lasă în urmă un pahar de alcool și o țigară în mâna vânătă ș...ț" (când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
slujba unuia, când împotriva altuia. Vă rog să consultați colecția revistei "Gândirea" din vara anului trecut și veți observa cu câtă respingătoare slugărnicie lăuda pe Carol II, pentru ca în numărul imediat următor, după 6 septembrie, să-l terfelească cu aceeași nemaipomenită lipsă de rușine." Domnule General, Printre capetele de acuzare ce ni se aduc nouă celor de la ziarul "București" este și acela că suntem democrați. Recunosc că suntem democrați. Am preferat să rămânem ceea ce am fost totdeauna, decât să devenim lichele
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
a avut un succes greu de pus la îndoială. Dintr-o asemenea magmă fertilă, un prozator n-are cum să nu iasă mai învățat și mai încercat decât am bănui. Bunăoară, prima dintre prozele volumului, Omagiu supliciatului pasiv, e o nemaipomenită punere la zid a noului limbaj de lemn corporatist. O engleză managerială, indigestă, urâțită, de care fiecare dintre noi s-a ciocnit măcar o dată, accidental. Și, ca după orice ciocnire înregistrată de mecanica newtoniană, ne-am depărtat oripilați. Vreți o
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
bucătăria, magazia ș.a.m.d. Aveam o treabă cu cățeii. Erau niște căței fermecători: Oscarache, Parizache, călăream pe câte unul. Pentru mine era marea bucurie a libertății. Mă duceam și mă băgam cu capul în fântână. Bineînțeles că erau scandaluri nemaipomenite când eram găsită iar cu capul la fântână. Dar era o lume altfel. La cinci după masă, bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T. S. - Și era, presupun, un aer bun în toată casa. Z.D.-B. - Casa era frumos mobilată, era comod. N-avea confortul
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
sărac de liceu, cu care mă dusesem prima dată la Crucea de piatră și pe urmă și la Șanhai, un bordel care nu mai era chiar așa de popular, marxismul, vreau să spun, făcuse din el un orator, un retor nemaipomenit, în timp ce vorbea nu de la catedră, ca alții, vorbind și gesticulând la nivelul podelei bine lustruite... Mai târziu, la ieșire, observasem în carnet că asta venea imediat după Ignațiu de Loyola, iezuitul, și mi se păru că asta se potrivea oarecum
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
vin într-o succesiune de întâmplări calme// (vreau să negociez vreau să fiu flexibil) și/ linia dintre noi se ridică și ne strânge grumazul/ ne spânzură unul de altul"(sushi). Mă pretez la clișee: un volum promițător. Fără merite individuale nemaipomenite, dar cu câteva săgeți in-dicatoare îndreptate ferm înainte.
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
337) În poezia lui Cosașu, unitatea minimală de informație devine din document, valoare. Uneori arhivată conștiincios, alteori doar rememorată fragmentar, ea participă intens la frapantul efect de originalitate al volumului. Zeci de coloane de presă au fost topite în acești nemaipomeniți epitalami. Ca și în cazul seriei Gabriela Adameșteanu, reproșul pe care-l aduc frumoaselor ediții de Opere alcătuite în lunile din urmă de Polirom vizează laxitatea aparatului filologic. Rătăcite între două calupuri epice într-o consecuție nici măcar veridică și complet
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
pățanie care pleacă de pe fața unui om și zguduie un oraș întreg. Ada Milea și Bogdan Burlăcianu - i-ați mai văzut împreună pe scenă și în "Don Quijote" - joacă toate personajele lui Gogol, de la povestitor la Covaliov. Totul cu o savoarea nemaipomenită. Stau în fața mea, pe două băncuțe de lemn, și mi se pare că facem o șuetă frățească. Mi se pare că sub nasul...meu, care există și pe care îl simt ori de cîte ori duc mîna pe față, se
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
și, În timp ce cânta, l-a rugat să privească pedalele tocite ale pianinei pentru a prinde rostul lor În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul”! Purta un halat grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând la vedere dar și În Închipuire o fustă roșu-carmin mini, chiar foarte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un fost arbitru român, ar semăna teribil cu o arteziană. Nu știu dacă gospodina, femeia noastră, avea ascunse instincte artistice, dacă auzise despre dadaism sau dacă instinctele astea artistice și le dezlănțuia atunci când prepara cine știe ce ciorbiță de văcuță. O ciorbiță nemaipomenită, trebuie să zici ca să n-o jignești. Nu știu dacă e vorba despre imaginație sau despre o lipsă acută a simțului realității. Cert e că de femeia în chestie s-a făcut un mișto gros, pentru că e neieșită în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
neclar cum devine treaba cu istoria orală și alte bazaconii. Apoi am început să fac interviuri cu bătrâni. Am căutat de atunci oameni cu imaginație, oameni cu talent de povestitor. I-am rugat să-mi povestească. Și simțeam o plăcere nemaipomenită și inexplicabilă. Iar toate astea mă gândeam că se întâmplau cumva compensatoriu. Pentru că io, de fapt, îmi căutam un bunic. Măcinicii de după 8 Martie În primul rând că, în anii optzeciști ai copilăriei mele, nu li se zicea „mucenici“, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
50.000 și mi-l dai și p-ălălalt! Finalul, după alte negocieri, e că proprietarul de drept renunță scârbit și la schiul desperecheat, na și spală-te pe cap cu el! Iar Jean devine fericitul posesor al unor schiuri nemaipomenite. Pe care probabil le va vinde altui bucureștean arogant care poate fi prostit fără mare bătaie de cap. Acum, alt salt în timp ne va aduce în primăvara anului curent când, în stația de autobuz din orașul de munte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
un colet pur și simplu, rosti cu un glas stins, gâjâit, parcă venit de pe alte tărâmuri: ,,Cumplit m-ai lovit Doamne, Dumnezeule!" își plângea Simona cuvintele, ,,sunt vinovată de toate păcatele lumii, sunt o netrebnică, dar pedeapsa ta, Doamne, e nemaipomenită, Doamne, Dumnezeule! Doamne, bunule Dumnezeu, n-ai destui îngeri în cer, de ce? De ce mi-ai răpit singura și ultima mea bucurie de pe acest pământ?" * S-au întocmit formele cerute de legislația în vigoare. Copilul a fost înmormântat creștinește, Simona fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
NU E VINOVATĂ roman * 2002 DINCOLO DE POVESTE MITURI ȘI LEGENDE INDIENE CULESE DE LA ABORIGENII TRIBULUI CREE-ALBERTA CANADA * 2002 BASTARDUL roman * 2005 ÎN CALEA VÂNTURILOR roman De asemenea, între anii 1988-2002, autorul a publicat și piesele de teatru pentru copii: * NEMAIPOMENITELE AVENTURI ALE URSULEȚULUI RIMBO * CHIȚ, CHIȚ ȘI PRINȚESELE MIORLAU * NU SUNT MĂGĂRUȘUL TED * PRINȚUL DIN PREERIE Constantin Clisu 2 196 Constantin Clisu 7 Restul ... e tăcere Constantin Clisu Constantin Clisu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în Șerban; niciodată n-o mai văzuse așa, cu toate că se poate spune că el „avea experiență” aici. Se uita la ea și o găsea foarte respingătoare. În cameră, totul era numai urlete din partea ei, care deja ajunsese la o stare nemaipomenită de paroxism isteric. - Haide, vorbește odată, răspunde drept, nemernicule! Ce s-a ales de mințile tale? Cum de te-ai putut gândi să te droghezi, făcând și datorii pe deasupra de pe urma patimii tale prăpăstioase? Zău că nici măcar prin vis n-aș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este la loc de cinste. Onorabilul Viorel Dinescu calcă „teritoriul poetic al lui Emilian Marcu” ( mebru USR, filiala Iași), teritoriu „cutreierat de siboluri diafane, efemere, subtile, sugerând vremelnicia speranțelor noastre”... ( volumul de sonete „Zăpada Timpurie”).Ion Manea semnează proza scurtă „Nemaipomenita Înflorire a d-lui Crin Trandafir”. Muzele nu puteau să lipsească de la căpătâiul distinsului Viorel Dinescu care așterne În pagină stihuri cu glasuri de vioară pentru iubitorii de frumos. Ne-am Întrebat și ne Întrebăm de multe ori care este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deseneze în minte, deoarece nu simțise nevoia să și-l descopere. Era mulțumită cu ceea ce vedea în ochii celor două ființe care o priveau. Mama ei și Maria. Ceea ce vedea acum în apă nu era chipul ei. Cu o furie nemaipomenită și-a rupt straiele de pe ea. Voia să afle adevărul până la capăt. În oglinda apei apare un trup de o frumusețe desăvârșită. Doar mâinile și fața au culoarea alunei coapte, trupul e îmbrăcat într-o piele trandafirie. Se aruncă în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se uită la tata, nu-i vine să creadă, și totuși îl întreabă: Da' și împăratul moare?" " Moare, că și el e om", zice tata. Stă țiganul, stă și cugetă și îi vine o idee nemaipomenită. Dacă împăratul e așa mare împărat, de ce nu zidesc oamenii un zid în jurul lui, așa ca o fântână, până la cer, ca moartea să nu ajungă la el?" "Rău l-ai mai pedepsi pe bietul împărat", zice tata zâmbind. Țiganul e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]