249 matches
-
prefigurând personaje din romanul Comăneștenilor: Alecu Zăgănescu, naiv, „milos până la risipă”, e înrudit nu numai cu Dinu Murguleț, ci și cu viitorul Pană Trăznea Sfântul al lui I. Al. Brătescu-Voinești; un dregător cu vederi generoase se confruntă cu un ciocoi nemernic, figură anticipându-l pe Tănase Scatiu. Locotenentul Sterie și mai ales Frica dobândesc relief prin ponderea crescută a elementului psihologic. Personajul central din Frica (replică, în intenție, la O făclie de Paște de I. L. Caragiale), un ofițer participant la Războiul
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
bine, domnule? Ă Destul de bine. Dar ia spune-mi, ești și antreprenor de pompe funebre? Ă Sînt, domnule. I-am făcut coșciugul ăsta lui Queequeg, dar acum m-au pus să-l transform în altceva. Ă Ce fel de păgîn nemernic și ahtiat de cîștig ești, de faci într-o zi picioare, a doua zi coșciuge ca să le vîri înăuntru, iar a treia zi colace de salvare din aceleași coșciuge? Ești la fel de lipsit de principii ca și zeii și bun la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de la Ed. Științifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanț Ștef): "Geții (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci". Mamăăă, ce frumos și reconfortant pentru psihicul nostru făcut varză de occidentalii ăștia nemernici, spune în scris anticul acesta despre înaintașii noștri! Dar noi nu ne-am oprit aici cu citirea Istoriei antice fiindcă urmează mai departe o serie e lucruri bune și plăcute. Ia te uită numai ce spune el, drăguțul de Herodot
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de porunceală”, cum zice cineva, ca să intre în grațiile regimului și ca să-i fie publicate și cărțile interzise, dar ele nu cântăresc în galantarul literaturii românești, nici a mia parte din infectele porcării care i-au fost făcute de nulitățile nemernice care au încercat să-l ucidă ca scriitor. Și în zilele noastre povestea încearcă să se repete. Niște „literați” precum Ilarion Pârțac, sau Grigore Afumatu încearcă să-i scoată pe nas lui Arghezi volumele „1907, peisaje” și „Cântare omului” ca
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură, să facă suficient de largă deschizătura, cât timp nu era prea târziu. Se năpusti cu iataganul În mațele nemernicului carnivor dar, constată cu surprindere de fapt, se află În stupidul pustiu al Saharei...!! Mergea de unul singur escaladând deșertul, fără o țintă anume, mai ales fără nici un fel de posibilitate de-a ameliora razele ucigătoare ale soarelui ce cădeau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adică...?” Laboranta cu un calm enervant preciză. „Dactilografa e plecată În concediu!” „O bat eu la mașina de scris...” - se oferi Atena. „Vă rog, aici nu-i talcioc? - se stropși laboranta trântindu-le ușa În nas. Atena izbugni În plâns. „Nemernica, ar trebui reclamată...!” „Cui...!?” - zâmbi amarnic Tony Pavone, luând-o de braț și Îndreptându-se către ieșire. În definitiv, ce mai conta trei zile? Chinuitoare aceste trei zile de speranță, timp În care se emiteau o sumedenie de ipoteze În legătură cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
având În vedere slujba bine plătită de rechinii din Înalta guvernare și, hotărând să dovedească devotamentul Încrederii acordate având dispoziții În acest sens urmau neapărat să aducă prisosul lor de recunoștiință jefuind apsolut tot ce putea fi jefuit...! Așa dar, nemernicii invadatori, Îngrămădi pe masa din sufragerie unele obiecte de fabricație occidentală. Două mici aparate radio, trei fenuri de uscat părul, câteva minicalculatoare electronice, unele sticluțe cu apă de colonie franțuzească, precum și ceva neânsemnate bijuterii ale Atenei. Șeful invadatorilor sub privirile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și necioplit. Și de ce nu, mă rog ? mi-am zis apoi. Nu mă putea scoate nimeni de-aici acum. Cartea cîștigătoare, cea cu bețele de culori diferite, era a mea și, În plus, adversarul meu nu era decît un șantajist nemernic. Ce frig Îmi era! Mi-e teamă că sînt cu-adevărat beat. Îmi revin eu. „Ce cauți aici?” Da, de fapt ce căutam aici? Ia să mă gîndesc... PÎnă cu puțină vreme În urmă aveam atîtea pe cap că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căpătâiul ei, își vedea zdrobirea, își vedea înstrăinarea. Căci acuma, singură, fără altă urmă din dragostea celui ce-o părăsise, se găsea iar ticăloasă, numai ca o prelungire a tuturor celor ce o împresurau. Cu păcatul ei, era ca o nemernică râmă, în pulberea drumului. Frigurile nopților de vară pieriră; ca într-un vânt de groază își simți inima. Acuma poate să vie... acuma poate să vie tata să mă ucidă!... și-și ațintea ca o nebună ochii spre măciuca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multor căni de ceai cu lapte și whisky (Bill conservator, eu laburistă, conversații destul de amicale, în ciuda tuturor acestora); ajungând la viața personală, îmi spusese totul despre nevasta lui (din nefericire moartă), fata lui (o fată minunată) și ginerele (un păduche nemernic). Nu înceta să mă amenințe că o să mă combine cu tineri de caliatate, fii ai foștilor săi colegi de armată, dar, din fericire pentru ei, n-a ieșit nimic. Acum îl priveam lung, îngrijorată, văzând că prima impresie fusese corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cineva a ridicat receptorul de cealaltă parte și a ascultat În tăcere, fără să răspundă. Trecură cinci secunde eterne. — Bea? am murmurat eu. Tu ești? Glasul care a răspuns mi-a căzut ca o lovitură de ciocan În stomac. — Ticălos nemernic! Îți jur c-o să te stîlcesc În bătaie. Tonul era oțelit, de mînie reținută. Rece și senină. Asta m-a Înspăimîntat cel mai mult. Mi-l puteam imagina pe domnul Aguilar cu telefonul În mînă, În vestibulul casei sale, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lume decît să aștepte Întoarcerea fiului și parcă trăia din speranța de a recupera timpul pierdut grație unui miracol al sfinților pe care Îi vizita cu atîta devoțiune În capelele catedralei. Mi-l imaginasem ca pe un căpcăun, o făptură nemernică și răutăcioasă, Însă mi s-a părut un om binevoitor, orbit poate, pierdut, ca toată lumea. Poate pentru că Îmi amintea de tata, care se ascundea de toți și de sine În acel refugiu de cărți și de umbre, poate pentru că, fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă marți. Ziua nu se sfârșise, ci abia Începea. Sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în Paris. Printre acești oaspeți se aflau: regele Grandonio al Spaniei;, Ferrau sarazinul cu ochi de vultur, Orlando și Rinaldo - nepoții împăratului, ducele Namo și Astolfo,englezul, cel mai frumos bărbat de pe acele vremuri; Malagigi, vrăjitorul și Gano de Maganza, nemernicul trădator care avea dibacia de a-l face pe rege să creadă că-i era devotat, în vreme ce urzea împotriva lui. Carol Magnul sta pe un tron înalt în fruntea vasalilor și a paladinilor lui, bucurându-se în sinea sa de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
grădina. După ce i-a povestit toate acestea, buna doamnă s-a depărtat. Văzând că se înnopta și că nu se mai putea întreprinde nimic până-n dimineața următoare, Roland s-a culcat și în scurt timp a adormit. În acest timp, nemernica femee pe care el o salvase și nu știa cum să fugă la iubitul ei, a încălecat pe Brigliadoro, luând cu sine și sabia Durindana. Când Roland s-a trezit, indignarea lui, vă închipuiți, era fără de margini; dar ca un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a cavalerilor lui? Angelica nu a răspuns nimic la aceasta , neștiind nici ea ce să facă, dar întretimp Rinaldo s-a apropiat foarte mult pentru a mai putea fugi. El înaintă amenințător asupra regelui circazian, căci își recunoscuse calul. Hoț nemernic, îi strigă, descalecă numaidecât dacă vrei să scapi de pedeapsa ce ți se cuvine pentru îndrăzneala de a mă fi furat. Las-o pe prințesă, căci nu pot îngădui ca o doamnă atât de fermecătoare și un armăsar ca acesta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care cum dădeau dușmanii în țară, se făcea urgent frate cu codrul de unde se ițea până trecea urgia, un popor care tot timpul se pare că a fost înconjurat de dușmani, care-și arătau oricând mușchii de cotropitori, răi și nemernici, care continuu aveau ceva de luat de la cei care-și apărau cu fuga, doar „nevoile și neamul”. Demult erau turcii, rușii, nemții, măruntul popor unguresc, sau mai știu eu ce nații, care ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca să te văd pe tine cum faci ca vaporu’! Rafael se răsuci și înotă spre mal, apropiindu-se și mai mult de undițe, cu intenția vădită de a-i administra o corecție bătrânului. Sculele, bă, intri-n ele! Ce om nemernic! Rafael oftează, i se înmoaie brusc avântul. — Îmi pare rău de matale, unchiule, nu ești sănătos la cap. Chiar îl întristează atâta sminteală. O vede mergând mână-n mână cu moartea - tremurul și zbaterea disperată care precede înțepeneala de pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas întins; praful de pe cartofi este amestecat cu transpirația de sub cămașă și se face noroi pe piept. Praf și noroi și pământ, Rafaele, pământul care ne hrănește și ne rabdă, oh, și ce vară nemernică. N-a dus-o el vreodată prea strălucit, dar ca-n vara asta, parcă nu-și amintește... Ba taci că-i bine. Nu fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept pentru care, de astă dată, nu-și mai punea vreo nădejde în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Cine, dracului, se ține de trăznăi, acilea?! răcnește din toți bașii săi, Mânecuță. Aveți tupeul ca să vă puneți cu Poliția statului?! Care ești acolo, nenorocitule?! Care ești, băă?! Care dai cu barosu'!?! Banggg...! Zbanggg...! Zdronccc...! Ieșiți la vedere, caraghioșilor, ieșiți, nemernicilor, ca să vă stâlcim mutrele, la toți! Hai...! Lepădăturilor! Porcilor! Bandiților! Muiștilor! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Alte pălituri sonore, în metal! Mai îndesate, mai vârtoase, mai sfruntate, decât primele. La egalitate cu reculul unui tun naval! Pleacă de lângă ușă, omule! Stingeți luminile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fac numai din suflet. Ei, degeaba, bătrînețile! Vorbind, se uită nedumerit la Titu. Când îi spuse învățătorul cine e, preotul îi zise blajin: ― Să trăiești, taică! Și să ierți că ne găsești așa, că pe aici așa suntem preoții, mai nemernici și mai fără învățătură, cum am apucat din bătrâni. Ei, fiu-meu, săracul, el știe carte multă, a făcut seminarul la București și a ieșit un popă, de i-a mers vestea până la Mitropolie, că are și glas minunat, poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i numai o ipoteză, reluă părintele Bernard. — Bună idee, bună! spuse John Robert și adăugă: Mă interesează felul cum funcționează mintea dumitale. Dar nu mi-ai răspuns la întrebare. Când iubim lucruri pure, iubirea noastră e pură. — Să iubești oamenii? Nemernici, ticăloși, sugrumători de oameni? — Să-i iubești pe ceilalți ca pe Hristos... Vreau să spun să-l iubești pe Hristos în ei. Asta chiar că-i pălăvrăgeală sentimentală. Kant spunea că în ceilalți oameni trebuie să respectăm Rațiunea Universală. Gogoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
raft de bibliotecă bun să pui pe el borcane cu zacuscă. Pentru specialist, ziaristica-i prostituție și cretinism, negustorie de principii, lecție de amoralism, laborator al Puterii în care se fac ingineriile mentale apte să transforme în plastilină creierul maselor nemernice. Vezi bine că adevărul este la mijloc. Dar cine mai are vreme și chef să gloseze atari banalități înduioșătoare? E clar că, în căutare de adevăr bucureștean, design urban, spirit civic ș.a.m.d., „presarii“ trebuie să caute arhitecți nepătați
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme un - cum să-i spun? - un soi de amar optzecist. Un gust
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]