813 matches
-
câștige compasiunea cititorului, nici să-și autoinducă vreun sentiment, fie el unul de autocompătimire sau vreo falsă speranță: „În timpul zilei pot măcar cere să fiu scărpinat, mișcat, pot cere să beau sau să mi se miște după voie membrele - deoarece nemișcarea forțată timp de mai multe ore nu e doar inconfortabilă din punct e vedere fizic, ci e și aproape intolerabilă din punct de vedere psihologic. Nu în sensul că-ți pierzi dorința de a te scărpina, de a te apleca
Memorii de dincolo de mormânt (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5281_a_6606]
-
întotdeauna ca având un aer înțepenit: de la Hampton Court al lui Wolsey la Versailles-ul lui Ludovic al XIV-lea, aceste extravaganțe au intenționat întotdeauna să impresioneze mai degrabă decât să servească. Nu-mi puteam închipui în nopțile mele de nemișcare și liniște un astfel de palat mai mult decât mă închipuiam comandând la croitor un costum cu linii și picățele. Dar dacă nu un palat al memoriei, de ce nu o cabană a memoriei? Avantajul unei cabane stătea nu în faptul
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
prizonierul înfricoșătoarei boli. Redus la condiția unui creier perfect funcțional, dar aflat în carcasa unui trup neputincios, scriitorul duce o viață paralelă. E viața generată de gânduri și imagini din trecut, care se organizează aproape romanesc în golul nocturn dintre nemișcare și nesomn: „Câteva luni după declanșarea bolii, mi-am dat seama că în timpul nopții scriam în minte povestiri întregi. Încercam, fără îndoială, să uit, substituind oilor țopăitoare complexitatea narativă în speranța unui efect comparabil. Dar în cursul acestor mici exerciții
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
rămas a fost să descopere în propria ființă „acel mecanism de supraviețuire despre care oamenii normali doar citesc în relatările despre dezastrele naturale sau celulele de izolare.” Memoria bună l-a ajutat să treacă mai ușor peste calvarul nopților de nemișcare și chin, dar nu i-a putut reda pe de-a-ntregul certitudinea că încă e o persoană vie: „Nu e nicio binecuvântare în a fi închis într-un costum de fier, rece și nemilos. Plăcerile agilității mintale sunt mult supraestimate
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
identitar ce va trebui, la un moment dat, să ia sfîrșit. Preocuparea politică a liricii lui Heaney este continuată în cărți precum North/ Nord (1975) - unde problemă conflictelor din spațiul irlandez se pune în mod deschis - ori Station Island/ Insula nemișcarii (1984). Titlul din urmă constituie o aluzie la Donegal, insula irlandeză devenită loc de pelerinaj în Evul Mediu. Se poate însă observa că poezia „activistă” nu ajunge să dețină un caracter exclusivist în activitatea lirica a scriitorului. Argumente sînt volumele
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
se întâmplă așa. Așezarea, eleganța, care nu li se pot nega, vin mai curând dintr-o șlefuire ale cărei urme se văd, decât dintr-o inspirare fulgurantă. Autorul Eternităților de-o clipăștie, de altfel, rețeta care schimbă steaua căzătoare pe nemișcarea, pro memoria, a stelei. Și, într-o părelnică dezordine, simulând, spuneam, hazardul creator, lasă pe hârtie când vârfuri, când cozi de poem. Stampe - nu întâmplătoare e dedicația către Ștefan I. Nenițescu - în care toate cuvintele sunt imprimate deodată. Iată, de
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
curajul îi lipsise atunci. De n-ar fi fost așa, și-ar fi găsit sfârșitul într-o cloacă. Mamăcloacă. Și deodată, spuse Martín, am avut senzația că cineva stătea în spatele meu, privindu-mă. Preț de câteva clipe rămase nemișcat, în nemișcarea aceea încordată, în așteptare, când în bezna dormitorului ți se pare că auzi un trosnet suspect. Simțise deseori senzația aceea în ceafă, dar fusese întotdeauna doar stânjenitoare sau neplăcută: pentru că (explica el) întotdeauna se considerase urât și caraghios, și-l
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
faimos din Ion reprezintă o astfel de ruptură între realitate și ficțiune. E o bandă izolantă. De-a lungul câtorva pagini nu se întâmplă nimic, nu se aude nimic, peisajul pare încremenit, ca și lucrurile sau oamenii. Scriam în Istorie: „Nemișcarea și liniștea sunt o intuiție remarcabilă a romancierului (realist): sunt ca o pauză în marele spectacol al lumii ... Câteva clipe timpul vieții e suspendat: începe timpul ficțiunii.” Acestui interval insonor îi pune capăt abia larma de la cârciumă. Satul începe deodată
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
transhumanț a, migrațiunea periodică a turmelor de oi să-l fi adus dinspre părțile Olimpului. Din Moira - numele grecesc al sorții (...), Balada Miorița ar însemna în acest caz Balada Sorții”. Cele mai recente producții poetice ale autoarei, Zece poeme ale nemișcării, își extrag substanța lirică din angoasa îmbătrânirii și a sfârșitului, exteriorizată fară patetism, cu discreție și înțelepciune. Starea de nemișcare constituie acum în viziunea Mioarei Cremene o stare intermediară între viață și moarte și antrenează reveriile thanatice, bântuite de spectrele
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
sorții (...), Balada Miorița ar însemna în acest caz Balada Sorții”. Cele mai recente producții poetice ale autoarei, Zece poeme ale nemișcării, își extrag substanța lirică din angoasa îmbătrânirii și a sfârșitului, exteriorizată fară patetism, cu discreție și înțelepciune. Starea de nemișcare constituie acum în viziunea Mioarei Cremene o stare intermediară între viață și moarte și antrenează reveriile thanatice, bântuite de spectrele unor sinucigași iluștri din istoria poeziei. Contactul cu emisarii thanatosului duce la o îndepărtare progresivă de lume, generează închiderea în
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
bună zi trupurile nu mai sunt atrase unele de altele mai adevărați decît trunchiul retezat de furtună nu vrem să fim florile scuturate peste zăpadă sunt o forță pentru doi mîine va fi trasat drumul celor puri se visează la nemișcarea celui care atacă și la iluzia celui care iese din catedrală pretutindeni se stinge lumina precum cel care și-a aflat prea devreme căile undeva cerul este mult prea aproape. celălalt sens mi-a fost întotdeauna teamă de cei care
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
o altă ființă" (Lecția de psihologie). Culturalul, ghicit prin fine aluzii sau răsfrânt prin elemente picturale, reprezintă un mod firesc de a fi pe coordonatele eleganței lăuntrice. Culorile preferate sunt auriul, movul, galbenul, albastrul, rozul, purpuriul, scânteieri, fugitive totuși pe nemișcarea albului fundamental, care transmută simpla viață în destin, suferința în rugăciune, privirea în vedere. Există un patos abstract, abia ghicit printre rânduri, care înalță alaiul de ,palide mici întâmplări" într-un rost senin, într-o basilică bine construită, de unde pasiunea
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
care eclipsa mă orbește" (Parastas). Gestul său caracteristic e cel al închiderii porților către lumea cumplit decepționantă, în spatele cărora poate practica nestingherit ritualul tăcerii: ,am lăsate jaluzelele am încuiat poarta/ acestei case tăcute ca un sicriu/ acestei lumi pătrunse de nemișcarea pereților a sunetelor/ pot să nu spun nimic în multe feluri/ cel mai simplu e să arăt/ cum pe asfalt trec umbre cu sodă în gură/ săculeți cu sodă în fiecare odaie în fiecare dulap/ și-un miros vag de
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
singură parte în miezul miezului se așează contrariul miezului ca un ghem de cifre înmugurite ceva ce depășește înțelegerea minții tale anticipă și se răzgîndește rădăcinile platanilor continuă să are orașul pe dedesubt la fereastră aerul pare pus să pîndească nemișcarea lăuntrului ecoul smulge botul cîinelui din lătrat seara miroase a animal frigul se teme când omul își scoate mîna din buzunar moartea încearcă să scape de stocuri pisica pe zid cu pașii cei mai mărunți și cu răsuflarea pitică întunericul
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
Nisa, iunie 2003 Astăzi marea a fost deosebit de caldă încă din zori. Ne lăsăm în voia valurilor care ne poartă în larg. Plutim pe spate, cu brațele în cruce, cu fața la cer, cu ochii închiși, cu soarele pe pleoape. într-o nemișcare perfectă. O rotire usoară din încheieturile mâinilor, din când în când e de ajuns. Când deschid ochii am în față La Baie des Anges văzută dinspre mare, desfășurându-și întreagă linia dulce, îngerească, într-o parte tortul cu turnul de
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
ca de predator, al pescărușilor de aici; îl auzim deseori serile de pe terasă și ne înfiorăm o clipă. Alte ori nopțile, spărgând liniștea cu vaietul lui agresiv. Doresc să nu mă gândesc la nimic; încerc să-i impun gândului aceeași nemișcare cu a trupului, legănat ca o coajă de nucă pe ape. Din când în când un vers sau o frântură de cântec mi se strecoară subversiv în minte - pur hazard - și buzele, animale docile, o repetă o vreme în neștire
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
2016 Toate Articolele Autorului TIMPUL TRECE NIMIC NU SE PETRECE plouă afară plouă în noi picură nori doi câte doi noi tot goi tot în noroi orașul e rece nimic nu trece doar se petrece în dulcea uitare gând în nemișcare lacrimi de primăvară cu plecări,cu despărțiri de azi,de ieri cu crâșme ordinare cu străzi murdare afișe rupte printre ziare goale plouă, plouă totul dispare timpul trece,trece Referință Bibliografică: TIMPUL TRECE NIMIC NU SE PETRECE / Viorel Birtu Pârăianu
TIMPUL TRECE NIMIC NU SE PETRECE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385042_a_386371]
-
la orice mișcare. Erau luate în seamă doar anumite cazuri mai ieșite din comun: girafele, hipopotamii, rinocerii, zebrele. Acestea parcă le simțeai tânjind după starea lor naturală. Stăteau îngândurate și triste, cu capul în pământ, suferind de căldură și de nemișcare. Și asta după ce toate tentativele de evadare le-au eșuat. Emoții mari aveai când treceai pe lângă niște amenajări ample de stânci, văi, peșteri artificiale, făcute pentru lei și tigri. Deși erau ademeniți cu niște iepuri aruncați în zona lor, leii
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
clipesc Cerul să nu se scurgă în uitare... Vreau să mă ascund de tine în florile... Ce inundă câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
ale unui caleidoscop, tinzând să se unească într-o singură dar instabilă imagine; culoarea pielii... adunarea firelor de nisip într-o singură și pentru un moment finit - nemișcată - grămăjoară de nisip pe fundul clepsidrei... și mai presus de orice, tăcerea. Nemișcare și tăcerea... Mai privi o dată prin geamul de sticlă al frigiderului aplicat pe sicriu și pe chipul celui mort i se păru că observă o ciudată expresie de severitate și hotărâre, la fel ca aceea pe care o observase pe
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ISPITIREA VREMELNICULUI Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ispitirea vremelnicului Din zodii profane am venit să fiu cuvânt întrebător și strigat de ispita demonului din pustie. Călător în nemișcare : văd cu ochii închiși ascult lucrurile vorbind vrăjit de luminile veșniciei. Anotimpuri vin să se repete. Zile trec fără nume, fără semne. Merg tăcut spre mine. Spre Lumină. Spre lume. Undeva, la capătul drumului Cel-Prea-Inalt, așteaptă... Referință Bibliografica: Ispitirea vremelnicului
ISPITIREA VREMELNICULUI de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382568_a_383897]
-
toate, Pleacă-ți ochii înspre noi! Vezi cum focul mi se stinge, Când nu suntem amândoi! Rupe Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum s-aud în noapte În îmbrățișări celeste, Două stele ce tresară Și-o iubire de poveste! Referință Bibliografică: AXA
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă va ofta. Tot plină floarea-albastră de mistere Corola-și va deschide luminând, Să crească flori și fluturi peste ere, Nuntirea meteorilor căzând. Din
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă, haine și încălțări iau cale întoarsă către scrin, sertare, dressing și rafturi. În plăcută nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă retrag. În grabă mă salt pe gard și-mi sprijin ascensiunea de-o creangă. Suspendat, sunt uimit, gata să cad. O pală de vânt și două veverițe
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
a lor ivireSuflete pline de iubireLăsați-vă prin timp purtate!... V. MARTIE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. MARTIE Mi-am pus cu grijă capu-n firul ierbii Și-am stat acolo mult în nemișcare Să văd cum vin să se adape cerbii Și cum frământă pământul în picioare Copacii prind pe ramuri mlădițe,mugurași Privirea liniștită străbate,se desfată Ai vrea să stai acolo și lumea să o lași Să nu mai i te
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]