153 matches
-
prieteni apropiați, citeam cărți și vorbeam despre ele. Principala noastră preocupare era să ajustăm cele citite la propria viață. Căutam în cărți de specialitate formularea obiectivă, analiza precisă, comentariul sec cu privire la starea noastră de restriște. și regăseam aceeași stare în nemijlocirea unei metafore din poezii și romane. Ambele tipuri de lectură ofereau un sprijin, confirmându-ți starea în care te aflai. Te ajutau să nu rămâi mut în fața ta însuți. De schimbat, cărțile nu puteau schimba nimic, ele doar descriau cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inteligență; intimitate; ironic; în; început; închipuire; închisoare; încordare; îngrijorare; înșelător; înțelegător; întotdeauna; liber; limbă; limpede; lucid; lumină; luminare; lung; maiou; fără margini; mereu; mic; mint; mintea; miraj; mîna sub barbă; moment; de mult; munte; muzică; nebunesc; nedumerire; neliniște; neliniștit; nematerializat; nemijlocire; nervos; neterminat; neuron; neuroni; nimicitor; noapte; nostalgie; obicei; ochi; ocuparea minții; om; opinie; optimist; păru; de pace; pasiune; pauză; permanent; persoană; pierdere de timp; planuri; ploaie; poem; prodecan; propoziție; propriu; putere; rapiditate; reacție; repede; reușită; schimbător; secundă; sentimente; sfaturi; sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
desemnate ar avea un contur, deci ar fi finite. Noțiunea de infinit e o simplă plăsmuire lexicală. Așez un prefix negativ sau privativ în fața unui termen și mă îmbăt cu iluzia că, prin această grefă filologică, spun ceva: nemurire, neatîrnare, nemijlocire. Iar dacă "mărime zero" este un non-sens, nici expresia "mărime infinită" nu face excepție. Căci dacă e mărime, ea e rezultatul unei măsurători, deci e ceva finit, pe cînd infinitul tocmai asta spune, că ceva nu poate fi măsurat pentru
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
prin prefirarea unor nuanțe sufletești. Dosarul de Securitate i-a dat autorului ocazia de a recapitula în nuanțe, ceea ce, în plan biografic, nu mai poate fi repetat. Și cum acolo unde am o nuanță am implicit un spirit care întrerupe nemijlocirea vieții, Dragul meu turnător e rememorarea în spirit a unei biografii culturale, un „nostos“ (întoarcere) cu rol evocator. Pînă în 1989, notele informative ale lui Chețan umpluseră un dosar suficient de consistent ca să declanșeze procesul unui nou „lot Noica“. Istoria
Delațiunea ca act spiritual by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3091_a_4416]
-
lucrurilor și formelor însemnătatea lor suprasensuală (ubersinnlich) și impresiunile adânce asupra sufletului, o fantazie rodită (befruchtet) de mari esperiințe artistice și inteligință filozofică. Cea din urmă, adică inteligența filozofică, (dă formă formulează) monetiză (munzen) tezaurele pe cari i le aduce nemijlocirea vieței artistice și simțul simbolic și le imprimă timbrul care le face (să aibă curs) să îmble în imperiul cunoștiinței științifice. După astea cel puțin nu ni se va putea face imputarea că am privit (tema) propusul nostru cu ușurință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individuală ce el are să ne reprezinte. Să fie însă adevărul singurul conductător al artei? Fără de-a fi primit în sine momentul idealităței ea decade la simplu adevăr natural și prin asta noi ne simțin eschiși din regiunea artei în (nemijlocirea) imediul vieței. Neci o operă de arte însă să nu ne facă impresiunea curată a unei opere a naturei. Noi nu voim a vedea repețită în arte creatura defectuoasă, pieritoare a naturei, ci o ființă ce aparține unei ordine mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care nu-ți mai dai osteneala neci de-a secreta ce e mai solid și mai sănătos în totul. Cauza acestui fenomen este aceeași ce-am recunoscut-o mai sus pentru chipul (Gestalt) a artei dramatice. Bătaia pe (imediatitatea) nemijlocirea simțirei fără studiu, școală sau o măsură anume de tecnică cîștigabilă (erringbarer) n-au fost rădăcina actorlîcului german de astăzi și a nerecunoașterei depline până astăzi a acestei activități artistice însăși în rândul celorlalte arți. Aceeași lipsă de cultură preliminară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne dea în fapt decât o operă a naturei și neci decât a artei. Opera va avea dar puterea unui viu fără să fi fost însă lămurită de focul idealităței. În arte însă, care trebuie să ne ridice întotdeuna deasupra nemijlocirei naturei, nu vom fi pătrunși curat și pe deplin de o aparițiune care ne reprezintă numai o viață naturală în afectele și dispozițiunile sale nemijlocite. Reprezintatorul ce-și are steaua lui conducătoare numai în simțirea sa (proprie) singură nu ne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
format la o lume individuală (... ), cu-atîta mai mult va fi de-ajuns pentru acel tip și stadiu [al] (inspirațiunei) entuziasmului liric. Mortimer și Max Piccolomini se pot reprezenta mult mai iute și mai suficient de către o personalitate nobilă din însăși nemijlocirea simțirei ei decât Romeo, aceasta încarnațiune adevărată a amorului în toată avuția sunetelor sale. Aicea va apărea îndată în toată coloarea sa aspră mărginătatea stadiului (nostru) acestuia. Simțirea lirică va devina într-adevăr cum să (reprezinte) deie pe Romeo cel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sine, ca așa să poată fi primită în comunitatea spiritului, ce numai el aduce libertate și beatitudine (alleinseligmachend). Această formă a spiritului e un fapt necontestabil. Față însă cu această formă nu se mai poate susținea neci simțământul liric în nemijlocirea și intensitatea, pe scurt în puterea sa cea veche și nejignită; (simțămîntul) puterea e infectat[ă] din însuși genezea sa de acest proces fierbător al spiritului conștiut și prin urmare e slăbită (ca atare) ca simțământ. Reprezentatorul nu se va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu totului tot eroii juvenili își află soluționarea absolută în cele zise numai. Reprezintatorii, cari și ei asemenea-s producte ale spiritului general, sunt și pe neștiute răpiți de acel fluviu a cugetărei și-a voinței conștiute ce dizolvă orce nemijlocire, aibă ea orce formă va voi, se simt respinși din simțirea înzelată a vremei de mai nainte. De-aceea e cu neputință ca actori cari perseverează pe acest stadiu al simțirei nemijlocite să producă efecte asemenea celora ce se puteau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poeziei nemijlocite, aceea-i zguduită azi din puterea sa originală atât în reprezintator cât și-n spectator, zguduită prin puterea reflexiunei, ce influințează pe nesimțite atât asupra unuia cât și asupra celuilalt. Ținerea așadar la acest stadiu al nostru de nemijlocire devine din ce în ce mai cu neputință din cauza culturei ce progresă și conștiinței de sine ce prinde a se lăți din ce în ce mai {EminescuOpXIV 265} mult, și efectele acelui stadiu trebuie să și sece din ce în ce. Pe acest stadiu 334 r opera poetică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintatorul se aduce pe sine însuși sub puterea sa, astfel încît ni poate prezinta deja nu o operă a naturei, ci o operă a artei. Chiar prin lucrul acesta el s-a sumis unei înfrînări aspre, s-a liberat de sub nemijlocirea afectului și a espresiunei sale și s-a făcut apt și forte ca să domine el asupra afectului și să dispună liber de el. Însă actorul a cucerit prin asta și a căpătat sub puterea sa numai laturea naturală a artei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în raport (Bezug) cu întregul, pre atîta-și are stadiul acesta și pericolele sale, întru cât adică artistul se întărește în acest stadiu la un moment pe o treaptă mai înaltă. Puind ființa acestei trepte într-aceea că reprezintatorul, desfăcîndu-se de nemijlocirea simțirei, lucrează întru dominarea asupra afectului și concepe cugetând materia poetică, n-am încă necidecum garanția ca organismul unui caracter, lucrat până-n nervii săi cei mai fini, capătă într-adevăr printr-asta aparința unei opere (izvorîte) răsărite liber din fantazie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu desăvârșire, fără ca totodată omul simțitor să fie atins în aceeași măsură. Acest stadiu se bazează așadar, atât în cel reprezintator cât și în cel ce primește, pe dualismul necucerit încă al reflexiunei și al obiectului, al conștiinței și al nemijlocirei, al artei și al naturei. Acesta e pericolul acestui stadiu, cu toate aste ne-nconjurabil, învingerea căruia atârnă într-adevăr de la măsura geniului artistic cu care este cineva înzestrat de la acea intuițiune creatorie în care neci poți Preafrumos zice Talma în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căci a pus în patosul cel abstract și unilateral a caracterelor din vechea tragedie franceză o plinătate de espresiunea cea mai vie, care apoi le Toți cunoscatorii sânt uniți într-asta că în jocul lui Iffland nimica nu era lăsat nemijlocirei. Pretutindenea manifesta conștiința cea mai dezvoltată, prin care pătrundea până în nuanțele cele mai fine ale caracterului și ne da totdeuna un întreg organic. Întreaga sa direcțiune, așadară, în unire cu mijloacele sale, îl avizau mai mult la reprezintarea caracterelor civile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e și sentința cea adesea pronunțată cumcă Seydelmann ar fi un actor adânc cugetător, reflectător, nu însă și genial. Cei ce vorbesc astfel se fac totodată c-un chip foarte ieften și cunoscători adânci. Genialitatea apoi o confundă aicea cu nemijlocirea simțirei, pe care noi am pus-o-n stadiul întîi. Cumcă însă Seydelmann au trecut demult și 363r peste stadiul reflexiunei și nu se află preocupat în dualismul de simțire și reflexiune asta o arată mai bine tocmai nizuința sa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a lui Seydelmann, cu cât mai puțin așadar la crearea a oameni întregi, definiți, cum e Carlos al său în Clavigo, Marinelli, Osip, Nathan ș. așa m. d. Asta e posibil numai întru cât e activ în Seydelmann și momentul nemijlocirei. Cumcă Seydelmann aparține stadiului artei dramatice pe care noi l-am dezvoltat ca pe-al treilea și cumcă în cercul acestui stadiu el gravitează mai mult spre adevărul natural (naturalitate) decât înspre partea idealităței asta-i sigur și stă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Daca genialitatea intuițiunei nemijlocite ajunge așa de departe cât și puterea reflexiunei, daca cea din urmă nu e decât opera desfășurărei și urmărirei caracterului până în nervii săi cei mai delicați, pe când cea dentîi în același timp o traduce mereu în nemijlocirea vieței, astfel încît totul are aparința inspirațiunei și e cu toate astea totodată productul spiritului celui mai precugetat, daca actorul se poate abandona vârtejului pasiunei fără frică ca el îl va duce într-adevăr peste marginele artei și l-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele mai aspre din natura noastră umană. După toate descrierile, efectele lui Garrick, ale acestei inteligențe înrudite cu Shakespeare, și acelea ale marelui Schroder vor fi reprezintat mai deplin această adecuare absolută. Poate că în cest din urmă antitezea dintre nemijlocire și reflexiune a fost mai fundamental și mai adânc împăcată decât în orcine. De-aceea a și fost cercul caracterelor reprezentate de el cel mai întins și mai copios, fiindcă a coprins cu-o egală putere a spiritului polii umorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
daca un naturel neputincios și brut se-ncrede-n sine însuși și-și închipuiește de-a putea trece de fructe ale geniului izbucnirile năuntrului său nelămurit și nearmonic. Nu e nimica mai cumplit decât de-a vedea parodiate de cătră nemijlocirea brută tot ce-i mai nalt, minunile spiritului uman. Cu dezvoltarea celor trei stadii ale artei dramatice, stadii cari rezultă din conceptul artei însuși, noi am adus la capăt cu partea generală, care coprinde în sine principiile abstracte și ceștiunile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele intră adesea neobservabil în tranzițiunile schimbărei. Toate aceste nuanțe fine are să le reproducă tempo în schimbarea sa întîmplătoare. Afectul în manifestarea lui prezintă și el o antiteze generală care schimbă natura tempoului. Sau că afectul se prezintă în toată nemijlocirea sa, și atuncea el se anunță și prin vorbire în toată goliciunea lui de-o espresiune a mișcărei sufletești, sau el se manifestă printr-o imagine. În forma sa din urmă însă el nu se prezintă cu acea putere nemijlocită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fac dovada faptului că ceva (în numele căruia o înving) este mai puternic decât condiționarea mea; că eu sânt în altă parte decât în limitele condiționării mele; că eu sânt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este frica înseamnă a putea să-mi pun în discuție eul meu, ființa mea strânsă, prin frică, în propriul ei contur. În frică îmi negociez ființa; o pierd ca ființă pur și simplu, ca să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru mine, exaltarea (Uberschwenglichkeit), cu care m-ați manipulat (behandelten)..." Formația filozofică a Friedgardei își pune pecetea pe stilul scrisorii și sentința "păpușii manipulate" se rostogolește asupra bietului Cioran amplificată de rigoarea codului metafizic: "Așadar, iubite: m-ați azvârlit în nemijlocirea univocă a unei relații trupești, în vreme ce eu năzuiam către ambiguitatea erotică a legăturii "spirituale"." Desigur, se grăbește ea să adauge, acest lucru "nu contrazice decât aparent înclinația noastră de a vedea și înțelege lumea la fel". Scrisoarea se încheie frumos
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcții de urmat. Îi rămîne artistului posibilitatea de a-și inventa un trecut personal și esențialmente modificabil. Principala lui sursă de inspirație și creativitate este conștiința prezentului asumat în nemijlocirea și în irezistibila sa efemeritate..."80. Legătura cu tradiția o realizează neomodernismul, care va introduce, astfel, postmodernismul, acesta din urmă, așa cum am precizat, fără să fie văzut ca fiind ultimul pe o scară calitativă a curentelor literare. De altfel, Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]