649 matches
-
te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nici o formă, nici o culoare, pământul nu le-a mai descântat. Aș fi vrut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pagini, cu aceeași alură spectaculoasă, am zice acrobatică. Astfel Lefter Popescu apare explicat prin Plutarh, făcînd parte din rîndul celor pe care autorul antic îi clasifică drept "nepricepuți în arta vieții", incapabili a-și afla liniștea sufletească, perpetuu tulburați de nenoroc ca și de noroc ori "mai bine zis (...) tulburați de ei înșiși, în mijlocul amîndurora": "Posedat de furia sa, eroul pare un Aias burlesc, decăzut în mediul anodin, birocratic; de aceea, tot ce spune zeița Athena în privința lui Aias i se
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
simțămîntul că producția sa întrupează "un principiu, un destin, o datorie", fiind nu numai o expresie individuală ci și una epocală a "adevărurilor" ce i s-au înfățișat. "Adevăruri" cu o încărcătură subversivă la adresa societății totalitare cu care a avut nenorocul a se confrunta prin mijlocirea unei existențe dramatice, precum un alibi al propozițiilor sale. Scriitura acestora are adesea o notă de urgență, o febrilitate, o precipitare care și-a găsit probabil tiparul cel mai adecvat în jurnal și în scrisori
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
autorului însuși. Din ce i s-a tras domnului Gheorghe mînia? A fost criticat public de Adrian Cioroianu. Or, Andrei Gheorghe pe care Cronicarul l-a auzit îndemnînd tinerii la ură împotriva bătrînilor și dînd la întîmplare în oricine are nenorocul să-i intre în vizor, e mimoză cînd vine vorba de el însuși. Cine are curajul să-l atingă și cu umbra unui gînd critic, își primește pedeapsa în rubrica lui de defulare, "12 noaptea cu Andrei", nu se știe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
și importanța aderării României la Uniunea Europeană. Văd în figurile acrite și în meșteșugitele relativizări ale importanței momentului veșnica mentalitate de pomanagiu a atâtora dintre români. Oameni care au practicat decenii în șir relativismul abordând o filozofică perspectivă a neputinței și nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea am merita să ajungem: în lumea civilizației și a bunăstării occidentale. Mefienți peste măsură, acești preoți ai "nealinierii" și spaimei de confruntare dau dovadă de-o acreală
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
Visările serii, surprindem o viziune sinuos-halucinantă, aflată la granița dintre lucid și oniric, concretul și abstractul înfrățindu-se într-o suferință generală, astfel încât imaginarul: „râul vuiește”, „luna țipă”, „dinspre orizont ... strigăt de sirene”, „plânsul văilor”, „lumea se vaită de mult nenoroc...” formează o gradație ascensională, de tip climax. Dacă în primele versificări din acest recent ciclu, tonalitățile liricului sunt grave, de o sobrietate profund sensibilă, accentuând o stare de melancolie, cu învăluiri aureolate de mister, poezia de final, Nebunul vânt, impresionează
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubit îmi ești Iubit îmi ești, de roua, cănd dimineți albastre coboară dintre astre cu zvon de viață nouă... Iubit îmi ești, de foc, când se aprind cuvinte si-aducerile-aminte de-atât nenoroc... Iubit îmi ești, de apă, cănd ploile curg line spre alte zări senine ce se ascund sub pleoapa... Iubit îmi ești, de taină, când se strivesc pe trup atingeri care curg si-alunga orice spaimă... Iubit îmi ești, licoare, cănd
IUBIT IMI ESTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373702_a_375031]
-
NOROCUL” peste el. „Aș fi rămas cu Elvira mea, aș fi avut copilul în țară, lângă mine”. Desigur, toate acestea puteau să fie și altfel , dar omul încearcă să-și justifice nefericirea. Atât doar că pentru el „Norocul” a fost „Nenoroc”. De cele mai multe ori, Omul este cel care hotărăște! Referință Bibliografică: Noroc nesperat nuvelă- ultima parte / Viorica Gusbeth : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NOROC NESPERAT NUVELĂ- ULTIMA PARTE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384760_a_386089]
-
regăsesc la autorul Caragiale (și... «viceversa»). Așa că era mai mult decât firesc, era obligatoriu ca discutarea operei (a cutărei teme) să se facă în strânsă legătură cu viața. Iată, bunăoară, câteva observații extrem de convingătoare din capitolul Fatalitatea fatală: «Norocul și nenorocul sunt cele două alternative ale existenței. Pentru fiecare dintre personaje stă scrisă una sau alta dintre fețele destinului. Norocul și nenorocul sunt harul, sau lipsa de har a firii, pentru personajul lui Caragiale. Iluzia norocului îl fericește pentru o clipă
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
se facă în strânsă legătură cu viața. Iată, bunăoară, câteva observații extrem de convingătoare din capitolul Fatalitatea fatală: «Norocul și nenorocul sunt cele două alternative ale existenței. Pentru fiecare dintre personaje stă scrisă una sau alta dintre fețele destinului. Norocul și nenorocul sunt harul, sau lipsa de har a firii, pentru personajul lui Caragiale. Iluzia norocului îl fericește pentru o clipă pe d-l Lefter. (...) Ucenicul din Norocul culegătorului se roagă Maicii Preciste de ‘vreun ‘noroc mai bun’. Copilului de teslar din
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
personajul lui Caragiale. Iluzia norocului îl fericește pentru o clipă pe d-l Lefter. (...) Ucenicul din Norocul culegătorului se roagă Maicii Preciste de ‘vreun ‘noroc mai bun’. Copilului de teslar din Cronică, Dumnezeu îi dăduse pe lângă mari calități și ‘mare nenoroc’». Și mai încolo: «Caragiale trăiește cu sentimentul plutirii, când în bătaia norocului, când împins de noroc. Incidentul unei îmbolnăviri este ‘piaza rea’ (1912); ‘Adevărat nenoroc’ (către Vlahuță, p. 386). Marele noroc i-ar fi la un moment dat prezența unui
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
mai bun’. Copilului de teslar din Cronică, Dumnezeu îi dăduse pe lângă mari calități și ‘mare nenoroc’». Și mai încolo: «Caragiale trăiește cu sentimentul plutirii, când în bătaia norocului, când împins de noroc. Incidentul unei îmbolnăviri este ‘piaza rea’ (1912); ‘Adevărat nenoroc’ (către Vlahuță, p. 386). Marele noroc i-ar fi la un moment dat prezența unui prieten: ‘În starea asta, mare noroc aș avea de un prieten care să știe să facă un sacrificiu pentru mine’ (către P. Missir, 1886). (...) Despre
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
nu ar înțelege că tu de fapt nu ai nicio vină. Te intrebi probabil: “Cum nicio vină?” Da, pentru că acești tineri, de douăzeci și ceva de ani, au fost infectați fără vina lor în spitalele românești din perioada sistemului comunist. Nenorocul lor a fost că au fost internați în spital în acea perioda, multi cu răceli banale... Așa că, zi de zi, de ani și ani de zile, trebuie să-și ia tratamentul care le prelungește viața. Indiferent dacă merg la job
Imaginează-ți că ai avea SIDA by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19201_a_20526]
-
simt cam bolnăvior. De tot ce mi se întâmplă Că-i iubire sau e dor. Dară mi se zbate-n tâmplă Planuri pentru viitor. Cu credința mea curată Eu îl stig și îl invoc. Fiindcă toată neputința Este-al vieții nenoroc. Pe sub cetine de brad Ce mirosul și-l împarte Tot așa și dorul meu Doar de Domnul are parte. Dorul meu de Dumnezeu Nu mi-l știe nimenea. Fiindcă eu sunt credincios Cum se-ncrede luna-n stea. Brăila,iulie
DOR DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385248_a_386577]
-
în noapte . Se sparg peste vreme rănitele șoapte Și ceasul din cuib stă aproape să cadă Aproape clepsidră, nisipul întorc În gânduri se-așează uitarea din urmă Se sparge de umeri un plânset ce curmă Durerea ascunsă într-un strâmb nenoroc Aproape mai sunt, departe mai ești ! Primejdie-mi pare doar lipsa iubirii, Doar trista schimbare a minții și-a firii Ce stinge lumina atâtor ferești. Aproape-nțeleg cum să fac să nu judec, Aproape-am aflat cum să uit și
APROAPE CLEPSIDRĂ , APROAPE ȘUVOI... de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384403_a_385732]
-
sărăcia mi-am zis azi sunt mai tânăr cu o zi decât ieri timp în lume avem să întinerim să copilărim lumânări topite de nimicuri ruine trăim cum căutând fericirea pe pământ viața dintr-o poveste iertare să sting lumini nenoroc rugăciuni bob de rouă sărut alinare nu uitarea o altă lacrimă ce te cheamă înapoi omule mamă fiu iubită acorduri de nai suflet pustiu de-atâta dor târziu pentru cuvinte s-a făcut târziu peste morminte lumina mai arde cum
TIMP ÎN LUME ESTE ÎNDEAJUNS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384584_a_385913]
-
jocului de cărți. Ce ar mai putea soarta în mine să mai piardă? Doar ce-a rămas din jumătatea rea a unei părți. Nebunia nu dorește bani, ea sfidează doar un joc, La masa verde care duce către rai sau nenoroc. Mă așez posedat de setea jocului și de acest viciu, Ruleta șansei se opreste-n loc, poate mai cere un sacrificiu! În pahare transpiră de spaimă chiar și votca rece, Oare jocul următor a cui soartă o va petrece?.. Plutesc
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
o tânără fată pășea cu dificultate sprijinita de o altă femeie. „Păcat de ea” - auzise venind din spate vocea femeii din salonul alăturat, care se plimba cu vecina ei de pat. Atât de tânără - șaptesprezece ani doar - și uite ce nenoroc, cancer la ambii sâni... au trebuit să-i taie tot, tot...”. De obicei, vecinele de salon pe care le remarcase pentru veselia lor care ei i se părea oarecum nefirească, se plimbau mult pe hol, ca să se dezmorțească. Una dintre
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
rămâi cu bine așa cum te- a am aflat minune vom trece singuri pe unde ieri eram ca jumătăți dintr-o privire azi suntem doar o amintire din ce speram și am fi vrut să fie cum a trecut pe la noi nenorocul cum nu l-am lăsat liber la alții să plece ce dor îmi va fi de trecutul ce trece și în calea lui rămân doar regrete mai vino din nou minte nebună când nu ascultai de nimic doar de stele
EXTRAS DIN RĂMĂŞIŢELE UNOR REGRETE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384058_a_385387]
-
de dor destramă sufletu-mi speriat. Dar de ce te caut și te chem mereu cu-al speranței flaut când ascuns sunt eu? Dacă ies din pleoape te zăresc aproape, lângă visul meu. Ai rămas în locul unde te-am lăsat, lângă nenorocul care ne-a surpat, dragostea-ți deplină așteptând senină doru-mi vinovat. Dragoste născută din visul dintâi, apă nebăută, nod de căpătâi, nu ești doar părere? Din hău de durere vii ca să rămâi ?!... Să fie-așa Să fie-așa cum a
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383363_a_384692]
-
-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit pe cel mai bărbat, s-au întors resemnați la Busuioace, plângându-și nenorocul că natura a fost vitregă cu ei. --Ce faceți, idioților, aici? A urlat nervos Buhăianu. Unde-i sirena cu trandafir și cu Zamfirescu? De ce nu i-ați păzit? M-ați băut toată noaptea, mama... --Pardon, pardon, dom’ Bucă! Nu-ți
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
nu în viitor? Ascultăm noi glasul ce nu minte al inimii Ori ne lăsăm atrași de cel al pasiunilor? Ne-am pierdut oare - printre ispite - scopul De-a căuta și atinge Calea, drumul divin Arătat de Iisus? de ce ne lovește nenorocul Când viața ar trebui să strălucească deplin? Referință Bibliografică: Rătăcita cale / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RĂTĂCITA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383203_a_384532]
-
au arătat modele, nu o dată urmate de la un imigrant la altul. Zbuciumarea celui care și-a părăsit casa, plecând în călătoria depistării de șanse prin lume, nu este identică în două inimi. Fiecare are inima sa, familia sa, șansa ori nenorocul său... În fiecare din noi e o lume și fiecare aparținem unei lumi lăuntrice. Planeta, de-a lungul și de-a latul e împânzită de conaționalii noștri, unii fericiți, alții triști. Unii au învins, alții au căzut în luptă. Optimist
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi, Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume, Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi, La telefon, ca-n transă, te apelam pe
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-i mai impresionau deloc sirenele din valuri, proiectate pe pereți și nici înfocatul tangou, care nu se mai termina. După ce au văzut că sirena de aur a poftit pe cel mai bărbat, s-au întors resemnați la Busuioace, plângându-și nenorocul că natura a fost vitregă cu ei. --Ce faceți, idioților, aici? A urlat nervos Buhăianu. Unde-i sirena cu trandafir și cu Zamfirescu? De ce nu i-ați păzit? M-ați băut toată ... Citește mai mult 19-În hăul dezastruluiîn mai puțin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]