349 matches
-
Berdiaev. Sens care o poartă, o străbate, o depășește. Pasajul din crezul creștin care proclamă că Christos a înviat a treia zi după Scripturi ne dă spre meditație spune André Scrima Logosul ieșind, înviind din Carte, atrăgîndu-ne spre Sursa de nenumit a limbajului. Logosul însuși critică formularea în măsura în care aceasta e tentată să-și aroge calitatea de adevăr ultim, să emită pretenția de a-l poseda. Perspectiva obiectivantă e înclinată să cazeze adevărul în formulările propriei tradiții și, eventual, să interpreteze alte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ținuturi nesfârșite de umbră”, unde sufletul e „o pasăre speriată”. Retragerea „în odaia moartă” aduce cu sine o contemplare detașată a interiorității, în momente când tăcerea, singurătatea acționează ca un revelator al trăirilor. Tristețe, izolare, exil din mijlocul vieții - ceva nenumit care subminează și ucide visurile. În Acorduri de toamnă, cu imagini realizate în sens plastic, fundalul e tot dramatic: „apusul se zbate-n văpăi”, „se stinge”, în timp ce „în hohote vântul de toamnă scandează/ Poema lui tristă” „și plânge mimoza și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
deicticitatea difuză a pronumelor este o particularitate culturală în conversația spontană, determinată de gradul ridicat de dependență contextuală a semnificației 6. Astfel, pronumele personale de persoana a III-a evocă adesea entități prezente implicit în istoria conversațională a interlocutorilor, dar nenumite în discurs; trimit anaforic la unități plasate la distanță mare în enunț; prezintă referință ambiguă, în sensul că aceeași formă pronominală este folosită inconsecvent pentru a evoca entități discursive distincte; referința se propagă pe secvențe textuale întinse, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
descurc, încă mă mai descurc! cartea și mobilul la îndemînă, Borzești biserica, acte de cult, spațiul venerat amenajările dimprejur, timpul îl poți invoca în rugăciune, spectacolul mașinii ce rulează paralel cu ea însăși, Adjud în luciri pe etaje și blocuri, nenumite priveliști ale indiferenței, expresul Suceava București, locomotiva avertizează necontenit, în caz de iminență sensul s-ar năpusti ca semnal, ultima frază înainte de inevitabilul real, cel închipuit, liniștea ulterioară la fel, trei trenuri lasă gara pustie fără plecarea lor, închipuirea hartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în arhitectura muntele, stația Simbrea alb tăiat în felii de brînză calea ferată, Agăș cu troiță la intrare, Palanca scris-cititul ia din lume ce-i aparține, șoseaua rectilinie prin contrast, nori pe mijlocul pieptului în munte, zăpada pe locurile ei nenumite, nici copacii nu știu ce sînt, absentează de iarnă, cît oi fi eu în stare și-oi trăi, tu mîna pe mașină nu mai pui! deschizătura de Valea Rece lineară la debușeu, ne-au rămas trei dealuri necosîte, am cosit două, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
răstignit cu brațele-n cruce/ dintr-o zare-ntr-o zare”). Cu Timp înalt, ciclu din 1948, B. trece la confesiunea directă, poemele desemnând un univers interior nu lipsit de mizantropie, după cum observa Alexandru Ciorănescu. Moartea, ca eliberare în absolut, „nenumită lumină”, ce asigură instaurarea „într-un viitor veșnic, de cristal/fluidă goliciune fără noapte, fără trup”, constituie motivația dramatică a două dintre poemele de excepție ale lui B., Trup curtean dumnezeiesc de trist și Stingere. Disoluția în univers, cosmicizarea ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
însingurată sufletește, tulbură adânc viețile celor din jur. Mânați de imboldul de a elucida cazul, câțiva se străduiesc zadarnic, fiecare închis în ipoteza lui. În Cortegiul (1969) și în Canionul (1975) protagoniștii - Iacob Stan, vădită autoproiecție auctorială, și un povestitor nenumit - își conștientizează singurătățile și le repudiază. Romanele Însemnările agentului Adam (1968) și Anchetă de iarnă (I-II, 1991) ori nuvela Urma (1972) dau curs propensiunii autorului spre intrigile proprii romanului polițist. Tematica, mediile și modalitățile narative caracteristice lui Ș. reapar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
convenții. De aceea limbajul este atât de diferit, pentru că oamenii s-au raportat diferit la exterior și au numit lucrurile în mod diferit. Limbajul este o convenție vie cu lumea materială și nu numai, cu întregul univers exterior. Un lucru nenumit și nerostit nu există, deci nu poate fi schimbat. Oamenii din zilele noastre pot schimba lucruri între ei pentru că ei au numele acelor lucruri în minte, chiar dacă nu pot să le rostească numele. Ori omul fără limbaj este omul care
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
p. 23. 864. Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, Evreii spanioli, traducere și prefață de Ezra Alhasid, Editura Hasefer, București, 2003. 865. În 1859, compozitorul maghiar Franz Liszt susținea că, locuind În „mizerie decadentă”, evreii est-europeni „răspândesc o boală molipsitoare nemaivăzută, nenumită și necunoscută Înainte, o boală care Îi va aduce la dezastru pe opresorii lor” (866, p. 534). 866. Levente Szabo, „Just Pure Music. Franz Liszt’ Book on the Relationships between the Hungarian and Roma Music”, În Symposia. Journal for Studies
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se afla În relații bune cu autoritățile maghiare ale Principatului, iar În toamnă va trece În mod deschis de partea revoluției ungare și a guvernului de la Pesta. În aceste condiții, sensul circularei, așa cum o gândise Lemeni, era exact contrar. „Instigatorii” nenumiți sunt pentru el tinerii intelectuali români radicali, pe care opinia publică maghiară Îi socotea agenții secreți ai „camarilei vieneze”, uneltele reacțiunii și moștenitorii politici ai lui Metternich, cei care subminau revoluția ungară, recunoscută și Îmbrățișată - nu-i așa? - de către Împărat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
există. Globalizarea funcționează În paralel cu regionalizarea. Mircea Mihăieș: Da, dar ele nu au fost niciodată parte a unui dialog, nu doar național, În interior, ci și internațional. Vladimir Tismăneanu: Marea majoritate a acestor oameni - deocamdată prefer să-i lăsăm nenumiți -, atât cât au citit literatură occidentală, sociologică, filosofică, politologică, cum vrei să-i spunem, au citit-o fie În traducerile pe care le publicau Editura Politică sau Editura Științifică, fie Într-o franceză aproximativă, nu Într-una studiată academic... Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
tărie a caracterului, precum și doze considerabile de efort suplimentar (ca Batman sau Daredevil, mostre de self-made heroes). În fine, a treia continuitate este cea structurală, care le combină pe cele seriale (diacronice) și pe cele ierarhice (sincrone), împreună cu elementele implicite, nenumite, care alcătuiesc un metatext ce nu există într-o formă specifică, din cauză că nimeni nu cunoaște toate producțiile dintr-o serie și pentru că texte canonice sunt produse permanent (textele canonice fiind cele care intră în continuitate și care nu pot fi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
viața") au o capacitate și o densitate informativă superioară. Reunirea lor construiește macrostructura semantică a propoziției: "Lucrurile vieții". Ca și G. Kleiber, ne vom opri asupra cuvîntului "lucruri", caracterizat de lipsa denominării sau a clasificării: El este folosit de referenții nenumiți sau percepuți ca nenumiți. Utilizarea lui nu este resimțită drept tautologică de îndată ce entitatea (sau entitățile) izolată, adică luată în considerare, este, pentru un motiv sau altul, percepută ca unitate nedenumită sau clasificată (încă) (1987, p. 118). Dacă "lucruri" funcționează cu
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și o densitate informativă superioară. Reunirea lor construiește macrostructura semantică a propoziției: "Lucrurile vieții". Ca și G. Kleiber, ne vom opri asupra cuvîntului "lucruri", caracterizat de lipsa denominării sau a clasificării: El este folosit de referenții nenumiți sau percepuți ca nenumiți. Utilizarea lui nu este resimțită drept tautologică de îndată ce entitatea (sau entitățile) izolată, adică luată în considerare, este, pentru un motiv sau altul, percepută ca unitate nedenumită sau clasificată (încă) (1987, p. 118). Dacă "lucruri" funcționează cu totul natural în [P4
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fixează direct "cărțile", ci mai degrabă un eveniment, o proprietate în care referentul este implicat: în măsura în care această proprietate este marcată prin distingerea dintre negație și nedeterminare, nu ne surprinde capacitatea pronumelui asta: Ca referent generic [...], este perceput ca o entitate nenumită, deoarece reprezintă o ocurență imediată a lucrurilor. [...] Chiar dacă ar fi o unică formă care reia și un plural [ca în P12, am adăuga], ea este un martor esențial (1987, p. 118). Concluzia vizuală oferită de cărți infirmă [P12'] prin sintagma
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ca Minerva din capul lui Jupiter a unei pletore de idoli de varii calibre, sau protocronismul (în spațiul românesc, cu o probată vocație a începutului, strategia aceasta e un fel de rețetă a casei), ei bine, toate acestea și altele nenumite întemeiază gratuit și dilată nepermis de mult valorile, generînd astfel o maladie culturală pe care, blagian vorbind, o putem numi elefantiază axiologică. În termenii unui Disneyland cultural, avem de-a face cu strategii de marketing prin care sfera culturii aspiră
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spațiu-personaj însemnătatea bine știută, fundamentată pe motivația în cod realist. Natura metonimică se relevă cu deosebire, atunci cînd mediul / habitatul / spațiul "descriu" pe locuitor, îl "explică", îl substituie sau îl demască. Reciproc, spațiul poartă amprenta tendințelor ascunse, a aspirațiilor personale, nenumite, "tușele" unui tablou în devenire al personajului. În materialitatea ornamentului, romancierul strecoară esența volatilă, dar persistentă, a voinței decoratorului. Nu doar "aerul timpului" transpare din încremenirea arhitecturii, din mobilitatea vizuală a detaliilor sau monumentalitatea frustă a unei clădiri. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sfîrșitul Salemei și de tot ceea ce a însemnat el în viața doctorului. Cu tonul amăgitor de tragedie, triumfător în fond, gîndul glorios al morții Lenorei nu este trăit din perspectiva unui viitor îndoliat, de soț părăsit, ci din aceea, încă nenumită, a unui eroic deznodămînt, a unei îndelung visate dezlegări. Viața (ca și trucată, mimată) alături de Lenora făcuse prin acea nouă convenție, fățișă, a căsătoriei o variantă acceptabilă a legăturii convenționale cu Salema Efraim. Aceeași convenție îl va purta pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe căi scurte indirecte în ganglionii epiesofagieni. Explică multicentricitatea invaziei ganglionară limfatică în cancerul esofagian. Deși rezecția vaselor limfatice este extinsă, sistematică și sistematizată, nu este unanim acceptată. Akiyama (1984Ă recomandă disecția sistematică care include ganglionii mediastinali superiori de pe artera nenumită, ganglionii paraesofagieni, paratraheali și cei din jurul crosei aortei; ganglionii mediastinali mijlocii: traheobronșici, paraesofagieni și hilului 73 pulmonar, și ganglionii mediastinali inferiori: paraesofagieni sau paraaortici și diafragmatici. Totuși este dificil de-a preciza numărul ganglionilor care ar trebui rezecați pentru o
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
prin temple pustii din care zeii au dispărut, călugărul strînge în coarde toată durerea universului, dar raze luminoase îi mîngîie fruntea și îl alină în vis, un vis de înger: (Povestea magului călător în stele) Cumva pe aceeași linie, deși nenumită, despre acest destin straniu, care îmbină blestem fără precedent și exaltantă punere în cauză a existenței, Cioran vorbește în comentariile sale pe marginea unuia din cele mai frumoase și misterioase poeme ale lui Eminescu, Rugăciunea unui dac. Excesele dacului trimit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
am mai despărțit, am devenit inseparabili, ca doi frați. Ceea ce mi se pare destul de greu de explicat este faptul că, printr-un consens tacit, nu l-am întrebat, niciodată, nimic, despre mama care murise. Era între noi ceva sacru, de nenumit, ca un mare, teribil secret, despre care nu am spus nici unul din noi nici un cuvânt. Copiii au astfel de refulări, de îngropare în adâncul sufletului, în obscuritatea profundă a sufletului, nenorocirile care nu ar putea fi suportate altfel. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de secol, cum și despre o „prințesă“ a lor, tre murând acum În zdrențele și pantofii ei scâlciați. - Parisul, cu turma docilă a femeilor din atelierele unde se fabrică plăceri; Berlinul, cu viziunile lui macabre și cu grețurile consecutive practicilor nenumite; dar parcă tot mai bine În Valahia noastră, cu bordeluri vesele și cu fete numai bune de iubit, cu domnii se rioși și cu băieții acestora. - Rozina și candela ei vestitoare a În du rării Celui Milostiv cu femeile păcătoase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai livresc, amintind de maniera lui Emil Botta (Regina Nofret, Mască pentru Casandra, A nu fi Julieta), poeme sumbre, peste care parcă plutește un abur rău și care se învârtesc în cerc în jurul aceleiași stări: suferința provocată de o pierdere-absență nenumită. De această ambiguitate eleată, încremenire parcă în dosul unei măști a durerii, T. se dezbară în texte de cu totul altă factură, care continuă linia simplității inițiale, în confesiuni lirice, cu tușe onirice și simbolice: „Și iată, uitarea se-ntoarce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
Îi iartă femeii păcatele, spunându-i că propria ei credință a izbăvit-o. Să reluăm povestea din punctul de vedere al studiului nostru. Luca moralizează tâlcul scenei, introducând un personaj despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și În cazul lui Marcu și Matei, intră În casa fariseului Simon cu un vas de alabastru În mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I stropească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Carol al II-lea, din 1939, dar aceasta nu prevedea și eligibilitatea femeilor pentru Camera Deputaților. Femeile au votat prima oară în 1946, alegerile fiind falsificate. Constituția din 1948 este prima care prevede în mod expres interzicerea discriminării de gen (nenumită ca atare). Egalitatea între bărbați și femei devine principiu constituțional alături de cele de naționalitate, religiexe "„religie", culturăxe "„cultură", existente și înainte. Totuși, spre deosebire de propaganda rasială și naționalist șovină despre care se stipulează că vor fi pedepsite, sexismul și misoginismul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]