1,301 matches
-
cu mijloace muzicale! S-ar putea (scris cu roșu) pune astfel relevant în lumină aspectul „termodinamic ” al gândirii tragice. 6 februarie, duminică - A fost o modă ca orice muzică situată la o anumită distanță de muzica serială să fie socotită neoclasică. Ce ne facem însă cu piese ca Simfoniile 2, 3 și 4 de Prokofiev care sunt mult mai apropiate de constructivismul rus decât de neoclasicism? Ce ne facem cu anumite pagini din Erik Satie mai apropiate de spiritul Dada decât
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
facem însă cu piese ca Simfoniile 2, 3 și 4 de Prokofiev care sunt mult mai apropiate de constructivismul rus decât de neoclasicism? Ce ne facem cu anumite pagini din Erik Satie mai apropiate de spiritul Dada decât de cel neoclasic pe care doar îl simulează în mod voit ostentativ. 8 februarie, marți - 9 h Iurașcu; 15 h Repetiții; 21 h - a murit pisica Pișuț după aproape 2 luni de chin. Avea aproape 6 luni. 3 aprilie, duminică - Paștele - Cu Sandu
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Liana Tugearu Sfera artei dansului, în universul căreia pătrund frecvent, are variate direcții, instituț ionalizate sau independente, clasice, neoclasice, moderne sau contemporane, iar creațiile fiecăreia dintre ele pot fi abordate din mai multe unghiuri de vedere: ca operă finită, ca proces creativ, ca produs al unui anumit ambient socio-cultural. De obicei, opera rotundă, finală, rezultat al gândului care a
Conținut și context în coregrafia românească actuală by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5217_a_6542]
-
și regizori și dirijori de prim rang. Producțiile sunt de mare anvergură, dominând regiile tradiționale care respectă cu fidelitate o atmosferă și un anumit stil de interpretare impus de partitură. Cu toate acestea, își fac loc și spectacole în regii neoclasice, chiar moderne, elaborate însă cu mare simț artistic, cu rafinament, păstrând o anumită stilistică imperios necesară. Publicul american, plătitor al unor bilete piperate ca preț, dorește să fie satisfăcut de ceea ce i se prezintă pe scenă și are reacții adverse
Eveniment în lumea operei by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6698_a_8023]
-
așa cum trebuie și a fost în sfârșit mulțumit. Sibienii au o mulțime de lucruri frumoase cu care se pot mândri: orașul însuși, pe străzile căruia plimbându-te poți face o istorie a arhitecturii transilvănene, de la medieval, trecând prin baroc și neoclasic până la modern, apoi un muzeu unde poți adăsta îndelung în fața unor tablouri de Memling, Van Eyck, Bruegel, Jordans sau Teniers (care plecate de curând la Paris au atras mii de vizitatori, iar directorului Muzeul Brukenthal, Sabin Adrian Luca, i-au
Teatrul de Balet Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6532_a_7857]
-
Zürich și m-a invitat să vin acolo că maestra de balet. Director artistic era chiar George Balanchine. Îți dai seama ce fericire, ce cinste a fost să pot lucra, să pot fi alături de George Balanchine, acest geniu al coregrafiei neoclasice. În 1979 m-am intors însă la Berlin și am rămas acolo până în 1991, când am revenit în Israel. Am plecat din Berlin din cauza schimbării directorului baletului, care a adus cu totul alt repertoriu și alta atmosferă în companie. L.T.
Cora Benador: Limba mea este româna... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6551_a_7876]
-
Ce ai mai făcut după revenirea ta în Israel și ce faci acum? C.B. La întoarcerea în Țel Aviv, am fost imediat invitată la Compania de balet clasic unde mai lucrasem, The Israel Ballet. Această companie are un repertoriu clasic, neoclasic, modern și contemporan și e formată din 30-32 de dansatori, majoritatea veniți din fosta Uniune Sovietică. În afara coregrafiilor semnate de directoarea baletului acestei companii, Bertha Jampolski, în repertoriu sunt coregrafii de José Limón, Lar Lubovici, Rudi van Danzig, Heinz Spoerli
Cora Benador: Limba mea este româna... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6551_a_7876]
-
promit să fie interesante și mai ales la o înaltă ținută artistică și muzicală. Am văzut, astfel, un spectacol cu Andrea Chănier de U. Giordano, mai puțin cântat acum în lume, din păcate, opera fiind deosebit de frumoasă. Într-o regie neoclasică, coerentă și funcțională, a lui Giancarlo del Monaco, sub bagheta sigură și înțeleaptă a lui Daniel Oren, prezent adesea la Paris, au evoluat trei artiști bine aleși: tenorul Marcelo Alvarez, într-o formă vocală excepțională, conferind rolului acea noblețe și
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
fi Catedrală Bunului Pastor (cea mai mare din oraș), Biserica Sfanțul Vicente sau Maria del Coro. Această din urmă este renumită pentru slujbele ținute aici, dar și pentru combinația diferită de stiluri arhitecturale, cum ar fi gotic, baroc, alături de elemente neoclasice. Sport Sân Sebastian este și un loc potrivit pentru sportivi, asadar dacă îți place să alergi pentru a te menține în formă, orașul spaniol va fi pe placul tău. Numărul mare de piste amenajate în apropierea plajei, dar și pe
San Sebastian, orașul francez din Spania - GALERIE FOTO by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63660_a_64985]
-
Spectatorii români au avut ocazia să urmărească la București spectacolul lui Maurice Bejart, Balet pentru viață, conceput preponderent pe muzica formației Queen. Încă de anul trecut remarcam linia preponderent liniară, ascuțită, a țesăturii coregrafice concepută de Massimo Gerardi, în stil neoclasico - modern, mai variată ca gândire plastică și mai încărcat de substanță ideatică în spectacolul Flashback decât în cel de anul acesta. Oricum, compoziția coregrafică, atâta câtă era, a fost bine pusă în valoare în primul rând de Răzvan Mazilu, și
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
American Ballet, unde a studiat cu însuși Balanchine, a regizat două piese cunoscute: Valse Fantaisie pe muzica lui Mihail Glinka și Serenade de Piotr Ilici Ceaikovski. George Balanchine, mare coregraf rus emigrat în America, a marcat prin stilul său special neoclasic toată istoria dansului secolului al XX-lea, creând o școală de balet care s-a impus prin coregrafii ale unor piese muzicale din repertoriul unor mari compozitori. Personalitatea lui Balanchine a fost împlinită prin-tr-un simț al muzicii rar întâlnit: cunoștea
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
lejeritatea de zbor a salturilor lui Nijinski, fapt remarcabil pentru un corp care nu pentru dans a fost pregătit. Monica Petrică, deși primă balerină a Operei, a avut întotdeauna o largă deschidere către multiple forme de dans, de la clasic și neoclasic la modern și contemporan, în coregrafii de Oleg Danovski, Alexa Mezincescu, Ioan Tugearu, Gigi Căciuleanu și Răzvan Mazilu. Deci, înscrierea ei pe un nou traseu stilistic, din sfera dansului contemporan, în care dansul și teatrul se împletesc strâns, nu este
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
sau Petru Vutcărău, spectacole prezentate atât în țară cât și în străinătate, Mălina Andrei, după o pauză mare, ce datează din anii1994-1995 se întoarce la spectacole propriuzis coregrafice. Trecând de la Opera Națională București la Compania Oriona, a virat automat către neoclasic și modern, dar s-a ancorat ulterior în contemporan, prin modul ei de gândire coregrafică. Dacă în prima variantă coregrafică a spectacolului Nijinski a făcut mișcare scenică pentru un actor, cum a făcut frecvent în ultimii cincisprezece ani, în cea
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
Constanța și la București spectacolele Romeo și Julieta de Serghei Prokofiev, Anotimpurile de Antonio Vivaldi și Carmen de George Bizet - Rodion Șcedrin. Romeo și Julieta, gândit pe linia tradițională a montărilor clasice ruse, ca și Anotimpurile, spectacol conceput în stil neoclasic, demonstrau, între alele, buna modelare clasică a trupei sale, formată sub îndrumarea sa și a altei foste prime balerine a Operei Naționale Române din București, Cristina Saru. Astfel, la acea oră, prin coregraful Pavel Rotaru și prin pedagoga Cristina Saru
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
violență. Premiera piesei lui Stravinsky, Ritualul primăverii, pe 29 mai 1913, la câteva săptămâni după deschiderea teatrului, a fost întâmpinată cu proteste zgomotoase. Peste ani, pe 22 martie 1945, Stravinski va fi huiduit din nou, în același loc, pentru orientarea neoclasică a Impresii-lor norvegiene. Mentorul tinerilor care l-au contestat pe Stravinski, Olivier Messiaen, a cunoscut, în scurtă vreme, același tratament. În 1952, a fost boicotat ca interpret, iar 10 ani mai târziu, un spectator îl va agresa în culise, după
Muzică și violență () [Corola-journal/Journalistic/3540_a_4865]
-
ori combătute, fiind considerate a fi mai degrabă "scheme descriptive sau clasificatorii"4, ele fiind adaptate unor situații concrete, insă tendința actuala este aceea de a analiza migrația fie prin prisma unor teorii care explică apariția fenomenului (precum teoria economiei neoclasice, teoria duală a pieței muncii, noua economie a migrației, teoria dependenței), fie prin prisma celor ce urmăresc desfășurarea acestuia (că, de exemplu, teoria rețelelor sau teoria instituțională). Teoriile enumerate oferă explicații multiple asupra fenomenului pentru că abordările fiecăreia fac trimitere la
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Frédéric Flamand și Dominique Perrault sunt contemporanii noștri și deși ei abordează în creația lor comună o problematică de strictă actualitate, din punct de vedere al dansului ei o fac cu mijloace neadecvate: cu un amestec nesudat de dans clasic, neoclasic și contemporan. Și, în plus, așa cum spuneam în rândurile de mai sus, în timp ce priveam spectacolul La cité radieuse, a intervenit și tentația comparației. Spectacolul lui Frédéric Flamand se compune, cum era și firesc datorită tematicii, dintr-o suită de secvențe
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
noiembrie. în mai, Visele călătorului de pe Titanic, în iunie Terrains Fertiles I, în iulie, Explore Dance Festival, în august Școala de Dans în mediu rural, în septembrie pauză totuși, pentru Festivalul ,George Enescu", unde stacheta a fost preluată de genul neoclasic, în octombrie Terrains Fertiles II, iar în noiembrie o adevărată avalanșă, căreia i-am făcut parțial față și asupra căreia mă voi opri, cu precădere, în aceste rânduri. Nu înainte însă de a pomeni și de Terrains Fertiles II, singura
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
care, cel puțin aparent, renunță la iluzionism în favoarea ancorării în realitate. Dacă la Tiepolo „Sf Dominic” este ridicat de trei îngeri, la Degas eșafodajul „tehnic” este pe deplin explicit. Cu un titlu neutru, „Piero della Francesca în America”, în rotonda neoclasică a clădirii „Colecției Frick”, include șapte lucrări ale maestrului Renașterii toscane. Este o manifestare importantă pentru specialiști cărora li se propune o posibilă reconstituire a retablului Bisericii Sant’Agostino din Borgo Sanselpocro, orașul natal al artistului. Este totodată o expoziție
Exponate singulare și contextul lor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3098_a_4423]
-
accesorii, proza lui Jean Echenoz ar fi doar profesionistă, dar resemnată. Numai că autorul știe asta. Și devine evident că, la el, accesoriul are precedență asupra costumului. Accesoriul dă perspectiva, el înduioșează sau bucură, el dă și măsura acestei scriituri neoclasice casual. Despre care în limba română nu se cade să se vorbească prea mult, pentru că nu poate pasiona. Limba română, tînără și vie, nu face sens practicată minimalist. Dar limba literaturii e mai mult decît atît.
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
XX, precum Loïe Fuller și Isadora Duncan, formă venită către Europa dinspre America. Fără a urmări o desfășurare a acestui gen de spectacol, ci doar consemnând apariția lui, subliniem că, treptat, el a fost preluat și de formele de dans neoclasic, neoclasico-modern, expresionist (german) și chiar de dansul clasic, perpetuându-se până în zilele noastre, în toate aceste stiluri. În țara noastră, unde am ars tot timpul etapele, în perioada dintre cele două războaie mondiale, nu mult după importul de spectacole clasice
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
Se simțea obosit și îi era cumplit de cald. Nici o boare de vânt nu mișca aerul încins. Se apropia de piațeta centrală. În față, se afla singurul hotel din Baia de Sus, o clădire veche cu două etaje în stil neoclasic. Avea fațada proaspăt zugrăvită și ornamente în jurul ferestrelor. Lângă ușa de intrare, un panou rezemat de zid, informa pe oricine trecea pe acolo că în spatele clădirii se află terasa hotelului. O săgeată vopsită în verde era îndreptată spre o boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
istorice, politice, culturale, române, maghiare, germane, evreiești, italiene, dar și transpuneri cu iz comemorativ, simbolic (Pieta, Binecuvântare, Obleliscuri, Avânt, Fântâni arteziene etc.). Dacă monumentelor de for public realizate pe parcursul secolului al XIX-lea caracteristică le este suflul olimpian al stilului neoclasic pe măsură ce avansăm în cuprinsul secolului al XX-lea limbajului plastic îi devine familiar nervul constructiv, supla arhitecturare a formelor robuste, alături de orientarea către simplitate și sugestie metaforică, în avantajul sintezei expresive. Tuturor mărturiilor artistice li se relevă specificitatea, statutul valoric
SCULPTORUL CORNEL DURGHEU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ de NEGOIŢĂ LĂPTOIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363223_a_364552]
-
posibilă diversificarea motivațiilor și a formelor de participare la spectacol, mai mult sau mai puțin ceremoniale, modelate în parte de trecut și istorie. Ea descrie clădirea construită în anul 1900 de celebrul cuplu de arhitecți Fellner și Helmer, în stil neoclasic și baroc (în interior), cu scenă italiană, apoi relatează câteva amănunte importante legate de compoziția publicului (de la 1880 până la Unirea Ardealului cu România, 1918, perioada horthystă, 1940, cedarea Ardealului, refugiul românilor, trimiterea evreilor în lagărele de exterminare, date istorice care
VIAŢA COTIDIANĂ ŞI PUTEREA ÎN COMUNISM de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349005_a_350334]
-
în cultura Cucuteni A3.” (citat de la pagina 22). Zona a fost constant locuită. Palatul care va deveni reședința Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a fost clădit „ în primul deceniu al secolului al XIX - lea ... de vistiernicul Sandu Sturdza.” Construit „în stil neoclasic”, a fost „ transformat mai târziu în ton cu arhitectura stilului gotic.” (citat de la pag. 22). A.I.Cuza (1820 - 1873), care a fost Domnitor al Principatelor Unite între anii 1859 - 1866, după ce a achiziționat acest palat în anul 1862, l-a
CUVINTE ALESE – REFERITOARE LA MONOGRAFIA RUGINOASA DE MARIAN MALCIU de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348602_a_349931]