1,301 matches
-
autentici; Institutul Smolnîi (1806-1808), inițial prima școală pentru femei din Rusia, a fost ales de Lenin drept cartier general în timpul Revoluției Ruse din 1917. Institutul Caterina (1804-1807), proiectat de Quarenghi, a fost, la început, sediul Bibliotecii Naționale. O altă clădire neoclasică proiectată de Quarenghi este Școala de Călărie pentru Caii Gărzii Imperiale (1804-1807), ea fiind de curând desemnată ca sediu al Centrului Expozițional Central. Unele dintre magazine și depozite sunt, pe bună dreptate, locuri demne de vizitat. De exemplu, monumentalul Arcul
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
unele dintre ele fiind descrise în lista patrimoniului universal. Printre aceste reședințe se află localitatea Peterhof, cu marele Palat de la Peterhof ("Petrodvoreț"), parcul și faimoasele fântâni în cascadă, localitatea Pușkin (fostul Țarskoe Selo) cu palatul baroc Ecaterina și cu palatul neoclasic Alexandru, și localitatea Pavlovsk, care conține palatul împăratului Pavel I (1782-1786) și una dintre cele mai vaste parcuri în stil englezesc din Europa. Cea mai mare parte din Peterhof și Țarskoe Selo a fost amplu restaurat după ce au fost dinamitate
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
în acele vremuri de aceste două comunități de a se ridica și afirma social și cultural. Pictura murală păstrată la interior, opera pictorului călător Ioan P. Leuleanu, marchează de asemenea o delimitare clară față de tradiția bizantină. Pictată într-o manieră neoclasică, se remarcă îndeosebi prin efortul de a reda cât mai natural figurile umane. Este de reținut tabloul ctitorilor de la intrare, în veșmintele lor tradiționale pline de detalii și farmec. De asemenea, tabloul lui Iisus în glorie, "„biruitorul morții și al
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
Deputaților, imobil în suprafață de 17.690 mp. Transferul de proprietate, cu titlu gratuit, în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, precum și renovarea necorespunzătoare a imobilului de către noul proprietar, au fost criticate de Asociația Bucureștii Vechi și Noi. Fațada construcției realizată în stil neoclasic, cu o lungime de 80 m, are un parter impozant și este dominată de centrul acesteia, corpul intrării, decroșat având un peristil format din 6 coloane ionice, grupate câte două. Cupola clădirii, asemănătoare cu cea a Ateneului, aflată deasupra sălii
Palatul Camerei Deputaților () [Corola-website/Science/309033_a_310362]
-
Sturdza, de pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, clădire în care muzeul, împreună cu Societatea, își desfășoară activitatea și în prezent. Clădirea, cunoscută și sub denumirea de Casa Roset, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic, fiind astăzi unul din puținele monumente arhitectonice ale Iașului cu o structură a parterului de bolți pe arce. Muzeul păstrează în colecțiile sale piese donate la începutul secolului al XIX-lea de către mitropolitul Veniamin Costachi (o colecție de oase de
Muzeul de Istorie Naturală din Iași () [Corola-website/Science/330075_a_331404]
-
ales nume de încoronare asemănătoare. De exemplu, Sneferu, Tutankhamon și Amenhotep avut cu toții numele de "Horus de Aur". [[Categorie:Muzee din Cairo]] [[Categorie:Muzee Arheologie în Egipt]] [[Categorie:Muzee naționale]] [[Categorie:Muzee stabilit în 1835]] [[Categorie:2005 arhitectură]] [[Categorie:Arhitectură neoclasica în Egipt]] [[Categorie:Centrul orașului Cairo]]
Muzeul Egiptean din Cairo () [Corola-website/Science/322174_a_323503]
-
Osip Emilievici Mandelștam (în ; ) a fost un poet și eseist evreu rus, unul dintre cei mai faimoși membri ai școlii poetice acmeiste. A scris o lirică neoclasică, caracterizată prin laconism, intensitatea expresiei și echilibrul versului. Mandelștam s-a născut în Varșovia într-o familie evreiască bogată. Tatăl său, patron de tăbăcărie, a fost capabil să facă rost de o dispensă, care îi permitea să ocolească restricțiile impuse
Osip Mandelștam () [Corola-website/Science/301331_a_302660]
-
a buclei Ringstraße). Ea a fost construită ca sală nouă de concerte de către "", pe o bucată de teren pusă la dispoziție în 1863 de către împăratul Franz Joseph I al Austriei. Proiectul său a fost realizat de către Theophil Hansen în stilul neoclasic al unui templu grecesc antic, cuprinzând o sală de concerte și o sală mai mică pentru muzică de cameră. Clădirea a fost inaugurată la 6 ianuarie 1870. Un donator important a fost Nikolaus Dumba, al cărui nume a fost dat
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
oraș a fost confecționată și instalată o copie a Statuii Lupoaicei (“Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român. Biserica Reformată este cea mai caracteristică clădire din oraș. Turnul bisericii se poate identifica chiar de la intrarea în oraș. Biserica construită în stil neoclasic în 1889 dovedește faptul că Ludușul a început să devine un oraș chiar în Imperiul Austro-Ungar. Renovarea totală a clădirii a început în 2007 și s-a terminat în 2009 cu ajutorul Episcopiei Reformate din Transilvania și a Republicii Ungare. În
Luduș () [Corola-website/Science/297020_a_298349]
-
și Caterina, proaspăt căsătoriți. Patru picturi monocrome reprezintă Științele: Istoria, Astronomia, Geografia și Astrologie. Celelalte patru, cu șarpante mixtilineare reprezintă Artele: Pictura, Sculptura, Muzica și Poezia. Frescele de deasupra reprezintă "Meritul" și "Abundența". Acest ciclu întreg este influențat de tendința neoclasică care cucerise întregul orașul în această perioadă, prin motivele sale ornamentale, sculpturi antice, sarcofage, amfore și vaze, împreună cu "harul Olimpic" al chipurilor sale. Salonul este, de asemenea, cunoscut sub numele de "Camera Înțelepciunii", deoarece evidențiază ideea artelor și științelor care
Palatul Minotto-Barbarigo () [Corola-website/Science/333483_a_334812]
-
Harald Sigurd Johan Sæverud (n. 17 aprilie 1897, d. 27 martie 1992) a fost un compozitor neoclasic norvegian. Sæverud s-a născut la Bergen, unde a urmat cursurile Conservatorului, specialitatea pian și teorie muzicală. După absolvire, studiază la Berlin (1920-1921) și Paris (1925). La vârsta de 15 ani i se cântă prima compoziție în public, "Huldredans Jonsokknatt
Harald Sæverud () [Corola-website/Science/315865_a_317194]
-
construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis "Nababul", și i-a fost lăsat moștenire fiului său Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”. Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspiră
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
închide o terasă spre care răspund ușile. Palatul lui George Grigore Cantacuzino imită că structura Micul Trianon, fiind construit pe 3 nivele inegale (demisol, parter și etaj), dar împrumuta o parte din elementele fațadei de la Marele Trianon. Cele zece coloane neoclasice ce ritmează fațadă palatului de la Florești sunt grupate în perechi, cu excepția extremelor, ca la Marele Trianon, care are însă șaisprezece coloane.Pe fațadă sudică a Palatului Cantacuzino, între cele două corpuri decroșate, deasupra intrării holului de onoare, la nivelul etajului
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
Mondial, s-a plănuit o refacere completă a Pieței Palatului, pentru a pune în valoarea clădirea palatului, însă acest proiect nu s-a mai materializat. Casa Golescu a fost ridicată între anii 1812 și 1815 în acest loc, în stil neoclasic, cu un etaj și avea 25 de odăi, un număr impresionant pentru o locuință în Bucureștii acelei epoci. În 1837, casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866 aici a
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
care ""s-au săpat de Nazarie ieromonahul în Iași, 1834"". Tot atunci au fost demolate chiliile din dreapta turnului, iar în partea stângă a fost construit un corp de chilii cu parter și etaj, având un pridvor deschis, susținut pe coloane neoclasice de lemn. În această clădire a funcționat între anii 1881-1932 un spital (bolniță pentru bolnavi). De asemenea, a fost demolată o clădire cu trei încăperi spațioase, care era lipită de turnul de sud-vest și de zidul sudic. În 1830 s-
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
inițial două corpuri de clădiri fără etaj, având deasupra loc un drumul de strajă, prevăzut cu creneluri de apărare. Între anii 1830-1834, arhiereul Filaret Beldiman "Apamias" a refăcut din temelie turnul de poartă de pe latura de est. Turnul are coloane neoclasice angajate, pe ambele fațade și era inițial mult mai înalt, având două etaje. La etajul său se află paraclisul de iarnă cu hramurile Sf. Nicolae și Sf. Spiridon. Tot atunci au fost demolate chiliile din dreapta turnului, iar în partea stângă
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
paraclisul de iarnă cu hramurile Sf. Nicolae și Sf. Spiridon. Tot atunci au fost demolate chiliile din dreapta turnului, iar în partea stângă a fost construit un corp de chilii cu parter și etaj, având un pridvor deschis, susținut pe coloane neoclasice de lemn. Această clădire a fost utilizată ca spital. Turnul de sud-est este cunoscut sub denumirea de "Turnul bibliotecii", aici fiind adăpostite de la începutul secolului al XIX-lea, cărțile mănăstirii. El are o formă paralelipipedică, fiind format dintr-un parter
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
, cunoscut azi ca Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, este o clădire monumentală din Iași situată în Piața Mihai Eminescu, pe bulevardul Carol I colț cu strada Păcurari. Clădirea a fost construită în stil neoclasic între anii 1930-1934 pentru a adăposti sediul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” și biblioteca acesteia. După al Doilea Război Mondial clădirea a fost naționalizată, în ea mutându-se Biblioteca Universității. Prin reunirea fondurilor celor două biblioteci a fost creată Biblioteca
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
Consiliul Fundației a aprobat planurile definitive și s-a trecut la executarea lucrărilor sub conducerea inginerului Emil Prager. Lucrările de construcție s-au derulat între 1930-1934, problemele economice ulterioare împiedicând organizarea unei festivități de inaugurare. Clădirea monumentală este în stil neoclasic cu o fațadă executată în piatră masivă de Rusciuk. La etaj se află un balcon cu coloane ionice. Proiectul inițial prevedea amplasarea în golurile dintre coloanele fațadei sau între coloanele aparente din interior a patru grupuri statuare: Dragoș Vodă și
Palatul Fundațiunii Universitare „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/330312_a_331641]
-
s-a înființat în orașul Sân Cristóbal de La Laguna o episcopie desprinsa din Dieceza Canarelor, unica episcopie de pe insulă de până atunci. Din acest motiv, biserica a devenit atât catedrală insulei Tenerife, cât și a întregii provincii. Fațadă în stil neoclasic datează din anul 1820 și a fost realizată în conformitate cu planurile Catedralei din Pamplona; structura actuala a bisericii a fost edificata între anii 1904 și 1915 și este în stil neogotic. Biserică a fost sfințită la 6 septembrie 1913. Catedrală a
Catedrala din San Cristóbal de La Laguna () [Corola-website/Science/334010_a_335339]
-
înlocuit de Pierre-Joseph Tiolier. Revoluția Franceză îi încuraja pe artiști să celebreze noua ordine. Augustin Dupré se inspira pentru compozițiile sale alegorice din simbolistica Antichității (Tablele Legii, Geniul Libertății, Hercule, boneta frigiană, "fasciile lictorilor", balanța, etc. A fost triumful stilului neoclasic. Prima sa contribuție este Ludovicul de aur de 24 de livre, tipul "cu geniu"; aversul poartă încă efigia regelui Ludovic al XVI-lea, cu titulatura ROI DES FRANÇOIS, în ortografia actuală: "Roi des Français", și milesimul 1792. Reversul monedei reprezintă
Augustin Dupré () [Corola-website/Science/327069_a_328398]
-
(n. 30 august 1748 - d. 29 decembrie 1825) a fost unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului Neoclasic. Născut la Paris, era fiul lui Louis-Maurice David, un negustor destul de înstărit și al lui Marie-Geneviève Buron, care se trăgea dintr-o familie de constructori și arhitecți. Jacques-Louis este crescut de familia mamei sale de la vârsta de noua ani, după
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. El a rezidit biserica din temelii (Căpriana II, cea actuală). Din acele timpuri se mai păstrează până azi doar zidurile până spre cornișă, sistemul de boltire fiind reconstruit în epoca modernă, în stil neoclasic. Planul bisericii a rămas cel tipic moldovenesc, din epoca medievală - acesta fiind dealtfel singurul monument de cult păstrat din acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova. Alexandru Lăpușneanu, născut în zona Lăpușnei, a efectuat noi lucrări de întărire și dezvoltare și a
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
UNESCO, sub titulatura Citta de la Poesia, respira astăzi prin versurile lui Leopardi și este animat de semnificative gesturi de recunoștință față de marele poet. Ele pornesc din chiar inima cetății Primăria orașului. O dovedește un palat impunător, din cărămidă roșie, stil neoclasic, ridicat În anul 1898 și târnosit În același an, la sărbătorirea centenarului nașterii lui Giacomo Leopardi. Pe pereții fastuos ornamentați sunt inscripționate versuri din marele poet. În biroul primarului tronează statuia poetului, sculptata de Monteverde. În fața primăriei În Piața Centrală
Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
mai remarcabile clădiri ale Madridului. Tot în această perioadă orașul a început să capete aspectul său modern actual cu bulevarde largi ce radiază dintr-un centru, acum, destul de înghesuit. Carol III a comandat noile proiecte ale orașului la trei arhitecți neoclasici ai timpului: Francisco Sabatini, Ventura Rodriguez și Juan de Villanueva. Arcurile monumentale din Plata de la Independencia și Puerta de Alcalá au fost construite în 1778. Puerta del Sol, o altă emblemă a Madridului, datează tot din această perioadă. Toate distanțele
Madrid () [Corola-website/Science/296725_a_298054]