331 matches
-
rezultat al fascinației încă extrem de puternice față de modelul francez. Le lipsește însă geniul acestuia și, ca urmare, majoritatea producțiilor literare se dovedesc inferioare artistic, curgerea temporală aruncându-le în grămada informă a anonimatului. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, creațiile adepților neoclasicismului cum sunt, de exemplu, pașoptiștii români devin mult mai impure prin amestecul elementelor romantice, dând naștere uneori unor împletiri oximoronice. Cu un secol mai târziu, ruptura între dimensiunea teoretică și cea a creațiilor propriu-zise este aproape totală. Neoclasicismul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
creațiile adepților neoclasicismului cum sunt, de exemplu, pașoptiștii români devin mult mai impure prin amestecul elementelor romantice, dând naștere uneori unor împletiri oximoronice. Cu un secol mai târziu, ruptura între dimensiunea teoretică și cea a creațiilor propriu-zise este aproape totală. Neoclasicismul secolului al XX-lea pare, din acest punct de vedere, doar o proiectare abstractă, la nivelul aspirațiilor. Desigur, realitatea literaturii este mult mai complexă, integrând o serie de mișcări neoclasice care s-au manifestat artistic în mod concret, dar acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
doar o proiectare abstractă, la nivelul aspirațiilor. Desigur, realitatea literaturii este mult mai complexă, integrând o serie de mișcări neoclasice care s-au manifestat artistic în mod concret, dar acestea au o pondere relativ redusă față de curentul general. De altfel, neoclasicismele și-au închegat substanța mai mult din realizări teoretice, textele cele mai reprezentative fiind eseurile, artele poetice, articolele critice și celelalte metatexte care au exprimat în mod explicit adeziunea la formula clasică. Acesta este unul din motivele principale care a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și multitudinii influențelor culturale care au marcat fiecare epocă și spațiu geografic în parte, ducând la o împletire eterogenă a nostalgiei clasicismului în toate formele sale cu aspecte ale realităților literare ale acelui hic et nunc în care se nășteau neoclasicismele. Astfel, pe rând iluminismul, romantismul și modernismul și-au lăsat amprenta asupra regenerărilor clasice. Desigur, influența lor nu a fost recunoscută ca atare la momentul respectiv, după cum nici majoritatea neoclasicismelor nu au fost percepute pe deplin, nici din unghiul sincronic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
totul manifestările neoclasice, fie le-a catalogat drept alunecări bizare din matca epocii, fără a le acorda un statut propriu. Căci, dincolo de impuritatea și caracterul lor eterogen și hibrid, dincolo de o anumită sterilitate dovedită de realizarea parțială la nivelul creațiilor, neoclasicismele au existat, au avut viață proprie, depășind sfera accidentalului, după cum o demonstrează numeroasele mărturisiri de credință analizate în lucrarea de față, și ducând mai departe prin timp idealurile clasice. Ceea ce se demonstrează, astfel, prin aceste prelungiri multiple, variate din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
66. Fraigneau, André, Cocteau par lui-même, Editions du Seuils, Paris, 1957. 67. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969. 68. Grigorescu, Dan, Direcții în poezia secolului XX, Editura Eminescu, București, 1975. 69. Grigorescu, Dan, Neoclasicismul, în Dicționarul avangardelor, Editura Enciclopedică, București, 2003. 70. Grünberg, Ludwig, Prelegeri de estetică, Editura didactică și pedagogică, București, 1967. 71. Hazard, Paul, Criza conștiinței europene 1680-1715, traducere de Sanda Șora, Editura Humanitas, București, 2007. 72. Hazard, Paul, Gândirea europeană în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
2007. 72. Hazard, Paul, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, în românește de Viorel Grecu, Editura Univers, București, 1981. 73. Hegel, G. W. Friedrich, Prelegeri de estetică, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei, București, 1966. 74. Honour, Hugh, Neoclasicismul, Editura Meridiane, București, 1976. 75. Houston, Percy Hazen, Doctor Johnson: A Study in Eighteenth Century Humanism, Harvard University Press, Cambridge, 1923. 76. Ivașcu, G., Din istoria teoriei și a criticii literare românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967. 77. Lagarde
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
113. Smith, Grover Cleveland, T. S. Eliot and the Use of Memory, Bucknelll University Press, London, 1996. 114. Stoenescu, Ștefan, Prefață la T. S. Eliot, Eseuri, traducere de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 115. Tașnadi, Al.; Doltu, Claudiu, Mirajul neoclasicismului, Editura Economică, București, 2000. 116. Ticknor, George, History of the Spanish Literature, Harper&brothers, New York, 1849. 117. van Tieghem, Philippe, Marile doctrine literare în Franța, traducere de Alexandru George, Editura Univers, București, 1972. 118. Titieni, Livia, Le classicisme français. Mythe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
querelle des anciens et des modernes 36 II.1. Delimitări generale 36 II.2. Charles Perrault 42 II.3. Fontenelle 46 II.4. La Fontaine 48 II.5. Fénelon 50 II.6. Epilogul britanic 53 II.7. Concluzii 57 III. Neoclasicismul secolului al XVIII-lea 59 III.1. Contextul general 59 III.2. Voltaire 68 III.3. Experiențele estetice britanice 75 III.4. Gottsched 90 III.5. Despre poezia italiană desăvârșită 93 III.6. Ignacio de Luzán 95 III.7. Concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
XVIII-lea 59 III.1. Contextul general 59 III.2. Voltaire 68 III.3. Experiențele estetice britanice 75 III.4. Gottsched 90 III.5. Despre poezia italiană desăvârșită 93 III.6. Ignacio de Luzán 95 III.7. Concluzii 97 IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români 99 IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic 99 IV.2. Gheorghe Asachi 107 IV.3. Grigore Alexandrescu 109 IV.4. Ion Heliade Rădulescu 111 IV.5. Al. Odobescu 115 IV.6. Ardelenii 117 IV.7. Teoretizări despre
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
despre teatru 120 IV.8. Alte prezențe notabile 122 IV.9. Concluzii 123 V. Recuperări clasice în secolul al XX-lea 125 V.1. Contextul general 125 V.2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean Cocteau 129 V.3. Neoclasicismul polemic T. E. Hulme 135 V.4. T.S. Eliot 145 V.5. Ezra Pound 165 V.6. G. Călinescu 171 V.7. Concluzii 176 VI. Ce sunt neoclasicismele? 178 Bibliografie 182 Corpus de texte 182 Bibliografie critică 184 Editura JUNIMEA
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean Cocteau 129 V.3. Neoclasicismul polemic T. E. Hulme 135 V.4. T.S. Eliot 145 V.5. Ezra Pound 165 V.6. G. Călinescu 171 V.7. Concluzii 176 VI. Ce sunt neoclasicismele? 178 Bibliografie 182 Corpus de texte 182 Bibliografie critică 184 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Edgar Papu, Apolo sau ontologia clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1978. 8 Friedrich Nietzsche, Nașterea tragediei, traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea și Ion Herdan, Editura Pan, 1992. 9 Adrian Marino, Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1973, p. 322. 10 Ibidem, p. 324. 11 Cf. Al., Tașnadi, Claudiu Doltu, Mirajul neoclasicismului, Editura Economică, București, 2000, p. 13. 12 Cf. Adrian Marino, op. cit., p. 339. 13 Cf. Paul Hazard, Criza conștiinței europene 1680-1715, traducere de Sanda Șora, Editura Humanitas, București, 1973, p. 362. 14 Pierre Chaunu, Civilizația Europei clasice, traducere de Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Melee: the Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004, p. 181. 243 John Crowe Ransom apud Matei Călinescu, op. cit., p. 90. 244 Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969, p. 172. 245 Cf. Dan Grigorescu, Neoclasicismul, în Dicționarul avangardelor, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 470. 246 Apud Eugen Weber, Action Française: Royalism and Reaction in the Twentieth Century France, Standford University, 1962, p. 9. 247 Cf Eugen Weber, op. cit., p. 9 ș. u. 248 Cf. Henri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
demnitatea inițială. Tot astfel putem depista atitudini romantice și realiste, mai mult sau mai puțin coerente și conștiente, în diverse epoci anterioare sau ulterioare manifestării acestor "curente" sub aspect doctrinar. Până și faptul că utilizăm în mod curent noțiuni ca neoclasicism, preși postromantism sau neorealism susține acest caracter paradigmatic care ne îndreptățește să vorbim despre dimensiunea anistorică a "curentelor" aflate în discuție. Dilthey însuși evocă adesea similitudini de acest tip (vezi II, 2 Ba). De aceea, nici altă opinie a lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
peste 1 000 de români. Academicianul Alexandru Balaci a văzut lumina zilei în 1916 în localitatea Aurora (Mehedinți). Dupa absolvirea liceului la Craiova și a Facultății de litere din București, viitorul profesor își va lua doctoratul cu o teza despre Neoclasicismul italian, figura focalizată fiind celebrul poet Giovanni Pascoli, al cărui centenar a fost celebrat în Italia în aprilie a.c. Un episod semnificativ pentru italienistul Al. Balaci va fi oferit de anii când, în calitate de director la Accademia di Romania din Roma
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a nu descuraja consumul și investițiile. Inamicul său principal era șomajul, de aceea politicile preconizate vizează în primul rînd o resorbție a acestuia, care în epocă constituia un flagel. Influența lui Keynes a durat cîteva decenii, dar nu a eliminat neoclasicismul. Acesta s-a repliat la nivel macroeconomic și a revenit în forță în anii optzeci, sub forma monetarismului, a noii economii clasice, a economiei ofertei ș.a. Problema era că teoria keynesiană nu explica prea bine inflația, iar aceasta crescuse îngrijorător
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
C. Menger (Școala de la Viena) și L. Walras (Școala de la Lausanne) acordă un loc central unei noi analize a raporturilor de schimb, fondată pe principiul utilității marginale. Utilizarea acestui instrument de analiză este generalizată pentru toate problemele eco-nomice, astfel încît neoclasicismul a căpătat și denumirea de marginalism. 1.4.4.4. Economia ca știință a alegerilor eficace Această concepție a rămas pînă azi prevalentă. Ea este bine ilustrată prin definiția dată de Lionel Robbins, după care "economia este știința care studiază
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
că democrația s-ar putea rezuma la o seric de alegeri individuale sau că dispunem de mijloacele intelectuale pen-tru a evalua alegerile unui subiect colectiv, care este totodată perfect ireal si mai eficient decît realitatea însăși. 5.5. INSTITUȚIONALISM VERSUS NEOCLASICISM Faptele sunt premerse de teorii. De aceea preconcepțiile (și uneori prejudecățile) autorilor sunt foarte importante. Astăzi, majoritatea autorilor tind să se grupeze în jurul a două preconcepții semnificative : este vorba despre instituționalism și despre neoclasicism. Aceste preconcepții nu sunt etanșe, există
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
realitatea însăși. 5.5. INSTITUȚIONALISM VERSUS NEOCLASICISM Faptele sunt premerse de teorii. De aceea preconcepțiile (și uneori prejudecățile) autorilor sunt foarte importante. Astăzi, majoritatea autorilor tind să se grupeze în jurul a două preconcepții semnificative : este vorba despre instituționalism și despre neoclasicism. Aceste preconcepții nu sunt etanșe, există și dese suprapuneri, dar ele se dovedesc construc-te utile pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor . Dacă instituționaliștii încearcă să construiască modele structurale, neoclasicii realizează mai curînd modele predictive. Modelele structurale explică acțiunea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
piață 178 5.3. Cultură și subiectivitate 180 5.4. Liberalism versus comunitarianism 184 5.4.1. Capitalul virtute 184 5.4.2. Individ și comunitate 188 5.4.3. Subiect colectiv sau unu -multiplu 194 5.5. Instituționalism versus neoclasicism 204 5.6. Știința economică și acțiunea umană 207 6. ZBORUL FRÎNT AL GÎNDIRII ECONOMICE 212 6.1. Ritmuri economice 224 6.2. Arheologia ciclurilor economice 228 7. NOUL HERMETISM NOUA GNOZĂ, ÎN ȘTIINȚĂ 240 BIBLIOGRAFIE 274 Redactor: Simona Modreanu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Teoreticienii domeniului le-au separat, supunîndu-le unor analize paralele. În realitate, hybris-ul poate fi intuit, de exemplu, în comportamentul eroului de tragedie clasică, atunci cînd el crede că poate învinge impenetrabilitatea destinului propriu. De asemenea, dualitățile psihologice ireconciliabile din neoclasicism se manifestă și ca teme de tragedie clasică (Oedip al lui Sofocle dezvăluie contradicții interne insurmontabile!) și ca teme de tragedie (pre)modernă (un personaj insurgent, precum Ahab din Moby Dick a lui Melville, nu poate fi imaginat drept unidirecțional
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
istoriei literare, textual-lingvistic și chiar ideologic etc. O relație specială poate fi stabilită între diversitatea însăși a epocilor, a etapelor istoriei literare și artistice și diferitele manifestări ale canonului. În perioadele în care dominantă este "tendința spre normativitate (clasicismul și neoclasicismele) canonul este explicit și respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută: funcția lui legitimatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
C. Menger (Școala de la Viena) și L. Walras (Școala de la Lausanne) acordă un loc central unei noi analize a raporturilor de schimb, întemeiată pe principiul utilității marginale. Utilizarea acestui instrument de analiză este generalizată pentru toate problemele economice, astfel încît neoclasicismul a căpătat și denumirea de marginalism. 2.4. ECONOMIA CA ȘTIINȚĂ A ALEGERILOR EFICACE Această concepție a rămas pînă azi prevalentă. Ea este bine ilustrată prin definiția dată de Lionel Robbins, după care "economia este știința care studiază comportamentul uman
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ale acestora, în particular constrîngerii bugetare. Dar să prezentăm, în continuare, doctrina utilitaristă, construită pe percepțiile subiective ale consumatorului, evidențiind contribuțiile principalilor săi reprezentanți și ideile-forță care le susțin teoria. 5.1. TEORIILE MARGINALISTE Către sfărșitul secolului al XIX-lea, neoclasicismul devine un curent de gîndire economică ortodox, o paradigmă convențională și un model standard, acceptat fără rezerve. Astăzi, acesta face parte din ceea ce cheamă mainstream economics. Conceptul de economie neoclasică este revendicat de Thorstein Veblen care, la orizontul lui 1900
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]