169 matches
-
vedea pregătiți să-și scoată unii altora ochii, lacomi să înșface totul. Atunci să vezi capete sparte, trupuri ciopârțite, balamucuri la scenă deschisă! România viitorilor ani va fi o prelungire a Asiei turbulente ori o adaptare pentru uz balcanic a neodihnei politice din America Latină. Constat, de câțiva ani buni, că România nu e nici pe departe țara fără posibilități pe care-o vedeam la începutul anilor '90. E suficient să stai o oră pe marginea unuia din bulevardele Bucureștiului și constați
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
ce sporește cu vîrsta". Tot de aceea, o călătorie cu trenul în tovărășia lui Cioran era o aventură, deoarece pacientul schimba de cîteva ori locul, în căutarea unui colț fără curent și fără variații de temperatură. Uneori, mintea lui, în neodihnă perpetuă ca marea, fantasmează climatul ideal: au aer stătător, o țară "cu minimum de climat". Dar, în realitate, în această lume cu anotimpuri, pe care el n-a dorit-o, în care a căzut pentru că părinții "nu au putut să
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
Boia, „inima reginei Maria și-a continuat peregrinarea. După Bran, a ajuns, în 1969, la București, trecând în grija Muzeului Național de Istorie. Multă vreme părăsite într-un depozit, cele două casete sunt acum expuse în sala Tezaurului. După atâta neodihnă, va avea parte și de o destinație finală? Pentru prețioasele casete, Muzeul e locul potrivit, dar nu neapărat și pentru o biată inimă (fie ea și de regină).” E, cred, concluzia. Istoria recuperează mărturii palpabile, mai mult sau mai puțin
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
încă de la titlu. Cuvântul "țânțar" nu apare niciodată explicit în text. Ca sugestie, ca metaforă, ca întrebare de subsol, termenul e omniprezent. Cea dintâi interpretare se referă, desigur, la comunitatea "artiștilor" invitați în vilegiatură de doamna Maurier. Necontenitul lor bâzâit, neodihna sterilă, inutilitatea ocupațiilor, nesfârșita vacanță în care par a trăi reprezintă transcrierea în regim cultural a activității insectelor. Înțepăturile dintre personaje, încercările de a dobândi superioritate morală sunt întru totul asemănătoare acțiunii dipterelor care trăiesc vampirizându-i - la propriu - pe alții
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când nu era alături. Asta era forța și neodihna ei. Adevărul e că te-așteptam, mărturisi Cerboaica răzbită de sinceritate, înfiorându-se de singurătatea nopții, simțindu-l alături cum nu mai simțise nici un bărbat, apucându-l de braț și zicându-i încetișor: "Șezi!" ca și când i-ar fi dezvăluit întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de loc și de rădăcini, de mișcare a scoarței terestre. Chiar agricultura cere ca pământul să se aerisească, să-și schimbe culturile și să caute mereu alte semințe pentru viitoare rădăcini. Așa că rătăcirea, care are și sens de blestem, de neodihnă, exprimă o fatalitate necesară, o recunoaștere pe viu a faptului realist al instabilității: cum să te oprești când știi că nimic nu se oprește undeva? În acest sens, evreul rătăcitor (care are, o spunem în treacăt, forma cea mai împlinită
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
capitalul de destin sau de maladii de destin acumulat în istoria ei prin raport cu viața celor care vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sânt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
închidere în sine. Cultura europeană nu reclamă inițiere; rațiunea ei filosofică, modelele științifice, valorile politice și morale pot fi cunoscute și înțelese de oricine dorește să se integreze în spiritul ei. Spiritualitatea europeană are o existență prin continua creativitate sau „neodihna creativității”, cum spunea atât de inspirat tot Constantin Noica. Intrarea în stagnare istorică, întâlnită în cadrul altor civilizații, este străină spiritului european. Spre deosebire de alte civilizații ale lumii, spiritualitatea europeană se întemeiază pe noțiunea de persoană, afirmând și dezvoltând ideea personalității și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața, încadrată de mica barbă, ce-l va însoți, de aici înainte, până la adânci bătrâneți, poartă în întregul ei semnele trudei și neodihnei», scrie Florentin Popescu în volumul « Viața lui V. Voiculescu », p. 99. La 1 ianuarie 1919, când la Bârlad apare primul număr al revistei Florile dalbe, din colegiul redacțional al revistei, alături de poetul George Tutoveanu, folcloristul Tudor Pamfile, prozatorul Mihail Lungeanu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
prezentul..., azi..., 19... Pentru conformitate, Urmează semnăturile celor prezenți, toate, ss.indescifrabil! cât mai indescifrabile. ...tic-tac,tic-tac, tic-tac... Noapte de coșmar! Somnul care nu mai vine! Imagini care răzbat din tainițele sufletului, spre a se proiecta, cu toată vigoarea, peste neodihna mea! Seamănă a titluri de romane polițiste dar - asta-i situația! - replicile acestea nu fac decât să desemneze o stare reală, un adevăr. În fond, poate că nu e numai vis. Căci, o bună parte din mirajul irealului nu poate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fără să se tulbure foarte mult pe ei înșiși? Unde sunt utopiile fiecăruia, fantasmele tinereților, puse la păstrare între foi de memorie, ca niște ierburi sau flori strânse pentru școlăreștile ore de botanică pe care le descoperi în ceasurile de neodihnă ale pensiei în de mult uitate, prăfuite și arse de vreme ierbare? Devenim cu toții oameni așezați. Andrei Vlădescu le zice oameni care au tras fermoarul. S-au închis, nu mai știu nimic. Chiar și vorba asta care circulă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acolo, găsindu-și o expresie indirectă mai întâi în spaima ucigașului la auzul bătăilor în ușă, mai apoi în obsesia sângelui ce nu se mai șterge de pe mâinile somnambulei Lady Macbeth. Prezența lui Duncan se face simțită tocmai în această neodihnă, în această veșnică teroare la care sunt osândiți soții criminali. Oare lui Macbeth nu i-a pierit pentru totdeauna somnul de teamă că, adormind, îl vor tortura în vis fantomele victimelor lui? Lady Macbeth, mai dârză și mai rezistentă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să umblu, să-mi fac datoria... să te aștept. Da, asta voi face. În rest, vreme trece, vreme vine. 1983 Treapta a XIV-a Iartă-mă! Iartă-mi cuvintele grăbite, privirile reci, respirația obosită. Nu sunt ale mele! Sunt ale neodihnei care mă locuiește, ale întrebărilor fără răspuns, ale durerilor ce-și înăbușă strigătul. Până azi, viața mea a fost masca încercării de a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De toți și de toate, îți voi răspunde. Mă apăr pentru că
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa mea, Într-o eternă neodihnă și alergare, Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că nu mă pot cunoaște pe mine însuți Decât prin tine, iubita mea. Și că sensul vieții mele Este respirarea prezenței tale, Sărutul
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
are de efectuat, unul a fost prins cu minciuna, iar Solovăstru a fost pus să sufle în bășică, nu o dată, ci de două-trei ori, dar cu același rezultat negativ și și-a motivat starea deplorabilă în care se afla prin neodihna de o noapte din cauza unei lucrări cu caracter urgent. S-a adunat de-un borș, i-a spus șefu' unuia dintre însoțitori în timp ce se pregăteau să părăsească încăperea, și fă-mi legătura la sârmă, i-a ordonat celuilalt. Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată risipă de Flit, un insecticid lichid. În tot acest timp de neodihnă lucram și dormeam într-o sală de clasă întreaga familie plus Maria Nedev care nu ne părăsise. La 15 septembrie 1939 școala, frumoasă, reparată și curată, era gata să-și primească elevii. Ce să mai scriu aici? Am luat de la
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
această dată, însă, se plânge că feciorii lui Fote „neguțitoriul” i-au împresurat o pivniță ce o avea prin schimb de la catolici - cea pentru care hamalii au depus mărturie că aceasta aparținea bisericii catolice. „Și de va fi între noi neodihnă, cu anafora să ieșim și înnaintea mării tale”. Bietul Locman nu și-a găsit liniște nici până la 28 martie 1783, lucru ce se vede din mărturia vornicilor de poartă Constandin Stâncescu și Ștefan Ciogole, trimiși să cerceteze la fața locului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unui vis ce ieri s-a spulberat... (Cine oare ne joacă, la cărți, soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda și iar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine... Mă trezesc în dimineți neninse de iarnă și simt neodihna îndoită de gânduri. Ochii mei sunt injectați cu picături de dor. Nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii... În ce culori să mai îmbrac cuvântul când eu cunosc doar alb și negru? cum să mă mint de-acum înainte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
fecundate de lună îmi sună în urechi din copilăria uitată. scârțâitul de os al saniei urnită doar de fornăitul și aburul cald al celor doi cai. departe, în urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei e singurul bici pe crupele cailor. mâinile mamei, uscate și calde, sub cojocul mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană a vieții. apoi, mi-a spus: viețuiește pe o frunză, bucură-te de înțelepciunea ei! și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cum crește, Prin aer ea îi aruncă copilul Strigînd: "O, mîntuie-l, Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este pus într-un butoi sau într-o groapă săpată în pământ, iar când iese, se spune că "s-a născut a doua oară, din pântecele mamei sale". De aici vine credința scandinavă că o vrăjitoare poate fi mântuită de neodihna veșnică dacă este îngropată de vie și se presară boabe pe pământul care o acoperă, după care se strânge recolta astfel obținută.25 Inițierea cuprinde o moarte și o înviere rituală. La numeroase popoare primitive, neofitul este așadar "ucis" în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
către care am năzuit veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-ai pus tu capăt, În locuința ta Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-ai impus-o asupra demnității oamenilor celebri, nici pentru vraja ultimelor cuvinte rostite de buzele geniilor, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăirilor, având drept consecință și o accentuare a laturii meditative a poemelor, zidul, marginea, noaptea, amintirea părinților (Tremur și tac: / Ce mult v-ați schimbat / De când am plecat / Cât ați pierdut din trup și din glas), mama, zăcerea visătoare, bacoviană, neodihna, retragerea din valea vieții, fiind astfel imagini care sporesc latura melancolic-elegiacă a cărții. De la un capăt la celălalt însă, poemele lui Ion Lazu sunt traversate de sentimente care nu ating intensități extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]