168 matches
-
Ploile au venit târziu", E. S. P. L. A., 1965; "Mânzul", Editura Tineretului, 1967; "Maramureș", Editura Tineretului, 1967; "Ceramică regăsită", Editura Tineretului, 1967; "Balans de zodii", E. S. P. L. A., 1969; "Echinox", Editura Albatros, 1972; "Poartă de pe Mara", Editura Eminescu, 1972; "Neodihna de-a fi om", Editura Eminescu, 1973; "Ceremonie în albastru", 1975, Editura Albatros. Despre Mihai Negulescu aflăm din comentariul critic al lui Alexandru Piru1 că este un versificator fără personalitate. Din cantitatea de volume publicate, culegerea "Echinox" adună ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
motivul orfic). Pe de altă parte, ea înscrie întreaga existență a poetului întro sferă a perfecțiunii, întrun univers armonios, integrator. Destinul întru Absolut al poetului contrastează astfel, încă o dată, cu soarta efemeră a omului muritor, al cărui blestem este dizarmonia, neodihna, alteritatea. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Sub aparenta simplitate a acestei poezii de tinerețe sunt reunite, cred eu, mai multe linii tematice, organizate prin procedeul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii se nasc spre a muri / Și mor spre a se naște. Hyperion în țe lege că blestemul omenirii e neodihna, povara prigonirilor de soartă, nestatornicia, alteritatea, înșiruirea la nesfârșit a acelorași cicluri existențiale întrun timp rotitor, perpetuu. Înțelege, de asemenea, lipsa de sens a dorinței sale și își asumă, nu fără tristețe, destinul ființei de excepție: Noi nu avem nici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
erou civilizator-înălțător de biserici pe locurile călcate de musulmani și în vremuri de bejenie și cumpănă a creștinilor.Venit din eposul popular sârb și balcanic, acest Leandru este un alter-ego al naratorului, un vizionar al istoriei naționale adăpat la apa neodihnei misionare și pus de Pavič sub semnul creației miraculoase și al legământului suprafiresc. Turnul constuit de el ca o încununare a puterii minții în contra morții este pătruns de metafizica mărturiei spirituale, așa cum întregul eșafodaj narativ stă sub semnul predicției și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
însă de afli adevărul - mereu, atât de evident, încât nici nu-l băgăm în seamă - dimpotrivă, colina rămâne colină, ramura ramură. nu atât ce, ci mai ales cum rostim și-ntr-un târziu, dinspre coline adie dangătul clopotelor, acolo sub neodihna unei înfrunziri într-o împăcare de iarbă prin care susură soarele, ușor pământul diluat în sevele urcând, rămâi Nu atât liniile rostirii tale în marmură, nu atât trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri cât mai ales firea ta
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
fi paradigma în cadrul căreia să reformăm educația și școala; Agresivitatea exploratorie este o condiție a supraviețuirii la primate și la oameni, motiv pentru care orice încercare de obnubilare a agresivității trebuie tratată (măcar) cu circumspecție. Lumea noastră este una a neodihnei, a schimbărilor accelerate și (uneori) imprevizibile (evenimente de tipul "lebedei negre"); dar modernitatea a încercat să elimine volatilitatea, incertitudinea din viața noastră erodând astfel o proprietate pe care sistemele care au performat în condiții de stres o dețin în mod
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
unui vis ce ieri s-a spulberat... (Cine oare ne joacă, la cărți, soarta, în umbra grelei ierni și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării?) Pășesc atent pe un câmp minat de neîncredere aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav. Dar mi-e teamă că vine cosașul și-mi cosește toată truda și iar
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine... Mă trezesc în dimineți neninse de iarnă și simt neodihna îndoită de gânduri. Ochii mei sunt injectați cu picături de dor. Nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii... În ce culori să mai îmbrac cuvântul când eu cunosc doar alb și negru? cum să mă mint de-acum înainte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cum crește, Prin aer ea îi aruncă copilul Strigînd: "O, mîntuie-l, Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rămas în lume ca un obiectiv minunat, dorit și, procentual realizabil, căci, dacă în sec. XVII, vârsta medie era de 33 de ani, astăzi este în jur de 66 de ani. La acest miracol, medicina își are partea ei de neodihnă, sacrificiu, satisfacție și glorie care-i justifică poziția majoră între alte științe. UN SECOL CARE SE VREA AL LUMINILOR Medicina, profesie universală prin obiective și limbaj, în sec. al XVII-lea se mondializează. Ramificată în sistem deschis, cercetează în adâncime
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și o obligație) a muncitorului este similară aceleia a misticului (Partidul devenind o Biserică în care "muncitorul își face cruce cu secera și ciocanul"), întrecerea (cu sine în primul rând) presupunând puteri magice ca de basm, mai ales asupra somnului, neodihna neputând fi decât un "semn de onorabilitate din partea omului muncii", singura motivație părând a fi autodepășirea "într-o cursă la limita imposibilului, într-o încercare de a da tot, un orgasm al efortului, o trăire erotică a crescendo-ului travaliului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fără să se tulbure foarte mult pe ei înșiși? Unde sunt utopiile fiecăruia, fantasmele tinereților, puse la păstrare între foi de memorie, ca niște ierburi sau flori strânse pentru școlăreștile ore de botanică pe care le descoperi în ceasurile de neodihnă ale pensiei în de mult uitate, prăfuite și arse de vreme ierbare? Devenim cu toții oameni așezați. Andrei Vlădescu le zice oameni care au tras fermoarul. S-au închis, nu mai știu nimic. Chiar și vorba asta care circulă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ceremuș, fără Cernăuți și Cernauca Hurmuzăceștilor, fără Codrii Cosminului, fără Fântâna Albă și Albbovăț, fără deportările și masacrele făcute de regimul sovietic, fără poezia de început a lui Eminescu? Bucovina este toate acestea la un loc și alte asemenea, este neodihna și nedormirea românilor, brațul pierdut care zvâcnește în somn, calvarul și crucea creștinului părăsit până și de Dumnezeu. Cum a ajuns acest sanctuar al românilor în mâinile străine ale habsburgilor austrieci? Trebuie să amintim că acest colț de țară românească
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
capitalul de destin sau de maladii de destin acumulat în istoria ei prin raport cu viața celor care vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sunt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
anuale. În loc să profiți de libertatea episodică oferită de instituții, să stai acasă, în confortul domestic, să te refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, șansa de a nu trebui să faci nimic, în loc să ieși din viteză, intri într-o maladivă neodihnă organizatorică: faci bagaje, angajezi călătorii costisitoare, te ocupi de bilete și de hoteluri, pe scurt, dai tihna din mână pe promisiunea incertă a „distracției“ de pe gard. La sfârșit recunoști, dacă ești sincer, că vacanța te-a lăsat lat. Și fizic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de amintiri agreabile, pentru că ele țin de trecut, și nu te poți bucura de posibile împliniri viitoare, pentru că te gândești la obstacolele, sau pur și simplu la timpul care te separă încă de ele. Ești mereu, printr-un soi de neodihnă a asociativității, în altă parte decât acolo unde tocmai trăiești ceva. Nefericirea zilnică e incapacitatea de a fi contemporan cu experiențele proprii. Altfel spus, e un viciu de concentrare. În loc să focalizezi extatic asupra punctului, te lași confiscat de liniile virtuale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
el își creează propria viață și atmosferă alta decât cea a prea comunei realități înconjurătoare contribuind cu mijloace proprii la înțelegerea celei din urmă. Trăirea obișnuită este ca o zbatere veșnică a valurilor mării, învălmășindu-se continuu în eterna-i neodihnă 17, pe când cealaltă trăire, trăirea poetică, este un flux al intuiției care constă într-o viziune penetrantă asupra realității, în descoperirea unui sens (s.n.) al lucrurilor mai adânc decât cel practic, pe care li-l conferă intelectul nostru 18. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ivi și începuturile Gazetei Românești, „Curierul Bucureștilor”. Acest vestitor de obște, de ațîția ani cunoscut de neapărată trebuință în luminata Evropă, a ajuns astăzi a își împrăștia vestirile sale și între neamurile cele mai necunoscute, care încă în turburările și neodihnile lor au simțit lipsa și trebuința lui. El astăzi cunoaște mai toate limbile Evropii, încă și ale acelor nații ce trăiesc subt apărarea și ocrotirea altor legi, și foarte trist era pentru noi, iubiților rumâni, cînd el încă pînă acum
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
profesorului (2013). El cuprinde câteva dintre căutările și clarificările noastre din ultima perioadă a vieții (mai precis, de când ne-am dat seama că ele fac parte din propria autoeducație). De asemenea, volumul dezvăluie șantierul, laboratorul lăuntric, care întrețin și susțin neodihna căutărilor noastre și dorința de aprofundare a tot ceea ce ajungem să știm despre educație, școală, copil, copilărie, elev, profesor, cunoaștere, cultură, învățătură. În același timp, volumul mai dezvăluie, implicit, și presupozițiile care (în mod arbitar) ne limitează orizontul. Pe scurt
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
tălmăcitor al Bibliei, să stea drept astăzi, la judecata dumnezeiască, sub semnul fast al Cărții. Sub semnul lui to biblon. Restul, o viață tulburată de nouă decenii, de la Frățiile de Cruce la misionarismul în Statele Unite, de la tihna bibliotecii patriarhale la neodihna dureroasă a Aiudului, de la zarcă în Hawaii, de la iubirea și ocrotirea patriarhului Iustinian Marina la înfruntarea tăcută cu patriarhul Iustin Moisescu, cel care, executând ordinele Securității, îl arestează la domiciliu, împiedicându-l să se reîntoarcă în SUA, de la reveriile literare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața, încadrată de mica barbă, ce-l va însoți, de aici înainte, până la adânci bătrâneți, poartă în întregul ei semnele trudei și neodihnei», scrie Florentin Popescu în volumul « Viața lui V. Voiculescu », p. 99. La 1 ianuarie 1919, când la Bârlad apare primul număr al revistei Florile dalbe, din colegiul redacțional al revistei, alături de poetul George Tutoveanu, folcloristul Tudor Pamfile, prozatorul Mihail Lungeanu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
justifice era nevoie de „marea idee a lui Banting" preluată și repetată cu obstinație, chiar cu îndărătnicie aș spune, ca și cum ideile mari și realizările de excepție cad din cer, ca din întâmplare, și nu s-ar zămisli din truda și neodihna celor care ani buni din viață se dăruiesc științei. Până și asceții recurg la izolare și meditație pentru a avea revelații lămuritoare, ceea ce un psihiatru, care presupune automat și noțiuni elementare de psihologie umană, ar trebui să știe înainte de a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
închidere în sine. Cultura europeană nu reclamă inițiere; rațiunea ei filosofică, modelele științifice, valorile politice și morale pot fi cunoscute și înțelese de oricine dorește să se integreze în spiritul ei. Spiritualitatea europeană are o existență prin continua creativitate sau „neodihna creativității”, cum spunea atât de inspirat tot Constantin Noica. Intrarea în stagnare istorică, întâlnită în cadrul altor civilizații, este străină spiritului european. Spre deosebire de alte civilizații ale lumii, spiritualitatea europeană se întemeiază pe noțiunea de persoană, afirmând și dezvoltând ideea personalității și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața, încadrată de mica barbă, ce-l va însoți, de aici înainte, până la adânci bătrâneți, poartă în întregul ei semnele trudei și neodihnei», scrie Florentin Popescu în volumul « Viața lui V. Voiculescu », p. 99. La 1 ianuarie 1919, când la Bârlad apare primul număr al revistei Florile dalbe, din colegiul redacțional al revistei, alături de poetul George Tutoveanu, folcloristul Tudor Pamfile, prozatorul Mihail Lungeanu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mi-o... rupe nemții când or vedea-o așa de frumoasă... Lasă-mă-n pace cu telegramele tale! Dă și tu ordine cum te-o tăia capul! și mă-ntorceam atunci la telegraful și telefonul poștei, lângă oficianta stoarsă de neodihnă, unde primeam și distribuiam, cu rectificările necesare situației deplasărilor zilnice, ordinele, unele nemaicorespunzând tragicelor momente, ale Marelui Car tier, având harta pe masă, păstrată și azi În „muzeul“ fami liei mele, cu toate Însemnările ei evocatoare, după atâția ani, ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]