228 matches
-
latină și nu invers. De aceea, în neogreacă ceea ce în alte limbi europene este acoperit de derivate de la lat. populus, corespunde, în special, unor construcții ce au la bază cuvintele laós (λαóς) (care, atît în greaca veche, cît și în neogreacă, are semnificațiile "popor, populație" și "mulțime de oameni") și dίmos (δήμος): laikós și dimódis "popular", dimotikótita "popularitate" etc. Cele mai multe derivate de la dίmos continuă în neogreacă, elementele derivate din greaca veche (dimokratía, dimokratikós, dimokratís) , dar se adaugă și derivate ulterioare printre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce au la bază cuvintele laós (λαóς) (care, atît în greaca veche, cît și în neogreacă, are semnificațiile "popor, populație" și "mulțime de oameni") și dίmos (δήμος): laikós și dimódis "popular", dimotikótita "popularitate" etc. Cele mai multe derivate de la dίmos continuă în neogreacă, elementele derivate din greaca veche (dimokratía, dimokratikós, dimokratís) , dar se adaugă și derivate ulterioare printre care: dimokratismós dimokratikótita "caracter democratic". Desigur, derivatele din alte limbi europene de la éthnos se găsesc și în neogreacă: ethnikós, ethni-kótita "etnie", ethnográphos, ethnographikós, ethnographía, ethnológos
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
etc. Cele mai multe derivate de la dίmos continuă în neogreacă, elementele derivate din greaca veche (dimokratía, dimokratikós, dimokratís) , dar se adaugă și derivate ulterioare printre care: dimokratismós dimokratikótita "caracter democratic". Desigur, derivatele din alte limbi europene de la éthnos se găsesc și în neogreacă: ethnikós, ethni-kótita "etnie", ethnográphos, ethnographikós, ethnographía, ethnológos, ethnologikós, ethnología, ethnonýmio "etnonim". În greaca modernă (neogreacă) semnificația lui éthnos este de "națiune" și, de aceea, derivatele ethnikós și ethnikótis au la rîndul lor semnificația "național", și nu "popular". În neogreacă, elementele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dimokratís) , dar se adaugă și derivate ulterioare printre care: dimokratismós dimokratikótita "caracter democratic". Desigur, derivatele din alte limbi europene de la éthnos se găsesc și în neogreacă: ethnikós, ethni-kótita "etnie", ethnográphos, ethnographikós, ethnographía, ethnológos, ethnologikós, ethnología, ethnonýmio "etnonim". În greaca modernă (neogreacă) semnificația lui éthnos este de "națiune" și, de aceea, derivatele ethnikós și ethnikótis au la rîndul lor semnificația "național", și nu "popular". În neogreacă, elementele pe baza radicalului germanic, deși nu lipsesc, sînt în număr redus și, deseori, dublate de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în neogreacă: ethnikós, ethni-kótita "etnie", ethnográphos, ethnographikós, ethnographía, ethnológos, ethnologikós, ethnología, ethnonýmio "etnonim". În greaca modernă (neogreacă) semnificația lui éthnos este de "națiune" și, de aceea, derivatele ethnikós și ethnikótis au la rîndul lor semnificația "național", și nu "popular". În neogreacă, elementele pe baza radicalului germanic, deși nu lipsesc, sînt în număr redus și, deseori, dublate de construcții autohtone: pholklór și laographía, dar numai lao-gráphos "folclorist", laographikós "folcloric". O privire de ansamblu asupra modului de redare a semnificațiilor din cîmpul semantic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cele germanice elementul germanic de bază folk, iar în limbile slave elementul slav comun naród (de la cuvintele moștenite uneori s-au creat derivate în limbile germanice și slave care dublează împrumuturile ce pornesc de la baza latină). Asemenea împrumuturi lipsesc în neogreacă unde o influență latină aproape că nu există. Limbile europene atestă un paralelism accentuat între elementele ce pornesc de la cele trei surse sub aspectul domeniului de aplicare și, deseori, chiar sub aspectul elementelor formative. Atunci cînd un cuvînt nu a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 134. Dragoș Moldovanu, în L'Ésotérisme baroque dans la composition de l'"Histoire Hiérogliphique", pp. 210-211, consideră că sursa acestei "incantații" ar trebui căuzată în literatura neogreacă, din spațiul bizantin. Ideea este preluată și de Ecaterina Țarălungă, în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, pp. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 134. Dragoș Moldovanu, în L'Ésotérisme baroque dans la composition de l'"Histoire Hiérogliphique", p. 210-211, consideră că sursa acestei "incantații" ar trebui căuzată în literatura neogreacă, din spațiul bizantin. Ideea este preluată și de Ecaterina Țarălungă, în Dimitrie Cantemir. Contribuții documentare la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, p. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cei frumoase, fiicei lui Aristef, mai marelui din Milet (1821). Stilul e mai evoluat acum, versul fluent, pretextul povestirii rămânând de căutat într-o nuvelă, Sophronyme de Florian, vehiculată și la noi către sfârșitul veacului al XVIII-lea, în variantă neogreacă. Împrumutând din aerul „exotic” al cărților așa-numite populare, Istoria... consacră aventura, lăsând, apoi, să treacă lumina sapienței în prim-plan. Iubirea e providențială și dramatică. Pentru a-și merita destinul exemplar, cei doi îndrăgostiți îmbină suplețea și tăria, înfruntă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
în tren și s-a dus la București. Acolo, la minister, a completat formularul în baza căruia urma să fie examinat de adevărații specialiști în domeniu. La rubrica "limba pentru care se solicită certificat", profesorul a scris: sanscrita, persana, spaniola, neogreaca, greaca veche, latina, italiana, germana, franceza, engleza, daneza. Babiloniana, chineza și egipteana, pe care le stăpânea doar "mulțumitor" nici nu le-a mai trecut. La Minister a urmat un moment de derută și spaimă generală, după care onorata Comisie pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
, Mihail G. (1780, Budapesta - 3.II.1842, Budapesta), filolog. Părinții lui, aromâni ale căror nume nu sunt cunoscute, au emigrat în Austro-Ungaria după distrugerea totală a orașului lor din sudul Dunării. A fost profesor de greacă veche și neogreacă la Viena și Budapesta. Este cunoscut pentru Gramatică română sau macedonovlahă, elaborată cu un deceniu înainte de a fi tipărită, în 1813, în limbile germană, greacă și în graiul macedoromân. Lucrarea va mai cunoaște două ediții; cea din 1863, cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
1765, ampla lucrare a lui Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, Voroavă de întrebări și răspunsuri întru Hristos. Implicat în tratativele diplomatice ale momentului, a scris în elină și o Istorie a războiului dintre Rusia și Poarta Otomană, lucrare păstrată doar în traducerea neogreacă a lui Ambrosie Pamperis. Prin cărțile de cult tipărite la Râmnic sub oblăduirea sa, începând din 1776, a contribuit la românizarea completă a serviciului bisericesc. Principala lui operă rămâne editarea, între 1776 și 1779, a șase volume de Mineie (contribuția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
țese (cuvinte din superstratul slav); a ademeni, a bănui, a cheltui, fel, gând, hotar, meșter, neam, oraș, vamă, viclean (cuvinte de origine maghiară); folos, prisos, a lipsi, a părăsi, călimară, pungă, traistă, spital, nostim, plicticos, ieftin, simandicos (cuvinte de origine neogreacă); dovleac, dud, salcâm, catâr, dulap, tavan, saltea, basma, ciorap, ciorbă, sarma, dulgher, cântar, murdar, șiret (cuvinte de origine turcă); balonzaid, crenvurșt, pantof, rucsac, șnițel, fraier, șmecher, ștecher (cuvinte de origine germană); baros, călău, a paradi (cuvinte de origine țigănească); armată
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
referințe Argumentare. Discurs. Coerență. Logică 101 referințe Arhitectura limbajelor simbolice 189 referințe Aspecte sociologice ale activității sportive din România 9 referințe Avangardism 50 referințe Axiologie generală 187 referințe Barocul și influențele baroce în literatură 247 referințe Bibliografia cărților de literatură neogreacă (Grecia și Cipru) în România 60 referințe Bibliografia relațiilor diplomatice, economice și culturale românobritanice 140 de referințe Biserica coptă în primul mileniu creștin 50 referințe Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, ctitorie a lui Ștefan cel Mare 69 referințe Brazilia 72
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
literaturi, ajungând la noi printr-un intermediar grecesc. Subiectul romanului (același și în cartea populară), inspirat de legende medievale și de elemente folclorice cu o largă răspândire în epocă, îl constituie peripețiile neobișnuite care despart temporar doi îndrăgostiți. Prelucrarea versificată neogreacă, tipărită începând din 1553 în numeroase ediții venețiene, urmează în general structura epică a romanului francez, pe care îl prescurtează și căruia îi transformă parțial concepția. Se renunță la unele elemente cavalerești - cultul onoarei și simțul războinic - și se modifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
cavalerești - cultul onoarei și simțul războinic - și se modifică psihologia eroilor, sentimentul de amour courtois fiind transpus în cadru familial. Traducerea românească, datând din secolul al XVIII-lea, este o adaptare prescurtată și conținând unele elemente locale, făcută după versiunea neogreacă. Singura copie, din 1789, păstrată într-un miscelaneu de texte religioase, aparține logofătului Ioniță (Niculae) Șoimescu, din părțile Muscelului, care a intitulat-o Istoria lui Imberie, fecior împăratului al Provenții. Narațiunea se deschide în momentul în care Imberie câștigă, în urma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
subtil al pedagogului. Descifrând corect condițiile în care s-a plămădit spiritualitatea românească (La răspântia a două lumi: Occidentul latin și Orientul bizantino-slav este titlul primului capitol din Istoria literaturii române vechi), a înființat, în 1938, un lectorat de limbă neogreacă și o conferință de bibliologie (încredințată lui N. Georgescu-Tistu) și, cu deosebire, a știut să „proiecteze” mersul cercetărilor prin pregătirea unor specialiști cărora zonele culturale aflate în relații esențiale cu cea românească să le devină familiare. Astfel, I. C. Chițimia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
de la mai multeuniversități din țară, cercetători, precum și de tineri doctoranzi șimasteranzi în domeniile deja menționate. Sunt tratate teme, idei șiînvățături neabordate sau necercetate îndeajuns în teologia românească. De asemenea, au fost incluse o serie de traduceri ineditedin limbile greacă veche, neogreacă, latină și engleză a unor texte carenu au mai fost traduse până acum în limba română. Valoarea volumului de față trebuie cu atât mai mult prețuităastăzi, când în lume se manifestă tot felul de noi mișcări religioase,ideologii, tendințe ateiste
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Iași. După absolvire, în 1960, devine asistent la Institutul Pedagogic din Galați, iar în 1962 se transferă la cel din Iași. În 1965 trece la Catedră de limbi slave a Facultății de Filologie ieșene. Aici înființează, în 1973, Seminarul de neogreaca, pe care îl va conduce până la pensionare. Debutează în „Iașul literar” (1959). Colaborează, uneori sub pseudonimul A. Fotinos, cu articole, eseuri și traduceri la „Studii de literatură universală”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Convorbiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Logotehniki dimiourghia”, „Gramata kai tehnes”). Deține premiul „Valoarea culturală” acordat de Uniunea Literaților Greci (1984) și Premiul revistei „Cronică” pentru promovarea literaturii românești în Grecia și a literaturii grecești în România (2003). R. este un profesionist al traducerii din limba neogreaca în limba română, antologiile lui purtând, concomitent, amprenta entuziasmului, a iubirii pentru patria natală. Scriitorii avuți în vedere sunt, cel mai adesea, luptători pentru libertatea națională sau spirituală a Greciei: Dyonissios Solomos, Rigas Ferreos Velestinlis, Kostis Palamas, Kostas Varnalis, Odysseas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Mavris ș.a. Jertfind câteodată aspecte de fond în favoarea formei perfectibile, R. urmărește îndeosebi tematica legată de paradigmele mitologice eline, de istoria țării, de natură ei generoasă și, nu în ultimul rând, de erosul care se manifestă cu plenitudine în lirica neogreaca. Altădată, în eseuri sau în comentarii aplicate, găsește puncte de asemănare între cultură greacă și cea română. Astfel, între Odysseas Elytis și Nichita Stănescu identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare, centru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Nichita Stănescu identifica nuclee de relaționare, cum ar fi propensiunea către apolinic, măi propriu spus, catre soare, centru de energie și vitalism, reflectat la ambii, prin prisma sufletului poetic, aspirând mereu la perfecțiune. R. este și un bun traducător în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în România (1950-1980). Bibliografie selectivă (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1981; Literatura neogreaca contemporană în România. Bibliografie (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1998; De la Odysseas Elytis la Nichita Stănescu. Echivalente culturale, Iași, 2001. Traduceri: Rita Boumi-Pappà, Înflorire în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în România (1950-1980). Bibliografie selectivă (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1981; Literatura neogreaca contemporană în România. Bibliografie (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1998; De la Odysseas Elytis la Nichita Stănescu. Echivalente culturale, Iași, 2001. Traduceri: Rita Boumi-Pappà, Înflorire în pustiu, București, 1974 (în colaborare cu Leonida Maniu); Un cântec despre România, pref. Ilias
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”) (2002) sunt urmărite manuscrisele în succesiunea lor, cu diferențele (capabile să identifice versiunile, statutul și particularitățile lor) și cu relațiile dintre ele. Este un studiu exemplar în privința abordării tălmăcirilor românești (făcute după prima ediție, după prefaceri în neogreacă ori în slavă) ale cărții Amartolon Sotiria a călugărului Agapie Landos din Creta. Principiile interpretării textelor, cât și metodele cercetării lingvistice a încercat să le transmită profesorul O. și studenților, publicând în 1972, în colaborare cu Elena Barborică și Mirela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]