144 matches
-
în „profesorul Freyer autorul și-a găsit îndrumătorul de care avea nevoie în domeniul filosofiei sociale și în științele sociale, iar în profesorul Gehlen, îndrumătorul în filosofie” (Golopenția, 2002: 8). Știm că a studiat intensiv Dilthey, Simel, istorie socială, școala neokantiană. Probabil că s-a întâlnit cu Heidegger la Freiburg (Golopenția, 2002b). Influența lui Freyer și a cercului său de un imens prestigiu intelectual - format din Carl Schmitt, Arnold Gehlen, Martin Heidegger, Ernst Jünger, Ernst Forsthoff și Ernst Rudolf Huber -, ai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
după legi. Creațiile spiritului presupun însă scopuri și valori conforme cu structura vieții sufletești. în consecință, științele socio-umane se bazează pe comprehensiune, care are loc după semnificații și sensuri. Reconstrucția metodologico-filosofică a acestor științe cere înlocuirea conceptului de valabilitate al neokantienilor 101 cu cel de semnificație, a conștiinței transcendentale cu o "conștiință de sine reflexivă", a cartezianului "eu gîndesc" cu "devenirea interioară". Corespunzător diferențierii între adevărul logic și semnificație, filosoful german impune și distincția între "explicație" și "comprehensiune". Comprehensiunea devine astfel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
În al doilea rând, constructiviștii nu neagă doar realitatea obiectivă a identității personale, ci neagă întreg conceptul de realitate obiectivă, care ar necesita o perspectivă complet neutră care nu e accesibilă nimănui. S-ar putea spune că această paradigmă e neokantiană: avem acces doar la fenomene și acest acces e invariabil mediat de limbaj, care nu doar oglindește fenomenele, ci le și modifică percepția. Constructiviștii nu neagă conceptul de realitate pură (noumenul, la Kant), spun doar că noi, condiționați fiind de
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
Strauss, Karl Löwith, și Hannah Arendt. Cu timpul s-a apropiat de Heidegger, și când acesta a obținut un nou post la Marburg, Gadamer l-a urmat acolo. Influența lui Heidegger i-a inspirat lui Gadamer gândul despărțirii de școala neokantiană din care făcuse parte nalături de Natorp și Hartmann. Gadamer a devenit profesor habilitat în 1929 și și-a petrecut cea mai mare parte a anilor 30 predând la universitatea din Marburg. Spre deosebire de Heidegger, Gadamer era un anti-nazist convins, cu toate că
Hans-Georg Gadamer () [Corola-website/Science/299199_a_300528]
-
Louis-le-Grand"" din Paris, devine elev la renumita École Normale Supérieure, unde urmărește cu interes prelegerile lui Alexandre Kojève asupra filozofiei lui Hegel. În acest timp formația sa filozofică este influențată mai ales de lectura operelor lui Henri Bergson și ale neokantianului Léon Brunschvicg. În februarie 1929 audiază la Sorbonna conferințele lui Husserl pe tema fenomenologiei transcendentale, care vor fi publicate în 1931 în limba franceză. În 1930 este admis la cursurile pentru titlul de agregat în filozofie. Lucrează, începând din anul
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
plasează printre cei mai importanți gânditori europeni ai perioadei respective. Lucrarea "Les principes fondamentaux de l’histoire" s‑a bucurat de o călduroasă primire în multe țări europene unde erau în curs acute dezbateri a problematicilor de filosofie a istoriei. Neokantienii Rickert și Windelband vedeau în filosofia istoriei un teren de revigorare a filosofiei în genere, iar Dilthey considera și el că întemeierea rațiunii istorice este o cale de rezolvare a crizei în care intrase filosofia. În raport cu alți filosofi ai istoriei
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
(n. 1874, Breslau - 1945, New York) a fost un filozof german neokantian. S-a născut la Breslau, în Germania (astăzi Wroclaw, Polonia), într-o familie de evrei înstăriți. A început prin a studia dreptul la Universitatea din Berlin (1892), dar s-a reorientat către literatura și filozofie, urmând și cursuri de istorie
Ernst Cassirer () [Corola-website/Science/298954_a_300283]
-
1892), dar s-a reorientat către literatura și filozofie, urmând și cursuri de istorie, filologie și științe la universitățile din Leipzig, Heidelberg și München. Din 1896 a fost unul din studenții lui Herman Cohen la Universitatea din Marburg, la „școală neokantiana“ al carei exponent de seamă a devenit mai tarziu. În 1899 a obținut doctoratul, iar în 1906 un post de "Privatdozent" la Berlin. Reputația lui a crescut constant: în 1914 a primit Medalia „Kuno Fischer“ a Academiei din Heidelberg pentru
Ernst Cassirer () [Corola-website/Science/298954_a_300283]
-
presus de toți... care prin vastitatea și profunzimea încercărilor sale trebuie să fie recunoscut nu numai că cel mai mare gânditor român, dar și că unul dintre cei mai mari gânditori contemporani în domeniul filosofiei juridice", care "... format pe baze neokantiene, se depărtează totuși de formalismul neokantian printr-o analiză profundă și originală a realității dreptului viu".
Mircea Djuvara () [Corola-website/Science/307185_a_308514]
-
și profunzimea încercărilor sale trebuie să fie recunoscut nu numai că cel mai mare gânditor român, dar și că unul dintre cei mai mari gânditori contemporani în domeniul filosofiei juridice", care "... format pe baze neokantiene, se depărtează totuși de formalismul neokantian printr-o analiză profundă și originală a realității dreptului viu".
Mircea Djuvara () [Corola-website/Science/307185_a_308514]
-
cât și ale celui național-socialist În lucrarea sa publicată în iulie 1932 "Legalität und Legitimität" ("Legalitate și Legitimitate") Schmitt cerea luarea unei decizii pentru apărarea substanței constituției împotriva inamicilor constituției. El și-a început disertația printr-o critică a pozitivismului neokantian în domeniul dreptului, susținut de Gerhard Anschütz, profesor de drept la universitatea din Heidelberg, și care era, în acea vreme, principalul comentator al constituției de la Weimar. Schmitt arăta că acest pozitivism urmărea doar o legalitate formală, care însă nu ținea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
general ignorat de comunitatea intelectuală la momentul publicării lucrărilor sale, Giuseppe Peano (1858-1932) și mai apoi Bertrand Russell (1872-1970) au readus lucrările în atenția noilor generații de filosofi și logicieni. Între 1869 și 1871 studiază matematica, fizica și filozofia (cu neokantianul Kuno Fischer) la Jena. În perioada 1871 - 1873 studiază matematica, fizica, chimia și filozofia (cu neokantianul Rudolf Hermann Lotze) la Göttingen. În 1873 devine absolvent al facultății din Göttingen ca doctor în filozofie cu o dizertație pe tema " Despre reprezentarea
Gottlob Frege () [Corola-website/Science/304352_a_305681]
-
Bertrand Russell (1872-1970) au readus lucrările în atenția noilor generații de filosofi și logicieni. Între 1869 și 1871 studiază matematica, fizica și filozofia (cu neokantianul Kuno Fischer) la Jena. În perioada 1871 - 1873 studiază matematica, fizica, chimia și filozofia (cu neokantianul Rudolf Hermann Lotze) la Göttingen. În 1873 devine absolvent al facultății din Göttingen ca doctor în filozofie cu o dizertație pe tema " Despre reprezentarea geometrică a lucrurilor imaginare în câmp", ca anul următor să dea examenul de docență în matematică
Gottlob Frege () [Corola-website/Science/304352_a_305681]
-
cunoscută contribuție a sa în metafizică este lectura „L'idée du Néant” (1933), unde neantul este determinat ca „substanță transcendentă”, ce precede existența și o transcende, dar se manifestă în lucrurile existente. Mircea Florian, care a studiat în Germania împreună cu neokantianul Rehmke, a elaborat în perioada interbelică o filosofie a informației pure, încercând să învingă epistemologia bazată pe dihotomia subiect-obiect. Rezultatele sale sunt publicate în volumul "Reconstrucție filosofică" (1943). „Ioneștii” s-au grupat în jurul profesorului și/sau prietenului lor, Nae Ionescu
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Turnu Severin - d. 4 iunie 1961 București) a fost o scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru și traducătoare română. A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neokantiană de la Marburg. În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghencea. După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954. A creat
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
târziu a emigrat în Statele Unite. El a petrecut cea mai mare din cariera sa ca profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, unde a predat mai multor generații de studenți și a publicat cincisprezece cărți. Inițial instruit în tradiția neokantiană cu Ernst Cassirer și familiarizat cu fenomenologi, cum ar fi Edmund Husserl și Martin Heidegger, Strauss s-a concentrat mai târziu asupra cercetărilor privind textele grecești ale lui Platon și Aristotel, a încurajând aplicarea ideilor lor în teoria politicii contemporane
Leo Strauss () [Corola-website/Science/321450_a_322779]
-
de a putea fi etichetată în mod pozitiv fără idei preconcepute. Criticii îi obiectează lui Nagel că nu ține seama de faptul că realismul etic postulează tocmai condiția normativă a necesității logice de apreciere a unei conduite conform criteriilor morale. Neokantienii, ca John Rawls, admit că există maxime morale care sunt universal valabile pentru rațiunea practică. Această afirmație presupune existența ontologică a unor normative morale fundamentale. Rudolf Carnap consideră că discuția filozofică privind antagonismul dintre realism și idealsm reprezintă o problemă
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
caracterizat drept perioada idealiștilor germani post-kantieni, J.G.Fichte, Friedrich Schelling, G.W.F. Hegel și Arthur Schopehauer devenind unii dintre cei mai influenți. Criticismul schopenhauerian a fost caracterizat drept o mișcare a întoarcerii la gândirea kantiană, inspirând mai târziu curentul neokantian care se va întinde până în secolul XX. Reluarea studiilor gândirii kantiene în universitățile din Germania a avut loc începând în 1860, fiind în prima etapă doar o mișcare epistemologică. Neokantianismul s-a extins în scurt timp asupra întregului domeniu al
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
o singură întrebare am cădea pe neobservate într-o infinitate de altele mai dificile și mai stînjenitoare, și nu aș vrea să abuzez de puținul timp și de răgazul ce-mi rămîne, folosindu-l la descîlcirea unor subtilități asemănătoare”. Filozoful neokantian Ernst Cassirer, în lucrarea An Essay on Men, a modificat eticheta dată de Aristotel, clasificând omul drept un "animal simbolic". Această schimbare a devenit foarte influentă în domeniul filozofiei antropologice, unde Gilbert Durand a folosit conceptul într-o descriere naturalistă
Animal rațional () [Corola-website/Science/332812_a_334141]