213 matches
-
sunt considerați țigani și noi trebuie să le atribuim la statistică naționalitatea pe care ei o declară! Altfel e rasism!” Dalmații ocupau în Evul Mediu întregul litoral adriatic și populau numeroasele insule apropiate. Limba dalmată astăzi dispărută era un indiom neolatin, anterior venetei, ca o continuare directă a latinei. Este remarcată de Cruciați în secolul al XII-lea în orașele Segna, Bar, Kotor, Zadar, Split, Dubrovnik. Ultimul vorbitor al limbii dalmate a fost înregistrat în insula Veglia, Antonio Udina (Barbur) care
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
i se oferă un post stabil de profesor la Școala Militară din Iași, iar din 1894 la Școala Normală Superioară de pe lângă Universitatea ieșeană. Între 1892 și 1895 l-a suplinit pe Șt. G. Vârgolici la Catedra de istoria literaturilor moderne (neolatine) de la Facultatea de Litere din Iași. Titularizat în 1897, avea să predea până în 1907. „Pudicul Naum”, cum i se spunea, a devenit membru al Junimii în 1872, colaborând numai la „Convorbiri literare”, unde a și debutat în același an, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
1987; Colacul-marele, frate bun cu soarele, Chișinău, 1988; Cafea neagră, Chișinău, 1989; Copăcel, copăcel, Chișinău, 1990; Fir de nisip, Chișinău, 1991; Dansul timizilor, Chișinău, 1994; Cobaiul nu triumfă, Chișinău, 1996; Din neamul lui Păcală, Chișinău, 1996; Mergătorul, Chișinău, 1996; Aventura neolatină, Chișinău, 1997; Cetatea lui Bujor, Chișinău, 1997; Vrei să crești mare?, Chișinău, 1997; Semințele mărului oprit, Chișinău, 1998; Ruga iezilor celor trei, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Clipa de grație, Chișinău, 1980, 277-278, 285-287; Ion Ciocanu, Neîmpăcarea continuă, LA
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
poezia română, spaniolă și portugheză (varianta în limba franceză, în 1977), o încercare de studiu comparativ al acestui motiv liric, definind dorul ca sentiment de solitudine nostalgică. Fără preocupări de analiză critică, lucrarea se mărginește să semnaleze în sfera lirică neolatină incidențe ale reprezentării lirice de atitudini existențiale, propunându-și o metodă comparatistă (menționează teoria circulației internaționale a temelor literare, cu exemplificări de coincidențe intenționate sau similitudini), și investighează similitudinile semantice ale cuvintelor saudade-soledad-dor, semne ale unui posibil paralelism în „atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]
-
vulgarizare a gândirii platoniciene, ci o nouă mărturie la dosarul întrebărilor majore pe care și le pune, pe care nu poate să nu și le pună omul contemporan. MONICA LOVINESCU Diversă ca expresie, ficțională și eseistică, redactată în patru limbi neolatine, încărcată de livresc și vertebrată în același timp de exil, ca topos fundamental, opera lui Vintilă Horia se alătură ilustrei triade a lui Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu printr-o creație simptomatică pentru destinul intelectualității românești și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
de la români de sârbi”. Alte etimologii propuse de Hasdeu: harag „ne vine directamente de la greci”, la fel bute, putină și strachină; prima origine a cuvântului butaș ar fi germană, dar „el a trebuit să pătrundă la români prin intermediul unei limbi neolatine, probabil a celei italiene; liurcă (vin rău și stricat) „este singura vorbă de proveniență germană”, slava liturgică l-a dat pe teasc; poloboc este rusesc, podgorie „s-a furișat în limba română prin hrisoave”. Vie „plantație de viță-de-vie”, viță „curpen
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
toți neogramaticii, S. Pușcariu afirmă că „slavii au exercitat asupra noastră cea mai masivă și mai îndelungată influență. Vocabularul nostru, continuă el, e atât de împănat cu împrumuturi slave, încât, din pricina lor, limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine. Influența slavă a atins și înțelesurile cuvintelor vechi sau felul lor de a fi întrebuințate. Astfel floare înseamnă la noi și „culoare”, ca slavul cvět, a juca are după slavul igrati, pe lângă sensul franțuzescului „jouer” și pe cel al lui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
primară, fapt dovedit atât prin formația ei, cât și prin înrudirile pe care le are cu alte limbi de mare vechime” (p. 101): „Rădăcinile limbii române intră, cum e firesc, unele în sanscrită, greacă, latină, iar altele în limbile numite neolatine și în cele indoeuropene în general” (p. 94 urm.). Este evident faptul că ducerea limbii române și a poporului care o vorbește dincolo de contactul etnolingvistic daco-latin contravine adevărului istoric. La fel de inadecvat este să vorbești de înrudirile pe care limba română
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
superioară; Facultatea de Litere: B.P. Hasdeu, decanul Facultății; I. Zalomit, filologie comparată; B.P. Hasdeu, istorie română; Ep. Francudi, literatură greacă; I. Cernătescu, istorie universală; N. Quintescu, literatură latină; Gr. Tocilescu, istorie veche și epigrafie; D.I. Crăciunescu, psihologie; G.I. Frolo, literatură neolatină; T. Marinescu, logică; Facultatea de Drept: Ar. Pascal, decanul Facultății; Ar. Pascal, drept civil; C. Boerescu, drept civil; G. Cantili, drept penal și procedură; Al. Vericeanu, economie politică; Al. C. șendrea, procedură civilă; G. Danielopolu, drept roman; N. Crătunescu, drept
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
din comună, program cultural variat. Recitalul de poezie a fost susținut de Leonida Lari, Vasile Năstase, Agnesa Roșca, Vladimir Rusniac (Basarabia), Ionel Stoic, Vasile Barbu (Voivodina), Adina Popa și Ada Gârțoman (Iași). La Muzeul Unirii au vorbit despre cultura popoarelor neolatine: Acad. Prof. C. Ceopraga, Prof. I. Apetroaie, Asist. Anca Rusu, Prof. Liviu Leonte, Prof. Al. Vasiliu. Prof. C Tofan a pregătit expoziția de icoane pe sticlă iar un grup de elevi de la Palatul Copiilor și Clubul CFR au susținut un
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
sunt considerați țigani și noi trebuie să le atribuim la statistică naționalitatea pe care ei o declară! Altfel e rasism!” Dalmații ocupau În Evul Mediu Întregul litoral adriatic și populau numeroasele insule apropiate. Limba dalmată astăzi dispărută era un indiom neolatin, anterior venetei, ca o continuare directă a latinei. Este remarcată de Cruciați În secolul al XII-lea În orașele Segna, Bar, Kotor, Zadar, Split, Dubrovnik. Ultimul vorbitor al limbii dalmate a fost Înregistrat În insula Veglia, Antonio Udina (Barbur) care
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
neînțelese, dar considerată limbă sfântă, limba cărților religioase. Secole de-a rândul, am trăit o situație paradoxală: deși popor vorbitor al unei limbi romanice, n-am folosit limba latină în scriere și biserică, chiar dacă suntem singurul popor din familia popoarelor neolatine care este de confesiune ortodoxă. Interese prea mari de apărare a ortodoxiei în fața ofensivei catolicismului, au dusă la scoaterea scrierilor latinești din biserica și cancelaria domnească și introducerea prin forță , prin amenințare și grele pedepse, a limbii slavone. Această înlocuire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de ani. În contextul schițat în paginile acestea, o serie de constatări se conturează în mod firesc: -Românii - locuind dintotdeauna în spațiul geografic carpato-danubiano-pontic, unde și-au constituit și primele state de sine stătătoare după rosturile timpurilor -, vorbind o limbă neolatină și având o cultură diferită de cea a masei slave așezată în jurul spațiului lor geografic, au fost de-a lungul secolelor una dintre țintele predilecte ale Imperiului rus, cel puțin de la Petru I încoace. -Toate momentele cardinale din evoluția istorică
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe teritorii Întinse ale fostului Imperiu Roman, sigur romanizate, apar popoare care moștenesc numai civilizația romană, fără a vorbi limba latină. Pe alte teritorii, cu toate suprapunerile de populații, sigiliul Romei, latinitatea rezistă, dovada grăitoare fiind formarea popoarelor și limbilor neolatine europene. De altfel, Încă din primele veacuri ale mileniului I, lumea romană este asaltată de numeroase populații migratoare: alanii, vandalii, goții, suebi, vizigoți, burgunzi și francii. Marile migrații au consecințe Însemnate,mai ales după Încetarea existenței statului roman din apusul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
este asaltată de numeroase populații migratoare: alanii, vandalii, goții, suebi, vizigoți, burgunzi și francii. Marile migrații au consecințe Însemnate,mai ales după Încetarea existenței statului roman din apusul Europei. Romanitatea (latinitatea) occidentală este separată de cea orientală. Popoarele și limbile neolatine europene, trebuie privite ca rezultatul cel mai Însemnat al romanizării, moștenirea unei romanități care asimilează elementele migratoare. Astfel, În cazul fiecărui proces de formare a unui popor și, concomitent, a limbii neolatine europene corespunzătoare, deosebim un substrat ( celtiberic, lusitan, gallic
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
este separată de cea orientală. Popoarele și limbile neolatine europene, trebuie privite ca rezultatul cel mai Însemnat al romanizării, moștenirea unei romanități care asimilează elementele migratoare. Astfel, În cazul fiecărui proces de formare a unui popor și, concomitent, a limbii neolatine europene corespunzătoare, deosebim un substrat ( celtiberic, lusitan, gallic, iliric, dacomoesic), apoi elementul fundamental, stratu romanic (latin) precum și un adstrat - germanic În vestul continentului și slav În est. Etnogeneza - problemă fundamentală a istoriei românilor Contextul european al etnogenezei românilor, deja cunoscut
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
romană) și se Încheie În linii generale În sec. VII - VIII d. Hr. ( 602 d. Hr. separarea romanității răsăritene În romanitatea de nord și de sud. Formarea limbii române are loc odată cu formarea poporului român și face parte din limbile neolatine. Structura - substrat - daco -moesic, s-au păstrat 150 - 200 de cuvinte dacice strat latin - vocabular și structură gramaticală (80 %) adstrat slav meridional - elemente de vocabular și fonetică Dialecte: aromân, meglenoromân, istroromân. Sec. XVIII Se afirmă lupta de eliberare națională a
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
tinerețe. Ca și în cazul lui Petru Creția mai târziu, acestea se dovedesc hotărâtoare în dobândirea disciplinei filologice (aplicare la text, rigoare, acribie) și a unui solid fundament cultural, cu funcție de reper valoric. Lucrarea La Poésie néo-latine... demonstrează că literatura neolatină franceză nu e o „simplă imitație și nu e de tot mediocră”, iar unele manifestări ale ei revelează deja un „spirit francez”, reușind, înainte de Pleiadă, să arate cum „cultura antică a pătruns în poezia modernă și cum, spre a o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
a pătruns în poezia modernă și cum, spre a o asimila, din simplu material de erudiție, ea urma să devină, într-o bună zi, element de inspirație”. Și încă: „Pleiada pare să fi retrăit în limba franceză evoluția pe care neolatinii o trăiseră în limba latină”. În demonstrație, autorul e nevoit să se bazeze aproape exclusiv pe propriile-i investigații, deoarece nu a găsit „vreun studiu sintetic asupra poeziei neolatine și nici o bibliografie completă”. Recenzând cartea, Pierre Jourda observă „omisiuni regretabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
Pleiada pare să fi retrăit în limba franceză evoluția pe care neolatinii o trăiseră în limba latină”. În demonstrație, autorul e nevoit să se bazeze aproape exclusiv pe propriile-i investigații, deoarece nu a găsit „vreun studiu sintetic asupra poeziei neolatine și nici o bibliografie completă”. Recenzând cartea, Pierre Jourda observă „omisiuni regretabile”, „lacune supărătoare” și încă altele, însă concluzia nu descurajează, de vreme ce se afirmă că M. „a desprins cu acuratețe caracterele generale ale poeziei neolatine” și că lucrarea merită a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
găsit „vreun studiu sintetic asupra poeziei neolatine și nici o bibliografie completă”. Recenzând cartea, Pierre Jourda observă „omisiuni regretabile”, „lacune supărătoare” și încă altele, însă concluzia nu descurajează, de vreme ce se afirmă că M. „a desprins cu acuratețe caracterele generale ale poeziei neolatine” și că lucrarea merită a fi continuată. Istoricul literar va avea și alte preocupări de clasicist, traducând cu exactitate și fluență din Lucrețiu (Poemul naturii) și din Vergiliu (Eneida, Bucolice și Georgice). Activitatea ulterioară are însă în centrul ei cercetarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
limbi, româna (în primul rând) și italiana. Faptul că ambele limbi sunt, pentru Gabriella Bertini Carageani, materne, se simte în certitudinea cu care traducătoarea stăpânește atât copleșitoarea informație enciclopedică a lui Steinhardt, cât și nuanțele artistice ale celor două idiolecte neolatine. Citind Diario della felicità, nu ni se pare exagerat să-l comparăm pe autorul român cu marii eseiști Chesterton, Benjamin Constant, Denis de Rougemont, Simone Weil, Edith Stein, André Frossard sau Fred Hoyle, fapt ce explică lansarea europeană a lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
rămâne acel «hiatus» stihial dintre traduttore și traditore, dintre literal și literar. Cel ce tra duce - transferă semantic, preia și decantează chinul creatorului, îl comunică relevant, ca un purtător de cuvânt al cuvântului. Riscul nostru, de vorbitori-scriitori ai unei limbi neolatine (româna) - este unul special atunci când vom trans-spune poezia în engleză, este dilema a ceea ce Umberto Eco numea «limitele interpretării». Adică, peiorativ zicând, vom fi între autor și cititorul englez, mesagerul (epuizabil...) - «de la Anna la Caiafa».” În seriozitatea situației date, fiecare
Editura Destine Literare by MUGURAȘ MARIA PETRESCU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_265]
-
mod tenebros: ea avea să cadă în uitare odată cu apariția lui Eminescu. Printr-o ciudată mișcare regresivă, cu sens antijunimist, Macedonski revine programatic la originile romantismului românesc, declarînd că dorește reluarea tradiției lui Heliade-Rădulescu; o astfel de întoarcere spre sursele neolatine ale pașoptismului, mai ales spre Heliade și Bolintineanu, avea însă valoare mai degrabă declarativă: modelele nemărturisite ale lui Macedonski din primii săi ani se numesc Al. Sihleanu și Al. Depărățeanu, dar și Radu Ionescu, H. Gr. Grandea, N. Cretzianu ori
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
cu Egipetul, dovadă că poezia eminesciană îl obseda. Eminescu identificase în Egipt originea umanității gînditoare și scosese din noaptea timpurilor un teritoriu inventat de romantismul timpuriu, adică Egiptul lui Novalis din partea a doua a romanului Heinrich von Ofterdingen. în linie neolatină, Macedonski cedează modei egiptene lansate de Théophile Gautier, merge pe urmele simbolistului Albert Samain (cel din Cléopatre) și reconstituie o arheologie somptuoasă: "Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată în inscripții hieratici răspîndite cu belșug Prin al soarelui
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]