213 matches
-
duc la o clasificare "par le sens du relevé linéaire". accentuate limbi bantu limbi semitice (ebraică, arabă) limbi austrice (malayo-polineziene) limbi negro-africane tasmaniană centrifuge limbi moarte din Orientul Apropiat antic (elamita, sumeriana) limbi din America basca atenuate limbi celtice limbi neolatine (italiană, spaniolă, franceza) limbi indo-europene Limbi greacă latină limbi germanice (engleză, germană) limbi slave (rusă) atenuate limbi australiene limbi papua limbi din Insulele Andaman centripete limbi chino-tibetane (chineză) limbi caucaziene limbi sud-africane (hotentota, boșimana) accentuate limbi dravidiene burușaski limbi hiperboreene
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Woodard, Roger D., Greek Writing from Knossos to Homer. A Linguistic Interpretation of the Origin of the Greek Alphabet and the Continuity of Ancient Greek Literacy, Oxford University Press, New-York, Oxford, 1997. 6.2.2.2. Familia romanica Familia romanica/neolatina este cea mai studiată familie de limbi din lume. Limbile romanice continuă limba latină, limba din grupul italic alături de osca, umbrică și veneta. Cuprinde 10 limbi, dintre care una a dispărut. Spațiul european în care acestea se vorbesc e denumit
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Editura Didactica și Pedagogica, București, 1981. Simenschy, Theofil, Gramatică limbii latine, Editura Viața Românească, București, 1924. Solodow, Joseph B., Latin Alive. The Survival of Latin în English and the Românce Languages, Cambridge University Press, Cambridge, 2010. Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine. Introducere în filologia romanica, Versiune românească îngrijita și coordonată de Alexandru Niculescu, traducere: Anca Giurescu și Mihaela Cârstea-Romașcanu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1977. Theban, Maria, Português contemporâneo. Morfologia, Tipografia Universității București, 1979. Tortora, Christina (editor), The Syntax of Italian
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
peninsulei Kola, din Rusia; nouă dialecte vii, reciproc inteligibile + două dialecte dispărute; majoritatea vorbitorilor bilingvi; tipărituri din 1619; asemănări cu finlandeză familia uralică, ramura fino-ugrică, grupul finic; aglutinanta, SVO (datorită contactului cu limbi indo-europene) latină, chirilica (Rusia) 214. latină LM; neolatina O Vatican; pătrunderea italicilor în peninsula în două valuri successive (latino-falisco-siculă = "italica occidentală" după 1500 i.C. și osco-umbriană = "italica orientala" către 1000 i.C.); treptat, latină elimina limbile înrudite și apoi limbile popoarelor cucerite de români, cu excepția limbii grecești
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
literară arhaica (sec. III-II i.C.), cu Plaut și Terențiu. Latină clasică (sec. I i.C.) epoca lui Cezar, Cicero, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, Titus Livius s. a. Latină post-clasică (după sec. al IV-lea) Latină medievală, latină ecleziastica (catolicism), latină scolastica, neolatina. Latină populară (vulgara), folosită în paralel cu latină clasică, s-a transformat (sec. VII-VIII) în limbi romanice. familia iando-europeană, ramura italica, grupul latino-falisc; flexionara, SOV latină, derivată din scrierea etrusca, derivată, la rîndul ei, din scrierea greacă 215. letona O
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
345, ~ morica (moraică) 87, 265, 272, 284, ~ naturală 13, 109, 149, 230, 231, 232, 289, 362, ~ națională 42, 106, 107, 110, 113, 165, 174, 189, 200, 228, 237-315 passim, 317-338 passim, 342, ~ neclasificată 39, 123, 175, 213, 222, 224, 225, ~ neolatina 97, 154, 160, 279, 300, ~ oficială 42, 43, 44, 106, 107, 109, 110, 113, 153, 167, 170, 174, 184, 188, 193, 198, 200, 222, 227, 228, 232, 237-315 passim, 317-338 passim, 344, 345, ~ periclitată 17, 18, 43, 45, ~ pidgin 13
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Umberto Eco, În căutarea limbii perfecte, traducere din limba italiană de Dragoș Cojocaru, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 207. 340 Cf. Wald; Slușanschi, op. cît., p. 45. 341 În lingvistică romanica termenul desemnează toate teritoriile pe care se vorbesc limbi neolatine, formate pe teritoriile romanizate din vestul și sud-estul Europei, în care s-au constituit limbi romanice continuatoare ale latinei. Mai desemnează totalitatea limbilor romanice. Neorománia (Románia nouă) denumește vastele teritorii extra europene în care s-au extins limbile romanice (în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
însă cetățenia elvețiană, expulzarea mă duce la Zürich unde studiez limbile romanice, cu materia principală franceza. Îl venerez pe Théophile Spoerri, profesorul de literatură, iar Arnold Steiger, lingvistul șef de catedră, e interesat de limba română. Căci e singura limbă neolatină din estul european, păstrătoarea aspectelor dispărute la surorile ei din Occident. Pot scrie astfel, ca teză de doctorat, Existence poétique de Bacovia, în l955. Ploile și plumbul poetului nu mă deprimau atunci, căci tinerețea vede lucrurile prin altă prismă, mai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ocuparea Basarabiei, teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruși, a trădării naționale a burghezo-moșierimii moldovene reprezentate în Sfatul Țării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupației românești, ca și teoria aberantă a existenței a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existența a încă unei limbi romanice, limba moldovenească), născut prin romanizarea separată a dacilor și a geților, au fost ridicate la rang de politică oficială în RSS Moldovenească. În 1989, versiunea din acel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
diplomatice sau narative, care vorbesc despre existența românilor în spațiul dintre Carpați și Nistru. Pe alocuri formulează concluzii surprinzătoare și care se contrazic cu ele însele și cu restul lucrării. Astfel, vorbește despre „forma literară comună a tipului de vorbire neolatină est-romanică pe care moldovenii s-au obișnuit de vreo 700 de ani s-o numească moldovenească, iar valahii s-au obișnuit s-o numească românească”. Așadar, valahii și moldovenii au o limbă literară comună, pe care o denumesc în mod
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
care cooperarea internațională în domeniu este una dintre cele mai importante tendințe. Apar primele rețele internaționale de terminologie, în care țările participante au preocupări comune și /sau se regrupează în funcție de originile lingvistice comune. Un exemplu în acest sens sunt țările neolatine, care dezvoltă proiecte comune în cadrul rețelei Realiter. Efortul de standardizare și amenajare lingvistică ia amploare. II.1.1. Școala de la Viena. Eugen Wüster Terminologia este o disciplină ce aparține științelor limbii. Cu toate acestea, fundamentele teoretice au fost puse de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
care: • titlul ramurei medicale: pediatrie (cf. fr. pédiatrie; en. pediatrics); • unitatea de măsură: pediometru (cf. fr. pédiomètre; en. pediometer); • caracteristica: pediatric etc. Lat. filius,ii (s.m.) avea sensul uzual de "fiu supus autorității părintești", în limba latină. În epidemiologie, limbile neolatine conceptualizează prin constructe metaforice ideea de "succesiune a apariției cazurilor de boală": ro. filiație (cf. fr. filliation) al cărei model preconceptual poate fi regăsit în filius. Limba engleză utilizează constructul metaforic consanguinity in direct line. În serologie, patternul conceptualizează noțiunea
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Sibiu, atestată documentar din 1494), iar în Muntenia și Moldova circulau sinonimele spiciar (consemnat în 1651, în timpul domniei lui Matei Basarab) și spicer (termenul datează din vremea lui Constantin Brâncoveanu); termenii spițer (it. speziale) și spițerie (it. spizeria) sunt derivate neolatine, intrate în limbajul de specialitate, prin filieră neogreacă. Din același câmp conceptual fac parte formele actuale - farmacie (fr. pharmacie) și farmacist (fr. pharmacien), menționate pentru prima dată în Țările Române, la 1819 (M. Purdelea Sitaru, 1999). Actualizarea sistemului limbii depășește
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
en. anticonvulsants); ro. antidepresiv (cf. en. antidepressant); ro. antipiretic (cf. en. antipyretic); ro. antihistaminic (cf. fr. antihistaminique). Între derivatele cu prefixe de circulație internațională se stabilesc numeroase legături de sens. Sunt echivalente semantic denominativele cu prefixul anti- datorită dublei influențe, neolatine și engleze, dar și productivității formațiunilor românești: antiflogistic (< en. antipholgistic; lat. antiphlogisticus) și antiinflamator (formațiune specifică numai limbii române). Și antimiotic / antifungic sunt sinonime - intrate în limba română prin filiere culturale/ sociolingvistice diferite: ro. antimiotic (es. antimiόtico, port. antimiόtico; cf.
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lat. circum "de jur împrejurul", foarte puține la număr, sunt împrumuturi savante provenite din limbile franceză și latină (unde circum- era deosebit de productiv): ro. circumferință (cf. lat. circumferentia;), ro. circumscizie (cf. lat. circumcisio), ro. circumvoluțiune (cerebrală). În trecerea de la latină la limbile neolatine, pierderea cuvintelor de bază a fost un fenomen general, coocurent compunerii, derivării verbale și nominale. Dacă în limba latină, circumferenția era analizabil prin radicalul ferentia (formă nepersonală a verbului fero, fere, tuli, latum) și prefixul circum-, în limba română, forma
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de o mică productivitate, cu sensul "în afară, în exterior": exfoliere (lat. exfolio; en. desquamation, germ. desquamaton). Particula ex- apare în majoritatea cazurilor, în împrumuturi savante, neanalizabile ale căror cuvinte de bază existente ab initio s-au pierdut în formațiunile neolatine. Factorul de organizare lexicală a acestor formațiuni este condiționat de semantica lui ex- în raport cu termenul - bază latin, prin care sunt actualizate valori precum: (1) apartenența: ro. excoriere (cf. fr. excoriation; es. escoriaciόn; en. excoriation; lat. exarh. corius s.n.) - julitură, eroziune
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Isabelle, 1993: Isabelle Stengers, L invention des sciences modernes, La Decouverté, Paris. STENGERS, I., SCHLANGER, J., 1989: I. Stengers, J. Schlanger, Les concepts scientifiques. Invention et pouvoir, Ed. La Découverte et UNESCO, Paris. TAGLIAVINU C., 1977: Carlo Tagliavini, Originile limbilor neolatine - Introducere în filologia romanică, Editura Științifică și Enciclopedică, București. TENESIERE, L., 1959: Lucien Tesnière, Éléments de syntaxe structurale, préface de Jean Fourquet, Librairie C. Klincksieck, Paris. TOMA ALICE, 2006: Alice-Cristina Toma, Lingvistică și matematică. De la terminologia lexicală la terminologia discursivă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în limbile moderne / 205 Creativitate lexicală și tipologie / 219 Consecințe ale expansiunii limbilor romanice și germanice / 227 Partea a treia: Temeiuri ale unității culturale și lingvistice / 233 Adstratul germanic al limbilor romanice / 233 Adstratul latin al limbilor romanice / 238 Adstratul neolatin al limbilor romanice / 243 Comunicarea interromanică / 247 Comunicarea intergermanică / 253 Adstratul latin și romanic al limbilor germanice / 257 Aportul limbilor romanice la tezaurul lexical general european / 263 Convergențe romanice și germanice pe baza împrumutului latin / 268 Interferența influențelor lingvistice în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
necesitatea: He shall not do it. "Nu trebuie s-o facă." sau, cu o altă valoare modală, sfatul, opinia: You should not speak so loud. "Nu vorbi așa tare". Întemeietorul lingvisticii romanice, Friedrich Diez, a propus o clasificare a idiomurilor neolatine în două grupe, una estică (care cuprindea româna și italiana) și alta vestică (franceza, provensala, spaniola și portugheza). Criteriul acestei clasificări este reprezentat de mărcile pluralului, în grupa estică acestea fiind vocalice, iar în cea vestică consonantice (desinența -s). În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
două pîini". Dacă articolul partitiv se folosește cu un substantiv la plural, ideea de partiție devine secundară, pe primul plan rămî-nînd cea de nedeterminare cantitativă: fr. Je vois des hommes, it. Vedo degli uomini, "Văd niște (cîțiva, mulți) oameni". Idiomurile neolatine au și un articol nehotărît, care provine din numeralul latinesc unus, una: rom. un, o, it. uno, una, fr. un, une, sp. un, una, pg. um, uma. Acest articol prezintă obiectul denumit de substantiv ca fiind individualizat în cadrul clasei din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin supletivism a comparativului și a superlativului la unele adjective și adverbe. Pronumele demonstrative latinești ille și ipse, care se află la originea multora dintre speciile aricolului romanic, sînt și la baza pronumelor personale de persoana a treia din idiomurile neolatine, reprezentînd evoluția uzurilor independente, de pronume propriu-zis. Acest fenomen a fost posibil (și necesar) deoarece, în latină, pronumele personale erau prin excelență substituți ai vorbitorilor și aveau forme numai pentru persoanele întîi și a doua (ego, tu, nos, vos), încît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tins spre crearea unor modele de reorganizare a flexiunii, fără însă ca procesele analogice să poată înlătura întotdeauna aspectele divergente. Dacă declinările substantivului latinesc se regăsesc nu-mai parțial în limbile romanice, conjugările verbului din limba-bază se regăsesc în toate idiomurile neolatine, chiar dacă uneori cu schimbări importante. Ca atare, limba franceză are trei conjugări, dintre care doar prima se poate raporta direct la conjugarea întîi din latină (fr. parler < lat. para-bolare), căci cea de-a doua, în -ir, și, mai ales, cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin legile fonetice specifice acestor două limbi romanice, care nu au constat în schimbări atît de mari ca în alte idiomuri: fr. chanter, voir, écrire, venir; sp. cantar, ver, escribir, venir; pg. cantar, ver, escrever, vir. Din perspectiva conjugărilor, limbile neolatine realizează, prin urmare, două tipuri, unul cu patru conjugări (ca în latină) și altul cu trei conjugări, acesta cu două subtipuri, iberic și francez. O unitate accentuată dovedesc limbile romanice din perspectiva categoriei diatezei, în sensul că prezintă împreună alt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai întîi prin faptul că toate limbile germanice au păstrat genul neutru și, apoi, prin caracteristica de a avea la persoana a III-a singular pronume speciale pentru acest gen, ceea ce nu se întîmplă nici măcar în limba română, singura limbă neolatină care a menținut neutrul la substantive. În sfîrșit, există trăsătura ca, în neerlandeză, daneză, suedeză și norvegiană, în cazul substantivului, masculinul și femininul să se unească într-un gen comun (utrum) și să se opună împreună neutrului. Din punctul de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cazul modurilor personale, obligativitatea prezenței pronumelui personal, care îndeplinește rolul de marcă a persoanei, întrucît desinențele nu realizează o distinc-ție suficientă în acest sens. Din acest motiv, numai franceza prezintă în grupul romanic o corespondență cu această situație, celelalte limbi neolatine avînd mijloace desinențiale care nu presupun o astfel de necesitate. Prin urmare, limbile germanice nu au posibilitatea de a reda în mod sintetic categoria persoanei, fiind, din acest punct de vedere mai analitice decît cele romanice, iar faptul că toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]