789 matches
-
O primă lucrare de sinteză asupra descoperirilor Körös-Criș a publicat Nicolae Vlassa în 1966, referindu-se la descoperirile din Transilvania . A fost urmat de Gheorghe Lazarovici în 1969 cu o sinteză asupra descoperirilor din Banat, ulterior în 1979 apărând lucrarea "Neoliticul Banatului" . Anii '80 au fost marcați de numeroase cercetări arheologice atât în România cât și in Ungaria, o mare parte a acestora rămânand însă nepublicate. Tot în acestă perioadă se remarcă mai multe studii privind habitatul și așezările culturii Körös
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
o prospectare magnetometrică și s-au realizat fotografii aeriene ale stațiunii, alături de săpături arheologice. Apariția acestor fortificații este pusă în legătură cu finalul acestei culturi, fortificațiile apărând la orizonturi târzii și a fost puse în legătură recent cu apariția tell-urilor și începutul neoliticului dezvoltat în regiune. Economia așezărilor se bazează în mare măsură pe resursele acvatice, o resursă importantă în hrană fiind peștele, scoicile sau broaștele țestoase. În unele așezări, ca de exemplu Marosele sau Gyálarét, conform lui Sándor Bökönyi aproximativ 15% din
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
suine, în general până la 5%. Aceste observații faunistice se bazează pe eșantioane faunistice provenite atât din Ungaria, de exemplu așezările de la: Lanycsok, Röscka, Gyalaret sau în România la Gura Baciului, Trestiana, Gornea, Moldova Veche. Acest tip de economie este caracteristic neoliticului timpuriu pe spații largi, de exemplu în Grecia la Achilleion, Nea Nicomedia, în Macedonia la Anzabergovo, în Serbia la Donja Branjevina. Unele observații faunistice făcute în România arată că treptat acest tip de economie se schimbă, creșterea bovinelor devenind mult
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
Peșterii" ) modificată de om. Dovezile arheologice indică mai multe perioade de locuire, epoca bronzului - cultura Monteoru, Hallstadul târziu, iar ultima în secolele XVII-XVIII. Cercetări recente demonstrează că grota a început să fie folosită în scopuri culturale cu mare probabilitate în neoliticul tîrziu sau eneoliticul timpuriu. Prima mențiune documentară a apărut în 1639 și ultima în 1733, dar dovezile arheologice indică funcționarea sa pînă în secolul XVIII. Desenele reprezentând pumnalele de tip "akinakes" aparțin secolelor VI-IV î.e.n. Piatra Șoimului I are
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
și Shanxi. În această perioadă apar vasele de bronz, turnate, care imitau diverse forme animaliere, unele dintre ele fiind chiar ornamentate. Puterea de guvernare se transmitea prin abdicarea conducătorului și nu pe principiul ereditar. Organizarea statală este aceeași ca în neolitic - siteurile pe movile, localități grupate laolaltă, clanuri. Principala preocupare era agricultura.
Dinastia Xia () [Corola-website/Science/321094_a_322423]
-
cercetările au fost inițiate de către Constantin Zagoritz, fiind continuate de către Grigore Florescu, Expectatus Bujor și Dan Lichiardopol. În apropierea satului Apostolache,în anul 1974 s-a identificat o așezare de tip gumelnițean neolitică, la Ciorani fiind descoperite materiale ceramice aparținând neoliticului mijlociu. La Homoraciu au fost gasite morminte de inhumatie în ciste din lespezi de piatră specifice epocii timpurii a bronzului. Pe culoarul de comerț și comunicații al râului Teleajenului au funcționat două cetăți getice la Gura Vitioarei și Homorâciu, de unde
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
sala “Arheositurile din Valea Budureasca”.Cercetările efectuate în Valea Budureasaca au oferit posibilitatea unei mai bune cunoașteri a perioadei secolelor V-VII p. Chr. De asemenea au mai fost cercetate obiective aparținând și altor paliere cronologice: Hallstatt, Latene, epoca bronzului, neolitic etc. Pentru perioada sec. V-VII p. Chr se observă o densitate mare de locuire în Valea Buduresca, cea ce oferă oportunitatea unor cercetări complexe privind problemele de demografie și evoluție culturală; prin corelarea rezultatelor obținute în diferite situri cercetate
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
numai în scufundare liberă, în apnee. Vânătoarea subacvatică era practicată din cele mai vechi timpuri, dar oamenii de atunci foloseau pentru prinderea peștelui numai harpoanele. <br/br>Pe teritoriul României, s-au găsit mărturii ale pescuitului cu harponul încă din neolitic. Harpoanele erau confecționate din corn de cerb, aveau 2...3 rânduri de dinți și cu care se vânau numai peștii marini mari, cum ar fi dorada. O dată cu dezvoltarea scufundării libere și a scufundării autonome, vânătoarea subacvatică a cunoscut o largă
Vânătoare subacvatică () [Corola-website/Science/316475_a_317804]
-
teritoriul Azerbaidjanului unelte de piatra în miniatură, microliți, se dezvoltă tehnica uneltelor pentru spart si se confecționează unelte compuse. Apar începuturile cultivării cerealelor si domesticirii animalelor. Mezoliticul se prelungește până în mileniul al VIII-lea î.e.n., apoi acesta este înlocuit de neolitic, epoca noua de piatră (mileniile VII-VI î.e.n.). Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
pentru spart si se confecționează unelte compuse. Apar începuturile cultivării cerealelor si domesticirii animalelor. Mezoliticul se prelungește până în mileniul al VIII-lea î.e.n., apoi acesta este înlocuit de neolitic, epoca noua de piatră (mileniile VII-VI î.e.n.). Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră să se ocupe cu olăritul, să ardă vase din lut de diferite
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
este înlocuit de neolitic, epoca noua de piatră (mileniile VII-VI î.e.n.). Monumente din perioada neoliticului pe teritoriul Azerbaidjanului au fost descoperite în grota Damajîlî din Gobustan, Kiulipete aproape de Nahicivan, lângă muntele Kilikdag din jurul văii Ghianjai (în raionul Hanlar) In neolitic oamenii deja începuseră să se ocupe cu olăritul, să ardă vase din lut de diferite forme și cu destinație diversă, care a jucat un roi însemnat în modul de viață al acestora, ușurându-le munca de pregătire a hranei și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de pregătire a hranei și de depozitare a produselor. Astfel de vase au fost descoperite în Ianâktepe lângă Tebriz, Firuztepe lângă satul Hasanlî pe țărmul de sud-vest al lacului Urmi (Rezaie), în Hanlar și Gobustan. Incă din perioada timpurie a neoliticului apar ocupațiile de prelucrare primitivă a pământului si de creștere a animalelor. Materialele arheologice vorbesc convingător despre faptul că în epoca târzie a neoliticului se dezvoltă economia de prelucrare a pământului si creșterea animalelor. Chiar la sfârșitul mileniului al III
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
țărmul de sud-vest al lacului Urmi (Rezaie), în Hanlar și Gobustan. Incă din perioada timpurie a neoliticului apar ocupațiile de prelucrare primitivă a pământului si de creștere a animalelor. Materialele arheologice vorbesc convingător despre faptul că în epoca târzie a neoliticului se dezvoltă economia de prelucrare a pământului si creșterea animalelor. Chiar la sfârșitul mileniului al III-lea - inceputul mileniului II î.e.n., în cele mai dezvoltate regiuni din Azerbaidjan se creează principalele premize pentru apariția primelor clase sociale, a civilizației orășenești
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
medievală. Altă ipoteză se referă la bălți situate într-un ținut nisipos ("argilă nisipoasă"). Alții interpretează numele Zaventem ca pe reconfigurări ale expresiilor "zeven tommen" (însemnând "șapte tumuli galo-romani") sau "zaaivelden" (însemnând "câmp pentru semănat"). Istoria localității Zaventem datează din neolitic și epoca romană. Examinarea unor morminte străvechi a dovedit că zona a fost locuită și în perioada Imperiului Franc și a Dinastiei Merovingiene. Zaventem a făcut apoi parte din Comitatul de Ukkel și Comitatul de Leuven, înainte de a fi alipit
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
a început în neolitic, de când datează primele urme de locuire umană, și se întinde până în prezent. Săpăturile efectuate de arheologul István Kovács au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
Câmpiei Române, Târgoviștea fiind așezată în sectorul subcolinar al acesteia, parte a câmpiei Piemontane Înalte a Ialomiței, și în vecinătatea Dealurilor Subcarpatice. Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic. În Muzeul de Arheologie se găsesc vestigii ale culturilor de tip Stancevo-Criș, Gumelnița, Coțofeni, apoi din perioada bronzului și din epoca fierului. Bine ilustrate în muzeu sunt podoabe și unelte geto-dacice din vremea regilor Daciei, Burebista și Decebal, și ulterior
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
Pentru Giurgiu, este bine de amintit că drumul parcurs de om a început în urmă cu multe milenii (șantierul Malu Roșu atestă locuirea din paleoliticul superior, iar cultura Boian și Cultura Gumelnița dovedesc că aici se desfășurau diverse activități din neolitic) marcând o evoluție plină de istorie. În colecția Muzeului județean se află monede din timpul lui Domițian (79 d.Hr.), Antonius Piua (139), Comodus (180-192), Gordian (238-244), toate descoperite în limitele orașului actual. Prima atestare documentară a Giurgiului s-a
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
de un potențial turistic important și variat. În județul Giurgiu se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieții sociale și culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme materiale din paleolitic și neolitic. Pe teritoriul județului sunt multe locuri istorice, popasuri necesare pentru a cunoaște trecutul de luptă al poporului nostru pentru neatârnarea țării precum și cultura acestor meleaguri. Pentru vizitarea lor se pot propune trasee turistice ,toate având punct de plecare municipiul Giurgiu
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist. În parcul Crâng, s-au descoperit așezări din neolitic (cultura Gumelnița). Tot în parcul Crâng s-a descoperit un mormânt din epoca bronzului (cultura Monteoru), tot de atunci datând și un topor celtic găsit în preajma orașului. În zona industrială Buzău-Sud au fost descoperite așezări geto-dacice, atribuite culturii Sântana de
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
județul Buzău, ca monumente de interes local. Unul dintre ele, biserica „Sfântul Nicolae” din satul Sălcioara, construită în 1926, este clasificat ca monument de arhitectură. Restul sunt situri arheologice. Situl arheologic de la Albești cuprinde o așezare aparținând culturii Boian din neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea î.e.n.) și una datând din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov, secolul al IV-lea e.n.). Situl de la nord-vest de satul Moisica cuprinde două așezări similare și în plus încă una din perioada Halstatt (secolele al XII
Comuna Smeeni, Buzău () [Corola-website/Science/301043_a_302372]
-
Maghreb-ului este "Mashriq"-ul, „Est“, „Răsărit”, derivat din verbul arab "sharaqa": „a răsări” (Soare). Inițial, culturile în Maghreb au fost de natură pur africană. Cu extinderea agriculturii au ajuns în Egipt influențe orientale și odată cu extinderea culturii cardiale (sau impresso - neoliticul timpuriu în zona vest-mediteraneană) și în Maghreb. În Antichitate acesta a fost inițial sub influență feniciană. Cartagina, cel mai mare și puternic oraș fenician se afla în Tunisia. După Războaiele Punice întreaga regiune a fost înglobată Imperiului Roman. Cu extinderea
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
local. Două dintre ele sunt situri arheologice necropola tumulară de „la Braniște”, lângă satul Nemțișor, datând din secolele al III-lea-al IV-lea e.n.; și situl de la „Poiana Slatinii” (satul Lunca), unde s-au găsit urmele unor așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Precucuteni), neoliticul mijlociu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Latène, perioada Halstatt (cultura aspectul Canlia), secolele al X-lea-al XV-lea și secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Cinci sunt clasificate ca
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
sunt situri arheologice necropola tumulară de „la Braniște”, lângă satul Nemțișor, datând din secolele al III-lea-al IV-lea e.n.; și situl de la „Poiana Slatinii” (satul Lunca), unde s-au găsit urmele unor așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Precucuteni), neoliticul mijlociu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Latène, perioada Halstatt (cultura aspectul Canlia), secolele al X-lea-al XV-lea și secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Cinci sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (secolul
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
necropola tumulară de „la Braniște”, lângă satul Nemțișor, datând din secolele al III-lea-al IV-lea e.n.; și situl de la „Poiana Slatinii” (satul Lunca), unde s-au găsit urmele unor așezări din neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Precucuteni), neoliticul mijlociu (cultura ceramicii liniare), eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Latène, perioada Halstatt (cultura aspectul Canlia), secolele al X-lea-al XV-lea și secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Cinci sunt clasificate ca monumente de arhitectură: (secolul al XIX-lea
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
-al XVIII-lea), monument istoric de arhitectură de interes național. În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local: situl arheologic de la Lacu Turcului, ce cuprinde așezări din neolitic și din secolele al V-lea-al VII-lea e.n.; și (sfârșitul secolului al XIX-lea) din satul Curcubeu. În ședința ordinară a Consiliului Local al comunei Balta Doamnei din data de 27 februarie 2004 a fost însușit proiectul de
Comuna Balta Doamnei, Prahova () [Corola-website/Science/301640_a_302969]