188 matches
-
a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast, sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu face altceva decât să deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică; autorul apără aici doctrina Facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
6: 1077A; Epist. 7: 1080A). Asta ar însemna că autorul vrea să respecte linia din Henotikon-ul promulgat în 482 de împăratul Zenon pentru a determina unirea celor două Biserici. În sfârșit, așa cum vom vedea imediat, contactele cu ultima fază a neoplatonismului, reprezentată de Proclus (mort în 485), sunt evidente și a putut fi detectată și o aproape sigură influență a lui Damascius, ultimul scolarh al școlii filosofice de la Atena, închisă de Justinian în 529. Cu Plotin (205-270), neoplatonismul rezolva problema, lăsată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ultima fază a neoplatonismului, reprezentată de Proclus (mort în 485), sunt evidente și a putut fi detectată și o aproape sigură influență a lui Damascius, ultimul scolarh al școlii filosofice de la Atena, închisă de Justinian în 529. Cu Plotin (205-270), neoplatonismul rezolva problema, lăsată moștenire de Platon, a raportului dintre Unu/Dumnezeu/Bine și Diadă/materie/rău transformându-l: nu există opoziție între Dumnezeu și lumea materială, ci tot ceea ce există descinde din Dumnezeu în mod gradual, într-un cerc în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așadar una și aceeași cu mișcarea ciclică a energiei divine; din această perspectivă, universul însuși devine un moment al vieții divinității. În faza sa de monê, divinitatea este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întâlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit, că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
complexe. Dinamismul și continua mișcare în filosofia lui Leibniz sunt inspirate din fizică. În ceea ce privește psihologia omului, consideră că acesta este predispus la rău. 10 Plotin (204-270 e.n.), filosof platonic, căruia istoricii secolului al XIX-lea îi atribuie inventarea termenului de "neoplatonism". Stâlpii filosofiei sunt intelectul și spiritul, prin care omul poate învinge imperfecțiunea, care este natura sa. 11 Leonardo Pisano Bigollo (Fibonacci, Leonardo din Pisa, Leonardo Pisano - 1170-1250), cel mai cunoscut matematician al Evului Mediu italian. El răspândește sistemul numeric hindu-arab
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
la Paris, este înainte de toate interesat de cultură și de stilul cizelat. Acesta se consacră studiului textelor antice, comentării și imitării lor și își alege drept model limbajul deosebit al lui Cicero. Din punct de vedere filosofic, se îndepărtează de neoplatonismul incipient pentru a reveni la Aristotel, din opera căruia extrage un fel de determinism raționalist. Această formă de umanism glorifică cultul Frumosului și face din Italia secolului al XVI-lea creuzetul european al Renașterii artistice. Humanismul în secolul al XV
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
următorul: „Sfântul Grigorie de Nyssa se pare că a fost unul dintre primii care a găsit transcris în Decalog un concept al teologiei negative... el a descoperit în Decalog o înțelegere a teologiei negative care a radicalizat și a depășit neoplatonismul”<footnote J. Hochstaffll, Negative Theologie (Munich Kosel, 1976), 117-149; cf. Marios P. Begzos, op. cit., pp. 335-336. footnote>. Pentru marele Capadocian, apofatismul reprezintă continuarea poruncii Vechiului Testament împotriva idolatriei<footnote V. Lossky, À l’image et à la ressemblance de Dieu
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cetății și în sfârșit la cel al psihologiei și fiziologiei individuale. Această idee care va fi dezvoltată mai târziu de Platon în Timaios ajunge una de o majoră importanță în gândirea europeană ulterioară, în special la Philon din Alexandria, în neoplatonism și în scolastică. Nerespectând acest nume „geometric”, paznicii vor uni mirese și miri care nu sunt potriviți și astfel se vor naște „copii lipsiți de o natură bună și de o soartă bună” care, ajungând mai târziu la puterea cetății
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
efectelor sale asupra istoriei gândirii. De exemplu, știm că el a contrariat gândirea politică greacă și că a avut parte de o serioasă critică în Politica lui Aristotel, apoi că a avut un real efect asupra teoriilor ascensiunii sufletului în neoplatonism și a ocazionat un splendid comentariu în această direcție, cel al lui Proclos. Apoi, știm că el a avut un efect real în constituirea utopiilor modernității timpurii, că a deschis în contemporaneitate o discuție asupra fundamentelor totalitarismului și că, în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dreptul și menirea conducătorului. Dar dincolo de sensul politic, există un sens metafizic foarte important cel puțin din punct de vedere istoric: tradiția platonismului târziu, cea a comentariilor la tratatul aristotelic Despre suflet (întrucât aceste comentarii au împrumutat mult din problematica neoplatonismului) și mai ales tradiția neoplatonismului medieval a cunoscut drept una dintre cele mai interesante probleme tipice ale sale întrebarea dacă reflexivitatea este un act complet sau incomplet al sufletului. De la Alexandru din Afrodisia și Siger din Brabant, pentru care faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dincolo de sensul politic, există un sens metafizic foarte important cel puțin din punct de vedere istoric: tradiția platonismului târziu, cea a comentariilor la tratatul aristotelic Despre suflet (întrucât aceste comentarii au împrumutat mult din problematica neoplatonismului) și mai ales tradiția neoplatonismului medieval a cunoscut drept una dintre cele mai interesante probleme tipice ale sale întrebarea dacă reflexivitatea este un act complet sau incomplet al sufletului. De la Alexandru din Afrodisia și Siger din Brabant, pentru care faptul de a te cunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai însuflețiți creștini, lumea veche nu putea fi tratată subit ca o tabula rasa. Vizând întărirea morală și limpezirea intelectuală ale unor comunități aflate adeseori sub atac deschis (cum a fost cel întreținut, nu fără violență, de către importanți reprezentanți ai neoplatonismului), dascălii creștini s-au întrecut în abile deconstrucții ale „mitemelor” dominante în reflecția „păgânilor”. Atunci când se adresau unei audiențe mixte, inteligența apologetică se specializa în nuanțe. În orice caz, discursul pentru cei „din afară” era diferit față de predania accesibilă celor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fapt, raționalizarea credinței care începe cu apologeții secolului al II-lea se produce în cadrul și cu instrumentele filosofilor eleniști. Teologia dogmatică, am spune noi, a "pompat" informație pentru toți descendenții lui Platon; dar la vremea aceea, creștinismul apostolic era în raport cu neoplatonismul, care avea o situație priveligiată, ceea ce este astăzi banda desenată în raport cu eseul filosofic (un album cu Tintin lîngă o teză de doctorat despre Hergé). Istoricii artei fac remarci paralele. Arta paleocreștină este o ramură a artei antice, pe care o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
astea, îmi veți spune, nu reprezintă decît sociologie după ureche. Poate, dar folositoare la mai buna reprezentare a religiei socialiste. Credința în salvarea prin știință nu e nouă, ea a avut forme de expresie celebre în Antichitate, alături de ermetism și neoplatonism. Această aparentă similitudine i-a condus pe cîțiva autori la evocarea, în legătură cu "socialismul științific", a tradiției gnostice. Dacă cuvintele au un sens și istoria religiilor o realitate, gnoza are drept principiu, comun tuturor variantelor sale, detașarea "pneumei" de materie, reducînd
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate de filozofi, prezintă la rândul lor diferite subtilități și variante. Idealismul, de exemplu, poate fi subiectiv, obiectiv sau
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cunoașterii și la formele în care se realizează procesul cunoașterii 21. gnosticism = curent filozofic-religios sincretist cu trăsături mistice, apărut în sânul creștinismului în sec. I-II (Basilides, Valentin ș.a.; a căutat să îmbine teologia creștină cu filozofia idealistă elenistică târzie (neoplatonismul) și cu unele mistere (concepții panteiste) din religiile orientale, susținând că numai în felul acesta se poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu și obține mântuirea 22. idealism = concepție fundamentală în filozofie, opusă materialismului; numai spiritul, conștiința, ideea are existență reală
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei panteiste); preluat de creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon într-o viziune originală cu idei aristotelice, pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental; proclama ideea creării lumii prin „emanația“ divinității, iar cunoașterea prin extaz mistic 30. neo-scolasticism = curent
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Ministerul Culturii (75-76). Biserici, religie, politică / 77 Departamentul Cultelor (77); neoprotestanții (77-79); Bisericile și rolul lor în România comunistă (79-81); experiența religioasă a interlocutorilor (81-82); Bisericile în istoria României (83); intelectualii români și Biserica (83-84); romantismul românesc și religia (84); neoplatonismul (85-86); transmisia culturală (86-87); apropierea lui Virgil Nemoianu de religie și teologie (88-89); liberalism după Bizanț? (89-90); politică și religie în SUA și în România (91-92); creștin-democrație în România? (92-93). Direcții noi în cultura română? / 95 Din nou despre războaiele
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
așa cum se afirmă sau recunosc mulți critici din ultimele decenii, acest lucru se reflectă și în romantismul românesc. Există însă și un răspuns mai filozofic, poate cam general, dar după mine destul de corect și de interesant; el se leagă de neoplatonism. Ortodoxia, spre deosebire de catolicism, care în forma s-a clasică cel puțin, adică cea scolastică, medievală, se baza pe Aristotel, deci ortodoxia tradițională bizantină, pornind de la perioada patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
destul de corect și de interesant; el se leagă de neoplatonism. Ortodoxia, spre deosebire de catolicism, care în forma s-a clasică cel puțin, adică cea scolastică, medievală, se baza pe Aristotel, deci ortodoxia tradițională bizantină, pornind de la perioada patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate și cam inculte, ajunge cu rezonanțele sale până spre secolele XIX și XX. În acel secol XIX, scriitorii din medii ortodoxe primesc încă o injecție de neoplatonism. De ce? Pentru că romantismul occidental
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
patristică, se baza pe neoplatonism. Plotin, deși a fost recitit și în forme subțiate și cam inculte, ajunge cu rezonanțele sale până spre secolele XIX și XX. În acel secol XIX, scriitorii din medii ortodoxe primesc încă o injecție de neoplatonism. De ce? Pentru că romantismul occidental era în bună măsură bazat pe idei neoplatonice pe care ei leau reluat, leau prelucrat în mod foarte sofisticat și inteligent, poeții mai ales. Dar chiar și filozofi cum ar fi Schelling sau chiar Hegel aveau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în bună măsură bazat pe idei neoplatonice pe care ei leau reluat, leau prelucrat în mod foarte sofisticat și inteligent, poeții mai ales. Dar chiar și filozofi cum ar fi Schelling sau chiar Hegel aveau anumite elemente neoplatonice. Deci, vine neoplatonismul acesta occidental și se grefează pe supraviețuirile de neoplatonism funciar care existau în România ortodoxă și cele două se întăresc reciproc. Se creează atunci ceva sui generis, o mixtură pe care se cam jen-au să o prezinte în mod public
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
ei leau reluat, leau prelucrat în mod foarte sofisticat și inteligent, poeții mai ales. Dar chiar și filozofi cum ar fi Schelling sau chiar Hegel aveau anumite elemente neoplatonice. Deci, vine neoplatonismul acesta occidental și se grefează pe supraviețuirile de neoplatonism funciar care existau în România ortodoxă și cele două se întăresc reciproc. Se creează atunci ceva sui generis, o mixtură pe care se cam jen-au să o prezinte în mod public diferiți poeți, dar pe care eu unu-l tind
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
aș ști să identific mediul de transmisie pentru ansamblul culturii noastre. V. N. : Mi s-a mai pus această întrebare. Nu am știut să răspund foarte clar nici atunci și nu știu nici acum, dar aproximativ pot să răspund. În măsura în care neoplatonismul a fost asimilat și recreștinizat, pentru că doară Plotin voia să dea o replică creștinismului, să spună: "Uite, și noi avem o anumită structură, o anumită filozofie unificată, iată cum arată ea". Deci el răspundea într-un fel creștinismului, care era
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Paisie Velicicovski și alții, precum și un punct foarte important de legătură între Grecia și ortodoxia mai nordică, slavă. S. A.: Sigur. Dar nu știm prea bine cum funcțion-au efectiv aceste "vetre de sihăstrie românească" (formula unui înalt prelat), unde mai pulsa neoplatonismul, mai curând la nivelul practicii și ritualului decât la nivelul speculației și gândirii teoretice. În aceste centre relativ izolate pare să fi supraviețuit un fel de mantră neoplatonică însușită existențial. Dar cum s-a retradus această mantră într-un sistem
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]