566 matches
-
predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile Germaniei / 92 Capitolul 4: Politica externă japoneză după Războiul Rece / 99 Neorealismul / 99 Instituționalismul / 105 Liberalism 1: variația internă / 108 Liberalism 2: opțiunile Japoniei / 112 Capitolul 5: Politica externă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile Germaniei / 92 Capitolul 4: Politica externă japoneză după Războiul Rece / 99 Neorealismul / 99 Instituționalismul / 105 Liberalism 1: variația internă / 108 Liberalism 2: opțiunile Japoniei / 112 Capitolul 5: Politica externă chineză după Războiul Rece / 121 Neorealismul / 121 Instituționalismul / 127 Liberalism 1: variația internă / 131 Liberalism 2: opțiunile Chinei / 136 Capitolul 6: Concluzii / 143
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile Germaniei / 92 Capitolul 4: Politica externă japoneză după Războiul Rece / 99 Neorealismul / 99 Instituționalismul / 105 Liberalism 1: variația internă / 108 Liberalism 2: opțiunile Japoniei / 112 Capitolul 5: Politica externă chineză după Războiul Rece / 121 Neorealismul / 121 Instituționalismul / 127 Liberalism 1: variația internă / 131 Liberalism 2: opțiunile Chinei / 136 Capitolul 6: Concluzii / 143 Teoria relațiilor internaționale după Războiul Rece / 144 Tipare generale ale activității instituționalizate / 152 Ajustări ale politicii externe / 159 Postfață: Momentul 11 septembrie 2001
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
perioada ulterioară Războiului Rece. Mai mult, pe parcursul dezvoltării teoriei, Harrison face o serie de mișcări importante care îi permit să plaseze abordarea liberală în centrul oricărei încercări de a teoretiza sistemul internațional. Într-o primă etapă, el folosește dezbaterile din jurul neorealismului lui Waltz ca punct de plecare pentru dezvoltarea acestei teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să plaseze abordarea liberală în centrul oricărei încercări de a teoretiza sistemul internațional. Într-o primă etapă, el folosește dezbaterile din jurul neorealismului lui Waltz ca punct de plecare pentru dezvoltarea acestei teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că, deși Stephen Walt a conceput teoria balanței amenințării ca o rafinare a teoriei balanței de putere formulată de Kenneth Waltz, de fapt teoria lui Walt o subminează pe aceasta din urmă. Teoria convențională a balanței de putere asociată cu neorealismul asumă că apariția comportamentului de balansare este o reacție la distribuția de resurse materiale între statele din sistemul internațional (Waltz, 1979). Într-un context anarhic, unitățile mai puternice vor reprezenta o amenințare pentru celelalte. În consecință, statele nu vor avea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Rece. O ultimă temă recurentă în această lucrare este încercarea de extindere a argumentului liberal privind pacea democratică la nivelul sistemului prin crearea de legături cu intuițiile constructiviste. Literatura despre pacea democratică a apărut ca o reacție directă la succesul neorealismului de a dezvolta analize la nivel sistemic asupra politicii internaționale. Ea era vădit reducționistă, în sensul că punea accent pe importanța nivelului intern ca determinant cauzal al comportamentului statului. Totuși, oarecum paradoxal, în prezent atât susținătorii, cât și oponenții păcii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
generală a cercetării urmărite și, așadar, putem spera că lucrarea de față va stimula noi dezbateri în această arie importantă. Interesul meu față de studiul academic al relațiilor internaționale a rezultat în mare măsură din lectura volumului editat de Robert Keohane Neorealism and its Critics, pe când eram student la Universitatea Bath la începutul anilor 1990 (Keohane, 1986a). Chiar dacă am descoperit această lucrare relativ târziu în timpul studiilor, ea mi-a oferit un punct de referință pentru problemele și chestiunile metodologice existente în literatura
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un loc ideal pentru dezvoltarea acestei direcții de cercetare în mod clar mai curând neortodoxă, iar rezultatele au fost în cele din urmă publicate în Review of International Studies (Harrison, 2002). Cu toate acestea, interesul meu față de dezbaterile referitoare la neorealism s-a menținut, iar această lucrare poate fi considerată sub multe aspecte drept o încercare atât de a dezvolta, cât și de a pune în aplicare într-un mod mai comprehensiv cadrul propus în articolul din Review. În mulțumirile din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
s-a menținut, iar această lucrare poate fi considerată sub multe aspecte drept o încercare atât de a dezvolta, cât și de a pune în aplicare într-un mod mai comprehensiv cadrul propus în articolul din Review. În mulțumirile din Neorealism and its Critics editorul și-a exprimat speranța ca unii cititori să reacționeze la lectura colecției de eseuri prin contribuții proprii la dezbatere (p. x). Sperăm că lucrarea de față aduce încă o contribuție modestă la discuțiile continue, stimulate de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
perioadă, motiv pentru care îi sunt foarte recunoscător. Tot în această perioadă Patrick James de la Universitatea din Missouri și-a manifestat interesul față de eforturile mele. De atunci, reacțiile și îndrumările lui sunt neprețuite. Totuși, consider că discuțiile noastre despre realism, neorealism și teoria sistemelor au fost în mod special utile, iar astfel el merită mulțumiri aparte pentru dezvoltarea gândirii mele. La Universitatea Oxford am avut privilegiul de a fi numit Hedley Bull Junior Research Fellow, poziție în cadrul Colegiului St Anne cât
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
concurente și tragem concluzii cu privire la direcția schimbării, pe măsură ce sistemul internațional intră în secolul al XXI-lea. Introducerea este organizată în trei secțiuni. În prima secțiune stabilim cadrul teoretic prin evidențierea diferitelor modele, și oferim definiții cheie. De asemenea, identificăm predicțiile neorealismului și instituționalismului cu privire la sistemul internațional post-Război Rece. Totuși, pentru că liberalismul este cel mai puțin dezvoltat dintre cele trei teorii, în prima secțiune a introducerii ne concentrăm numai asupra re-dezvoltării modelului liberal. Vom lăsa pentru a doua secțiune răspunsul la întrebările
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai dificil de administrat decât sistemele bipolare pentru că balanța de putere cuprinde mai mulți actori, precum și pentru că statele pot schimba adeziunea în ceea ce privește alianțele (despre acțiunea colectivă, vezi Olson, 1971; Sandler, 1992). Accentul pe sistemul internațional ca motivând comportamentul statelor distinge neorealismul de abordările realiste "clasice" anterioare, care explică războiul și balanța de putere în termenii caracterului anumitor state sau decidenți politici (Keohane, 1986a). La începutul anilor 1990, neorealiștii și-au folosit teoria pentru a face predicții cu privire la sistemul internațional emergent (Mearsheimer
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vor avea loc. Elaborând aceste argumente diferite privind stabilitatea unui sistem internațional dominat fără echivoc de SUA, Wohlforth a căutat să modifice modelul neorealist ortodox, fără a renunța la logica materialistă și structuralistă a acestuia. Totuși, nu vom evalua formularea neorealismului, modificată de Wohlforth, din două motive apropiate. Mai întâi, argumentul său se opune logicii fundamentale a teoriei lui Waltz. Wohlforth pretinde că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului poate exclude posibilitatea de balansare a marilor puteri într-un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
motive apropiate. Mai întâi, argumentul său se opune logicii fundamentale a teoriei lui Waltz. Wohlforth pretinde că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului poate exclude posibilitatea de balansare a marilor puteri într-un sistem internațional unipolar. Prin contrast, neorealismul waltzian convențional indică faptul că o mare concentrare de capacități de partea hegemonului va intensifica stimulentele structurale existente pentru statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor mai puternic. Într-adevăr, astfel se explică de ce a existat un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
capacități de partea hegemonului va intensifica stimulentele structurale existente pentru statele de rangul doi de a balansa împotriva rivalului lor mai puternic. Într-adevăr, astfel se explică de ce a existat un consens atât de puternic încă de la început între reprezentanții neorealismului în perioada post-Razboi Rece, cu privire la trăsăturile ordinii internaționale emergente. Neorealiștii plecau de la capacitatea distinctă a teoriei structurale de a evidenția tipare generale de comportament, și foloseau acest instrument puternic pentru a îndepărta confuzia, făcând afirmații ferme, cu titlu de previziune
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de la capacitatea distinctă a teoriei structurale de a evidenția tipare generale de comportament, și foloseau acest instrument puternic pentru a îndepărta confuzia, făcând afirmații ferme, cu titlu de previziune. Al doilea motiv, înrudit, pentru care nu vom operaționaliza varianta de neorealism a lui Wohlforth constă în faptul că această perspectivă este vulnerabilă în fața criticilor potrivit cărora ea oferă o raționalizare post hoc a previziunilor neîndeplinite, asociate cu modelul neorealist convențional. Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent reprezintă o oportunitate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Neorealiștii înșiși recunosc faptul că sistemul internațional emergent reprezintă o oportunitate ideală pentru testarea predicțiilor lor în raport cu tiparele de comportament, pe măsura apariției lor. Dacă neorealiștii s-ar îndepărta ulterior de această poziție astfel încât să-și salveze analiza teoretică centrală, neorealismul ar putea concura cu alte perspective beneficiind de avantajul "terenului propriu". Argumentul lui Wohlforth ar putea deveni mai coerent și convingător dacă ar fi capabil să plece de la fundamente epistemologice mai cuprinzătoare și mai riguroase. Mai ales, ar putea avea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dezvoltarea unui model realist structural elaborat pe aceste direcții este de dată relativ recentă, și nu toate teoriile pot fi incluse și testate în sfera unui singur studiu. Din aceste motive, în analiza de față operaționalizăm versiunea waltziană convențională a neorealismului și predicțiile asociate cu aceasta. Modelul instituționalist identifică distribuția interdependenței și a instituțiilor internaționale drept variabilă care afectează comportamentul statelor. Potrivit instituționalismului, cooperarea între state este posibilă chiar și în lipsa unei autorități centralizate la nivel internațional. Chiar dacă lipsa unui agent
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ecologice. Argumentul lui Nye a alimentat în mare măsură afirmația înrudită a lui Hans Maull, potrivit căreia Germania și Japonia deveniseră "puteri civile", îndepărtându-se de sfera militară și orientându-se către administrarea multilateralismului și interdependenței (Maull, 1991). Astfel, în contrast cu neorealismul, analiza instituționalistă pune accent pe continuitate, și nu pe schimbare, după Războiul Rece. Totuși, instituționaliștii recunosc că statutul predicțiilor lor variază în Europa și Asia de Est. Un context european occidental este cel mai potrivit pentru analiza instituționalistă, pentru că prezintă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
normative și materiale. Există afinități între această formulare a teoriei liberale și abordarea "constructivistă" a relațiilor internaționale. Urmând exemplul lui Wendt, constructiviștii afirmă că structura culturală a sistemului internațional, și nu cea materială, este determinantul sistemic crucial al comportamentului statelor. Neorealismul și instituționalismul au ca premisă existența unor norme culturale egoiste stabilite ca urmare a întâlnirilor lor anterioare cu alte unități. În loc să presupună că statele caută să-și maximizeze interesele, constructiviștii examinează modul în care statele își construiesc interesele prin procese
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Social Theory of International Politics, oferind o explicație generală a felului în care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia sub aspect istoric. Wendt afirmă că sistemul de state a reflectat o cultură lockeană, care întruchipează tendințele comportamentale asociate cu neorealismul. În prezent, acest sistem se transformă într-o cultură kantiană datorită unei mase critice de state cu înclinație către interdependență și normele păcii democratice (Wendt, 1999). Nu toți constructiviștii îl urmează pe Wendt, și nu există neapărat o afinitate între
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât cu configurația balanței de putere prevăzută de neorealism, cât și cu inerția instituțională pe care se bazează analiza instituționalistă. Abordarea liberală oferă motive mult mai puternice de optimism cu privire la viitorul politicii mondiale decât oricare dintre aceste perspective, sugerând "un potențial fără precedent ... pentru o pace generală între marile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
doua dimensiune se referă la ajustările de politică externă făcute de fiecare stat la sfârșitul Războiului Rece. Ținând seama de aceste dimensiuni, tendințele cercetate de Kapstein și Mastanduno prezintă anomalii majore atât pentru realismul structural, cât și pentru instituționalism. Nici neorealismul și nici instituționalismul nu sunt capabile să explice tiparul general al activității instituționalizate documentate în Unipolar Politics. Afirmația potrivit căreia principalele puteri se aliniază SUA după sfârșitul Războiului Rece sugerează că tendințele din sistemul internațional sunt invers decât cele anticipate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât anticipează teoria instituționalistă. De asemenea, atât neorealismul, cât și instituționalismul întâmpină anomalii în termenii tiparului ajustărilor de politică externă identificat în Unipolar Politics. Pe lângă enunțurile generale, studiul lui Kapstein și Mastanduno oferă descrieri valoroase ale "marilor strategii" ale principalelor puteri dintr-o perioadă de fluctuații. Rezultatele indică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]