474 matches
-
cazurilor de pe lista statelor-poli identificate de neorealiști decurge logic din teoriile examinate. Mai ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare, vor constitui teste cruciale pentru evaluările neorealiste. Modelul instituționalist este gata să conteste această predicție în Europa Occidentală
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin urmare, vor constitui teste cruciale pentru evaluările neorealiste. Modelul instituționalist este gata să conteste această predicție în Europa Occidentală, unde tiparele interdependenței economice și instituționale dintre state sunt bine dezvoltate. Totuși, în cazul Asiei de Est aceste predicții lipsesc. Prin contrast, modelul liberal contestă revendicările neorealiste atât în privința
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru evaluările neorealiste. Modelul instituționalist este gata să conteste această predicție în Europa Occidentală, unde tiparele interdependenței economice și instituționale dintre state sunt bine dezvoltate. Totuși, în cazul Asiei de Est aceste predicții lipsesc. Prin contrast, modelul liberal contestă revendicările neorealiste atât în privința Europei Occidentale, cât și a Asiei de Est, și prevede apariția unei structuri pașnice de relații între marile puteri la nivel global. În ansamblu, variațiile interregionale ale tiparelor interdependenței înseamnă că analizarea politicii externe a principalelor puteri din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interregionale ale tiparelor interdependenței înseamnă că analizarea politicii externe a principalelor puteri din Europa Occidentală și din Asia de Est ar trebui să pună la încercare predicțiile modelelor concurente. Intervalul de timp analizat este deceniul cuprins între 1989 și 1999. Neorealiștii ar putea afirma că acest interval nu este suficient de lung pentru ca tendințele de balansare să se dezvolte adecvat. Această afirmație a fost făcută recent de Mearsheimer (2001), de exemplu. Într-adevăr, această revendicare a dobândit greutate odată cu evoluțiile importante
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în Afganistan și Irak, se afirmă tot mai des că relevanța neorealismului crește. Evaluarea recentă a lui Robert Kagan asupra "diferenței de putere" ce apare între SUA și puterile de rangul doi, de exemplu, poate fi interpretată în lumina previziunilor neorealiste (Kagan, 2003). Chestiunea privitoare la intervalul de timp necesar pentru testarea adecvată a predicțiilor neorealiste referitoare la sistemul internațional emergent atrage atenția, într-adevăr, asupra inexactității neorealismului ca instrument de analiză a politicii externe. Cu toate acestea, după recunoașterea acestei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a lui Robert Kagan asupra "diferenței de putere" ce apare între SUA și puterile de rangul doi, de exemplu, poate fi interpretată în lumina previziunilor neorealiste (Kagan, 2003). Chestiunea privitoare la intervalul de timp necesar pentru testarea adecvată a predicțiilor neorealiste referitoare la sistemul internațional emergent atrage atenția, într-adevăr, asupra inexactității neorealismului ca instrument de analiză a politicii externe. Cu toate acestea, după recunoașterea acestei probleme fundamentale a neorealismului, concentrarea exclusivă asupra tranziției dintre 1989 și 1999 se poate justifica
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
externe. Cu toate acestea, după recunoașterea acestei probleme fundamentale a neorealismului, concentrarea exclusivă asupra tranziției dintre 1989 și 1999 se poate justifica și pe temeiuri metodologice. Mai întâi, un deceniu reprezintă deja un interval de timp extins pentru analizarea predicțiilor neorealiste. Orice studiu al naturii ordinii post-Război Rece realizat în acest moment istoric poate oferi în cel mai bun caz o perspectivă provizorie asupra tendințelor. Totuși, un deceniu reprezintă un perioadă extinsă, în care principalele state au fost expuse la stimulentele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a proiectului lucrării, în lumina tendințelor recente, precum și să evidențiem modul în care pot fi interpretate evenimentele curente, dat fiind argumentul general al lucrării. Capitolele cu studiile de caz sunt organizate în patru secțiuni. Primele două secțiuni analizează predicțiile modelului neorealist și, respectiv, cele ale modelului instituționalist. Apoi, predicțiile liberale sunt abordate în două secțiuni. A treia secțiune cercetează existența unor dovezi ale variației culturale și instituționale interne în cadrul marilor strategii ale principalelor puteri. Aceasta ar putea prezenta anomalii atât pentru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
respectiv, cele ale modelului instituționalist. Apoi, predicțiile liberale sunt abordate în două secțiuni. A treia secțiune cercetează existența unor dovezi ale variației culturale și instituționale interne în cadrul marilor strategii ale principalelor puteri. Aceasta ar putea prezenta anomalii atât pentru predicțiile neorealiste, cât și pentru cele instituționaliste, și ar indica un "decalaj de internalizare", de tipul celui anticipat de teoria liberală. Astfel, chiar dacă statele urmăresc strategii non-liberale, în această etapă analiza rămâne perfect compatibilă cu o descriere liberală a dinamicii socializării din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealism, instituționalism și liberalism, în care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici se propune o înțelegere "triunghiulară" a relației dintre aceste trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali reprezintă partea reflectivistă a abordării. Privit în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici se propune o înțelegere "triunghiulară" a relației dintre aceste trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali reprezintă partea reflectivistă a abordării. Privit în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
poate fi interpretat ca funcționând tocmai în acest mod. Astfel, reflexivitatea ca trăsătură a sistemelor sociale în condiții istorice specifice trebuie să fie deosebită de monitorizarea reflexivă ca trăsătură generică a acțiunii sociale. Vom evalua fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
triunghiulară ale dezbaterilor dintre teoriile sistemice, și discută implicațiile acestor preocupări teoretice pentru structura programelor de cercetare din domeniu după Războiul Rece. Apoi, concluziile rezumă argumentele teoretice discutate și implicațiile lor pentru studiul relațiilor internaționale în perioada post-Război Rece. Modelul neorealist Variabila cheie identificată de neorealism este polaritatea sistemului internațional, definită în termenii distribuției capacităților militare între state. Această concluzie provine din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rezumă argumentele teoretice discutate și implicațiile lor pentru studiul relațiilor internaționale în perioada post-Război Rece. Modelul neorealist Variabila cheie identificată de neorealism este polaritatea sistemului internațional, definită în termenii distribuției capacităților militare între state. Această concluzie provine din precizările teoriei neorealiste. Waltz distinge clar structura sistemului intern de cea a sistemului internațional. Sistemele politice interne sunt centralizate și ierarhice, în timp ce structura sistemului internațional este anarhică din cauza lipsei unui agent central de impunere a regulii. Din cauza organizării sale anarhice, sistemul internațional devine
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lucru când notează că structura imaginată de neorealism generează un comportament de respectare a regulilor, din partea unităților. Astfel, "regulile, care dau contur și sens raționalității făcând, astfel, supraviețuirea posibilă, sunt o componentă necesară (chiar dacă suprimată teoretic) a structurii din modelul neorealist" (Dessler, 1989, p. 461). Este dificil să facem o distincție empirică între acțiunea rațională și auto-reglementarea reflexivă pentru că efectele pot fi identice. Totuși, aceste considerații teoretice afectează modul în care neorealismul conceptualizează trăsăturile centrale ale sistemului internațional. De exemplu, potrivit
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Mai mult, așa cum consideră Waltz, chiar și un număr restrâns de cazuri precum cel discutat reprezintă un exemplu important pentru alte unități. Prin urmare, acestea sunt extrem de eficiente în asigurarea reproducerii unui mediu competitiv. Astfel, Waltz recunoaște imediat că modelul neorealist este puternic tocmai pentru că se bazează pe imitația ce decurge din consecințele generative ale anarhiei, și nu pe asumpția comportamentului rațional. Totuși, descrierea socializării realizată de Waltz nu este fără neajunsuri. La începutul dezbaterii privind neorealismul, Ruggie a recunoscut că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
descrierea socializării în neorealism este trunchiată, ca urmare a acestor asumpții. Socializarea poate avea două obiecte distincte, comportamentul și proprietățile, iar descrierea neorealismului se concentrează exclusiv asupra primului obiect. Premisele individualiste ale lui Waltz garantează că descrierea socializării în teoria neorealistă permite doar reproducerea homeostatică, în interiorul sistemului. Mai mult, materialismul lui Waltz asigură că explicația pe care o dă socializării este "subțire" și reduce normele și regulile la un comportament în tipare al unităților. Astfel, conținutul normativ al descrierii socializării la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și proprietățile, nu doar comportamentul) și idealiști (structura definită în termeni culturali, și nu materiali). Astfel, Wendt dezvăluie că, după ce asumpțiile filosofice aflate la temelia neorealismului sunt expuse într-un mod adecvat, ar fi fals să se afirme că descrierea neorealistă a sistemului internațional funcționează prin auto-reglementare reflexivă. Într-adevăr, ambiguitatea neorealismului la nivel filosofic are efecte directe asupra statutului său problematic, de model capabil să explice activitățile statelor. Mai ales, Waltz nu precizează în mod clar gradul în care unitățile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
evaluări mai echitabile a neorealismului, dat fiind contextul din care a apărut, modelul lui Waltz, al socializării în cadrul sistemului internațional, este pur și simplu insuficient dezvoltat. Înțeles în acești termeni, pare mai potrivit să concluzionăm că statutul statului în teoria neorealistă rămâne oarecum neclar. De exemplu, aceasta este poziția adoptată într-o analiză recentă (James, 2002, p. 122). Neorealismul are o concepție superficială asupra socializării, ceea ce-l face să poată fi supus interpretării raționaliste. Cu toate acestea, în timp ce concepția neorealistă privind
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoria neorealistă rămâne oarecum neclar. De exemplu, aceasta este poziția adoptată într-o analiză recentă (James, 2002, p. 122). Neorealismul are o concepție superficială asupra socializării, ceea ce-l face să poată fi supus interpretării raționaliste. Cu toate acestea, în timp ce concepția neorealistă privind socializarea este trunchiată, importanța acordată de Waltz rolului acesteia arată că interpretarea modelului în termeni reflectiviști nu este fără temei. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului neorealist. Mai întâi, el se bazează pe un model pozițional al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
poată fi supus interpretării raționaliste. Cu toate acestea, în timp ce concepția neorealistă privind socializarea este trunchiată, importanța acordată de Waltz rolului acesteia arată că interpretarea modelului în termeni reflectiviști nu este fără temei. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului neorealist. Mai întâi, el se bazează pe un model pozițional al structurii. Ca urmare, preia un caracter reproductiv și are o tendință homeostatică. În al doilea rând, neorealismul nu ține cu necesitate, așa cum se presupune în general, la asumpția că statele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
precizări ne ajută să evităm problemele ce ar putea fi asociate cu compararea inadecvată a marilor teorii sistemice cu teorii de anvergură medie, atunci când vom analiza relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în secțiunea finală. Instituționaliștii pretind că acceptă enunțurile neorealiste referitoare la impactul anarhiei asupra comportamentului statului. Totuși, ei presupun și existența unor tipare complexe ale interdependenței, care creează interese comune extinse între statele industrializate. Prin urmare, instituționaliștii sugerează că problema cooperării între aceste state poate fi deseori prezentată sub
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modificată, ce acordă mai multă importanță rolului dinamicii socializării și schimbării culturale în sistemul internațional. Datorită concentrării asupra structurii culturale a sistemului internațional ca variabilă cheie ce afectează comportamentul statelor, statutul anarhiei în teoria liberală se deosebește fundamental de modelul neorealist și de cel instituționalist. Liberalismul se bazează pe ceea ce constructiviștii numesc un model transformațional al structurii, în care anarhia apare deschisă, potențial, la transformări prin schimbări la nivelul culturii și identității unităților ce populează sistemul internațional (Dessler, 1989, pp. 452-454
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]