152 matches
-
interes de noutate, măcar prin inconformismul scrisului său și materialul lui de bazar, iar alteori, adică o singură dată, și prin Încer carea lui de a Însemna o mică revoluție În teatrul nostru cu a lui Maica cea tânără, dramoletă neoromantică Într-un act, căzută pe scena Teatrului Național În iarna lui 1911, când era să fiu și eu, cât p-aci, un fel de combatant În vestă roșie, ca Théo phile Gautier la premiera lui Hernani, Împotriva unui grup de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale vieții decât pentru rațiunile ei aspre și grijile urmărind și scontând beneficii neapărate; zvârlindu-mă totuși uneori În vâltoarea unor trebi peste puterile oricui, Însă numai din simplă voluptate a mea de a acționa sau dintr-un exces temperamental neoromantic la origine - am dat, bineînțeles, partea cuvenită seriosului vieții, dar parcă și mai mult acelor nimicuri esențiale și indispensabile, singurele care dau sens, farmec și interes aces tei vieți, Întemeiată, orice s-ar spune, pe sentiment mai mult decât pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
G. Călinescu, așa cum reiese din aprecierile lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
francez, care se strecura chiar în paginile Semănătorului. ST. O. IOSIF Ardeleanul St. O. Iosif (1875-1913) a părut cel mai în spiritul noului mesianism, ținîndu-se seamă și de producția lui patriotică, totuși figura lui e complexă. Întâi el e un neoromantic de ton minor, cântând nostalgia de sat, a unui sat idilic, ca în desenele lui Ludwig Richter, în care lumea de la bătrân până la ultimul câine participă cu melancolie zâmbitoare la evenimentele capitale: nuntă, înmormîntare, festivități. În poezia lui Iosif, lipsită
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de argint, la masă de aur, printre țigani negri cu lăute roșii). Dramoleta neoromantică Maica cea tânără e un simplu prilej de a executa fresce hieratice, violent cromatice și panice, pregătind încă de pe acum iconografia stilizantă a lui Lucian Blaga, care e în fond un chip de a vedea ardelenesc: Maico, Maico... (Pauză) Vino
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fiind pus în scenă la Teatrul „C. I. Nottara” încă din stagiunea 1979-1980, precum și a unor scrieri diaristico-memorialistice: Clipe și nopți (2002) și romanul-document Plâng, iubite prinț (I-V, 2000-2001). Așezare de lucruri o înscrie pe T. pe o orbită neoromantică postblagiană, cu câteva exuberanțe ingenue în care se simte influența tânărului Nichita Stănescu, ca în Amețit vibrează timpul. Universul se circumscrie în genere satului (tiparul versificației e, de altfel, de sorginte folclorică), iar motivele aparțin unei singure sfere semantice: destrămare
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
latre, să grohăie/ sau cel puțin să vorbească./ [...] Or ea stătea nemișcată în vârful cerului albastru,/ nici vie, nici moartă,/ și-atunci pădurea se urni din loc/ ca o simplă colină mișcătoare” (Colină mișcătoare). F. este un liric vizionar, modernist (neoromantic ca sensibilitate, neosimbolist ca tehnică: corespondențe, cuvinte-simboluri, muzicalitate, sinestezii etc.), care a asimilat o întreagă istorie culturală, astfel încât „fiorul liric” (invocat, bunăoară, în arta poetică Eseu pe o temă dată sau Despre fiorul liric) se înfășoară într-o bogată imagerie
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
ale neamului nostru - coborând în adânca ancestralitate”), frecvente în monografie, se mai remarcă preferința pentru asocieri hazardate, în virtutea căreia autorul ciclului Desculț este apropiat de André Malraux sau de Ernest Hemingway. Ipoteza metodologică pe baza căreia este construit volumul Poeți neoromantici (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) nu se revendică de la o teorie a influențelor, întrucât cartea evită situarea într-un plan diacronic. Obiectul fiind „romantismul după romantism” în poezia românească din secolul al XX-lea, G. se limitează la o
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
realistă” a prozei eminesciene, cu texte de „observație socială” precum La curtea cuconului Vasile Creangă, ar duce pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza românească și vocația originalității, Craiova,1988; Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994; Moștenirea prozei eminesciene, Craiova, 1996; Studii de literatură română modernă și contemporană, Craiova, 2002. Ediții: Fănuș Neagu, Fântâna, pref. edit., Craiova, 1974; Al. Macedonski, Rondeluri. Psalmi
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
obsesia de a fi conceptual. Este un trend în lume, de a fi conceptual, în momentul de față. Dar, în străfundul inimii mele, dacă pot să spun așa, ca și cum aș fi un critic de artă, aș spune că sunt un neoromantic. Sigur că apreciez foarte mult și neo-conceptualismul. În ultimii ani am baletat, am făcut cum mi-a dictat sensibilitatea, un melanj între cele două. A.V. Spuneți că vorbiți ca un critic de artă plastică. În ce relații sunteți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a concedat dreptul de a-l reprezenta, Vinea se dizolvă într-o poză neoromantică, precum într-o iluzie salutară a existenței intrinseci. Confesiunea sa nu mai poate fi dezlipită de acest atler-ego plastic, în înfățișarea căruia operația autoscopică instituie un soi de ,filosofie" resemnată a sensibilității. Mișcarea ritualică, hieratismul atitudinilor articulează ,teatrul" pe care
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
meu,/ Tu, care înghețatele mîini/ Ale copiilor ei/ Le încălzești în mîinile tale./ Sînt palmele tale/ Ca o carte frumoasă/ Care le spune: «Albaștri/ Sînt ochii libertății/ Și parcă tot nu-i destul/ Numai atît»" (Rău să nu înțelegi...). Pentru neoromanticul Vieru, patria alcătuiește un inepuizabil rezervor de simboluri, un adevărat corn al abundenței poetice. Să admitem, totuși că cititorul onest al textelor d-sale trebuie să facă un efort pentru a separa această ardentă imagistică de zona național-comunismului care a
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
te-au dus/ In Siberii de gheață”) -, închinat destinului tragic basarabean, el singur ar fi de ajuns pentru a susține cele afirmate mai sus. . „Organic legată de poezia eminesciană”(Eugen Simion), înscrisă pe linia de aur Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu, neoromantică, orfică, metafizică sau mesianică, inconfundabilă prin unitatea tematică și stilistică, prin frumusețea și puritatea de cristal, prin extraordinara lumină și blâdețe, prospețime și grație, prin aplecarea spre arhetipurile ancestrale ca și prin uimitoarea modernitate, lirica sa este indubitabil cea mai
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
întreba unii. Fără-ndoială, argumentul constă în faptul că Leo Butnaru e autorul unei poezii fără complexe. Deși rareori „înhămat” la teluric, pegasul poetului nu duce lipsă de povară. Să se fi avut în vedere o lecție oferită de nu știu care neoromantic, sau chiar de Chagall? Oricum, prezența apariție aduce (și readuce) fragmente din confesiunea unui autor înclinat spre filozofare, cu mijloacele caracteristice lirismului, uneori augmentate și susținute cu note proprii; un singur exemplu: ironia și autoironia, chiar dirijate până la sarcasm, continuă
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
interbelică s-a afirmat că pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedră de armonie a Conservatorului bucureștean. Creația lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, insă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în anii de studiu la Schola Cantorum. Brânzeu va îmbină neoromantismul cu idei de inspirație folclorica. O altă influență în muzică lui Brânzeu este expresionismul. . Din păcate după anul 1990, lucrarea
Nicolae Brânzeu () [Corola-website/Science/310954_a_312283]
-
Prințesa", 1895) - au ca personaje principale femei educate și emancipate, care sunt oprimate de către o societate filistină, provincială. În aceste lucrări se observă o serie de elemente semiautobiografice, influența scriitorilor George Sand și Friedrich Nietzsche fiind evidentă. Simbolistă de factură neoromantică, ea a descris lupta dintre bine și rău și forța mistică a naturii (în povestirea scurtă "Bătălia" ("Bytva"), predestinarea, magia și iraționalul în multe din nuvelele sale care descriu viața țărănească, dar și în romanele sale cele mai cunoscute "Pământ
Olga Kobyleanska () [Corola-website/Science/309544_a_310873]
-
precum Alexander McQueen și John Galliano, au fost descriși ca fiind practicanții unui "Haute Goth". Estetica și starea de spirit sunt parțial inspirate de romantism și neoromantism. Atracția gotherilor pentru imaginea întunecată, morbidă și misterioasă este în spiritul curentelor literare neoromantice (sec. XVIII-XIX). Alte elemente centrale ale gotherului sunt atitudinea teatrală și dramatizarea eului, elemente prezente deopotrivă în literatură, cât și în subcultură. Gotherii, ca membri ai subculturii, nu susțin violența, dar o tolerează. Subcultura nu este bazată pe ură și
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
ajutat pe acesta în alegerea și publicarea creațiilor sale. În 1903, Nicolae Iorga a devenit unul dintre conducătorii revistei "Sămănătorul". Din acest moment s-a distanțat de influența lui Maiorescu, renunțând la "Junimism" și afiliindu-se unei curentelor etno-naționalist și neoromantic pe care le promova revista. Școala "Sămănătorulului" era formată din foști sau actuali junimiști, iar retragerea treptată a lui Maiorescu din viața literară a putut duce la crearea unei legături cu "Convorbiri Literare": noul său editor, Simion Mehedinți, era însuși
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
să studieze stilurile din trecut, însă restauratorii corectau neregularitățile vechilor clădiri, distrugând modificările inițiale. Au fost finalizate catedralele din Köln, Ulm și Berna. S-au ridicat noi edificii, versiuni ale stilurilor antice, ca de exemplu castelul Neuschwanstein, proiectat în stil neoromantic de Christian Jank, la inițiativa lui Ludovic II al Bavariei. Colonialismul european a dus la importul stilurilor orientale, între 1750 și 1850, pe bătrânul continent. Drept consecință, au fost construite clădiri după modelul pagodei, ca cea din Kew Gardens, realizata
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
am Rhein - d. 4 decembrie 1933, Locarno) a fost poet, editor și traducător german, promotor al simbolismului. frecventează cercul lui Mallarmé, al prerafaeliților englezi, participă la "Pleiada simboliștilor" și este influențat de Nietzsche. Versurile sale sunt marcate de un ezoteric neoromantic. Evocând miturile și istoria într-un limbaj poetic rafinat, are ca temă pricipală conflictul dintre pagânism și creștinism, dintre spiritul elenistic și cel catolic medieval.
Stefan George () [Corola-website/Science/315758_a_317087]
-
duminică din lună la Stulpicani, în a doua la Ostra și în a treia la Valea Moldovei. Este de menționat faptul că de hramul bisericii se oficiază trei liturghii: în limbile germană, polonă și română. Biserica este construită în stil neoromantic. Dimensiunile ei sunt următoarele: lungime - 33 m, lățimea navei - 10 m, lățimea la cruciere - 18 m, înălțimea navei - 8 m și înălțimea până la cruce - 30 m. La intrarea în biserică, în partea dreaptă, există o cruce din anul 1940 cu
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
din București a fost construită în anii 1881 - 1885, în stil neoromantic și neobizantin după planurile de arhitectură întocmite de Alexandru Hristea Orăscu împreună cu Carol Benesch și Hartman și avizate de André Lecomte du Noüy. Are un plan în formă de cruce, la care se adaugă absida poligonală a altarului. Biserica este
Biserica Domnița Bălașa () [Corola-website/Science/323582_a_324911]
-
Marcjan Żeleński s-a născut la 21 decembrie 1874, în Varșovia, mama sa fiind Wanda (născută Grabowska) și tatăl Władysław Żeleński, care a fost un proeminent muzician și compozitor polonez. Vărul lui Tadeusz, Kazimierz Przerwa-Tetmajer a fost un renumit poet neoromantic. Deoarece învățământul superior în limba poloneză a fost interzis în Varșovia în perioada stăpânirii rusești, Żeleński pleacă în anul 1892 în Cracovia, apoi în Austria și se stabilește mai târziu în Galiția unde urmează cursurile facultății de medicină din cadrul Universității
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
al XIX-lea. a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai realismului polonez din vremea împărțirilor Poloniei. Artistul a îndeplinit o perioadă lungă de timp funcția de profesor la Școala de Arte Frumoase din Varșovia unde a fost profesorul neoromanticilor Józef Chełmoński, Leon Wyczółkowski, Władysław Podkowiński și Józef Pankiewicz. Gerson a scris comentarii de artă și a publicat o carte de anatomie pentru artiști. O mare parte din opera sa a fost furată de către Germania nazistă în cel de al
Wojciech Gerson () [Corola-website/Science/329176_a_330505]
-
Franța, și le-a finalizat în 1879, după întoarcerea din străinătate în Polonia împărțită de Rusia, Prusia și Austria. În ciuda diferențelor considerabile estetice dintre ei, Malczewski a fost foarte mult influențat de pictura istorică a lui Matejko plină cu metaforă neoromantică și teme patriotice. El a fost la fel de impresionat de arta dramatică al pictorului romantic polonez Artur Grottger. Pictura lui se învârte în jurul câtorva motive atent selectate, în mod constant repovestite și extinse în mitologie umplută cu simboluri naționale. Imaginația sa
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]