181 matches
-
construită de zicerile tipice este umorul. Inepuizabila dorință de a vorbi vine, la Creangă, dintr-o „voluptate strict intelectuală”, după cum remarca G. Călinescu. „Obiecte, animale, oameni vorbesc într-una, aruncând cele mai joviale vorbe prin forma lor neașteptată [...] și citând neostenit și cu o viteză nemaipomenită.”: „ Ce mânca văd eu bine că ai; despre asta nu e vorbă, fătul meu - zise craiul posomorât - dar ia spuneți-mi, rușinea unde o puneți? Din trei feciori câți are tata, nici unul să nu fie
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în special presupunerea încetățenită că ejacularea masculină este o concluzie inevitabilă a actului sexual. Acest lucru dovedește, în mod concludent, că bărbații care învață să-și controleze propriul aparat sexual și instinctele sexuale pot deveni amanți la fel de potenți și de neosteniți ca orice femeie. Acest lucru arată că și bărbații pot avea „miniorgasme” secvențiale fără a ejacula și neagă ideea că metodele de contracepție ar fi o responsabilitate în primul rând feminină. De asemenea, expune cu claritate instinctul masculin de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dincolo de propria lui soartă. Nevrând să forțez lucrurile, mă voi mulțumi, încheind, să descriu Scutul lui Ahile, în care unii au văzut, nu fără temei, o reprezentare trifuncțională. Pe el sunt reprezentate următoarele lucruri: pământul și cerul și marea, soarele neostenit, luna plină, stelele și constelațiile: Orion, Hiadele și Pleiadele, Carul mare. Într-o cetate se văd nunți, ospețe, alaiuri, dansatori, femei privind din pragul caselor, o judecată; alta este împresurată și scapă printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Stephano, Trinculo și Caliban: „aprinși de vin și bătăioși, / Loveau în vânt, fiindcă le bătea / În față, și-n pământ, căci, pasămite, Le săruta călcâiele.“ Parcă îl vezi făcând ca ei. Iar, în planul acțiunilor propriu-zise, spiritul îl slujește îndeplinind neostenit sarcinile pe care i le încredințează. Ariel poate să zboare foarte iute, fie și pe crivăț, să plutească pe nori, să înoate pe valuri sau să se cufunde în adâncul mării, călcând „pe mâlul / Adâncului sălciu“, să străbată până departe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și bucuria fără țărm iau forma, însăși Forma, etern neostenită, a copilăriei cosmice. Acolo unde este și va fi mereu, Ariel e, liber și fericit, copilul lumii. În adâncul puterii vântului nopții, Unde doarme, zâmbind, copilul lumii, Unde doarme ușor, despovărat de lume, Copilul lumii, Chipuri se schimbă, venind și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dincolo de propria lui soartă. Nevrând să forțez lucrurile, mă voi mulțumi, încheind, să descriu Scutul lui Ahile, în care unii au văzut, nu fără temei, o reprezentare trifuncțională. Pe el sunt reprezentate următoarele lucruri: pământul și cerul și marea, soarele neostenit, luna plină, stelele și constelațiile: Orion, Hiadele și Pleiadele, Carul mare. Într-o cetate se văd nunți, ospețe, alaiuri, dansatori, femei privind din pragul caselor, o judecată; alta este împresurată și scapă printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Stephano, Trinculo și Caliban: „aprinși de vin și bătăioși, / Loveau în vânt, fiindcă le bătea / În față, și-n pământ, căci, pasămite, Le săruta călcâiele.“ Parcă îl vezi făcând ca ei. Iar, în planul acțiunilor propriu-zise, spiritul îl slujește îndeplinind neostenit sarcinile pe care i le încredințează. Ariel poate să zboare foarte iute, fie și pe crivăț, să plutească pe nori, să înoate pe valuri sau să se cufunde în adâncul mării, călcând „pe mâlul / Adâncului sălciu“, să străbată până departe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și bucuria fără țărm iau forma, însăși Forma, etern neostenită, a copilăriei cosmice. Acolo unde este și va fi mereu, Ariel e, liber și fericit, copilul lumii. În adâncul puterii vântului nopții, Unde doarme, zâmbind, copilul lumii, Unde doarme ușor, despovărat de lume, Copilul lumii, Chipuri se schimbă, venind și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
torsul gândurilor ei... Privind-o, te simți mereu îndemnat să-ți fixezi înfățișarea ei bătrână, care necontenit descurcă gânduri încâlcite. O viață... a fost gata să deie o mână de ajutor celor în nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de uși era el stăpân. Iar acest frate servitor, care părea atât de atemporal, încât vârsta lui trebuie să rămână în afara oricărei aprecieri, își exercita pe neobservate, dar cu o stăruință neostenit prietenoasă, supravegherea nu numai asupra noastră, cărora oricum, conform ordinii interioare bătute în cuie pe ușa camerei, ne era interzisă orice „vizită feminină“, ci și asupra unei săli pline de bărbați bătrâni, horcăind în permanență și respirând numai anevoios. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de lemn, cu pietre și cu bote groase de corn. Îi înjură, de la început: Tămădăii mamei voastre de grauri, ce v-a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți copila !... Dar leghionul de copii zănateci lărmuia neostenit: Pepenoaica, Pepenoaica!... Huideo,măi! La casele voastre, proprietate particulară, că-mi stresați copila, răcni Nicanor Galan, peste canaturile porții de scânduri. Plecați, măi! răcni el, către masele populare de copii, deja, neobrăzațiviermăraie care ridica din drum, cu picioarele goale, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un nou single de pe viitorul album. Noul extras pe single este piesă “Love/ Hate Thing” care promite să urce în clasamentele muzicale din întreaga lume. BELINDA CARLISLE, diva muzicii pop care va oferi un spectacol aparte în București, își continuă neostenita activitatea muzicală. Ea a lansat un set special ce conține un DVD și un CD „Live from Metropolis Studios”, realizate cu ocazia susținerii unui concert inedit în studioul londonez Metropolis. Doar 100 de persoane au avut șansa de a se
Mondo pop by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83451_a_84776]
-
acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsându-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie în haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, “înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu în recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca sinonimul stării de exaltare, de frenezie a imaginației, provocată aici
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
runelor (Adaos la Parnasul dacic) (1976) se păstrează caracterul imnic, hieratismul, mistica, dar se îngustează sfera de referință la poeții români. Astfel, Eminescu „de tânăr a învățat limba Melancoliei”, el arată „calea spre Miradoniz, Castelul enigmă”, Arghezi „a tras veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal / Când se anunță prin clopote tainice cina”, iar Bacovia „a suferit de boli pe care doctorii / nu le pot lecui. / Sărutul Poeziei / i-a strălucit totdeauna pe frunte”. Dicțiunea suferă
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
sau chiar confesorul său. Ludovic răspundea întotdeauna că nu își amintea cu precizie ce fapte ar fi stat împotriva alegerii acelei persoane în anturajul curții, însă s-ar simți mult mai bine daca ar opta pentru altcineva. Datorită acestei curiozități neostenite a Regelui, poziția locotenenților de poliție s a consolidat tot mai mult pe parcursul domniei sale. Nimeni nu ar fi îndrăznit să-i jignească sau să-i trateze cu lipsă de respect, nici măcar prinții de sânge. Pe lângă faptul că ei erau cei
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a trimiterilor denotă un imens orgoliu, pentru că abia astfel se precizează până în amănunte originala poziție a autorului. Dar, de înțeles când preia și dezvoltă opinii ale predecesorilor ori când se delimitează de ele și (studiul este o permanentă delimitare, o neostenită polemică, purtată pe ton înalt, academic aș zice, de n-ar fi distonanțele ieșirii de la paginile 77 și 162), rostul trimiterilor devine obscur atunci când nu comunică nimic semnificativ (v. capitolul IX, nota 43 ș.a.). Eminescu Dialectica stilului este expresia unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precum și, bineînțeles, metodele sale de luptă teroristă. Relațiile dintre Israel și Franța în anii Mitterrand pun în evidență situația tristă a stabilirii între cele două părți a unui "dialog între surzi", mai ales în ceea ce privește formula soluționării conflictului israeliano-palestinian. Mitterrand insista neostenit în favoarea stabilirii unui stat palestinian independent, fără ca acest apel repetat să stârnească un ecou favorabil sau să reușească să deplaseze câtuși de puțin Israelul de pe pozițiile sale. La urma urmelor, portița întredeschisă prin semnarea acordurilor de la Oslo în septembrie 1993
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Statului Israel. Elogiul francez pentru planul Fahd exprimat public susținea că acesta aduce o "contribuție pozitivă la eforturile de a obține pacea pe calea negocierilor 47", în pofida diferenței fundamentale existente între "recunoașterea dreptului la o patrie", așa cum pretindea în mod neostenit diplomația franceză și planul Arabiei Saudite, care preconiza "stabilirea unui stat palestinian". Se cuvine remarcat totuși că evaluarea planului saudit făcută de Mitterrand în conversația cu președintele Statelor Unite (la 18 octombrie 1981) a fost diferită de elogiul exprimat în public
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Delirul: "o carte însăilată cu mare grabă din informații de presă și texte de popularizare". Blaga: "gândire artistică stereotipă, trucurile sar în ochi; senzația e de exercițiu retoric uscat și, prin repetare, mecanic." Rămâne "în marginea banalului". Voiculescu: scrieri "searbede, neostenit declarative și, pe alocuri, de-a dreptul banale (...) procedee stilistice infantile, nule sub raportul eficacității estetice". Matei Caragiale, Gib Mihăescu, Camil Petrescu: "promisiuni suspendate, izbânzi întâmplătoare, fulgurații, focuri de artificii, abandonuri grăbite, sub povara gloriei premature". Iorga: "erudiția lui deșănțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nostru, Paul Everac cu Eroul și timpul său, Victor Felea cu Angajarea creatorului, Traian Filip cu Artă politică, Nicolae Dan Fruntelată cu Veghe și omenie, Laurențiu Fulga cu Parte din Întregul țării, Gall Erno cu Gândire creatoare, Petre Ghelmez cu Neostenita stare de veghe, Ion Gheorghe cu Veteranul de juni, Mihnea Gheorghiu cu Un mare destin, Al. Ivan Ghilia cu Omagiind destinul, Dumitru Ghișe cu Ctitor de țară, Ludmila Ghițescu cu De pe meleaguri argeșene, Romulus Guga cu Pășim Împreună mereu uniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ei aveau de-acum tot ce ți-ar fi poftit sufletul și erau mai negri și mai supți decât Îi pomenisem cândva. De-a lungul a șase veri soarele le-a scormonit prin căutături desărnându-le, dar ei continuă să are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de ei, Dumnezeule! Cât oi fi rătăcit prin jegul ăla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
creatori, reliefându-le vocea distinctă, timbrul inconfundabil, zborul inspirat în spațiile eterate ale meditației și simțirii. În perimetrul spiritual național, două sunt reperele esențiale: Eminescu și Arghezi. Pe Eminescu l-a citit de copil și-i va străbate opera cu neostenită bucurie estetică toată viața. Cu Arghezi a fost contemporan și i-a urmărit cu înțelegere superioară întreaga desfășurare lirică, socotindu-l al doilea mare poet după Eminescu. Exegeza streiniană, nutrită din frecventarea îndelungată și asiduă a celor doi geniali creatori
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
este un text care revelează omul, care ne revelează cine suntem noi. - Prima observație: omul este mișcat de dorințe. Noi suntem un ansamblu de dorințe, o centrală productivă de dorințe. Iar aceste dorințe sunt formidabile, au un orizont larg, sunt neostenite, au o capacitate de a se recrea fără sfârșit. Dacă ne cunoaștem cu adevărat pe noi înșine, știm că suntem un cuptor de dorințe. Aceasta este ceea cel diferențiază pe om de toate celelalte ființe: omul nu se obosește să
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
reprezintă o contribuție la progresul științific) și aici se acumulează convergent toate intențiile de act care deservesc trunchiul cognitiv principal al personalității. Astfel, până la integrarea unui conținut în lumea a treia, el trece prin laboratorul interior al creatorului, asimilabil unei neostenite anticamere a expresiei, după cum o sugerează și o tentativă definitorie a lui Aristotel (care afirma că "adevărul înseamnă să atingi ceea ce cauți și să exprimi acest lucru"65). Calea până la conținutul manifest este spațiul privilegiat al reflexiei active, ea intervenind
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
bani destui, aș fi fost în stare să-i împart cu Marat. Am fost drept cu Marat tot timpul și aș fi și acum, deși îi datorez în parte unele persecuții pe care le am de îndurat. Era un muncitor neostenit, priceput în arta de a face experiențe. L-am auzit într-o zi pe Franklin făcându-i acest omagiu. Experiențele sale asupra luminii îl încântaseră. Nu voi spune același lucru despre cele asupra focului sau electricității. Marat și-a închipuit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]