330 matches
-
Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului Azi este ziua ta, zeiță Poezie! Te așteptăm nerăbdători ca să ne cucerești Cu noi metafore, în noaptea cea târzie, Că tu vindecătoarea sufletului nostru ești. Îți ascultăm neostoitele cuvinte Zburând ca fluturi delicați din floare-n floare Și, invadându-ne plăcut a noastră minte, Mereu ne scaldă în lumină și culoare. E ziua ta și rimele se joacă-n gânduri, Mă-mbie la visare și la meditație, Încerc
ZEIŢĂ POEZIE! de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353863_a_355192]
-
am adâncit în lectură am realizat că poezia domnului Covali din acest volum-bijuterie are o anume ciclicitate tematică, în ansamblu fiind un reușit amalgam de trăiri ba din sfera vieții sociale a autorului, ba din cea a tumultului său sufletesc, neostoita luptă pentru împlinire prin iubire. „Dragostea”, „A patra dimensiune”, poeme cu tentă filosofică fac trecerea spre „Împlinire” - poem în care autorul însuși recunoaște: „Sunt doar cântec,/ vrajă și descântec/ așa dens că nu mă mai încape”. Dar... „Ce ușor” se
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
sate, bătrâne nuntă de vișini se rânduie-n cer ca un priveghi pe altare străbune se tânguie ochiul geruind lerui-ler clopot de iarbă părelnic mai bate din'spre harfe de lut, bunăoară fântâni satul coace plămadă de-azur în cetate amirosind neostoite asprele mâini rupi maică pâinea, ulcica o umpli și țeși din iubire o pânză de in ce fulgere albe luminară pământul ? soldații de plumb ce spun ? nu mai vin ? s-ascunde noaptea-n ciute și e senin și ger neliniștea
COLIND TÂRZIU... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354192_a_355521]
-
frumoasă floare: Poezia! Poezia dorului este, prin inefabilul ei, tot ce poartă omul mai frumos în suflet. „Meditații și cuvinte” cartea de poezie a Verei Crăciun, Editura Karta.ro, Onești, 2011 - este o carte născută din dorul de mama. Dor neostoit. Dor nevindecabil. Care naște cuvinte, versuri, meditații, lacrimi de foc, rugăciuni și tăceri pioase. Care naște Lumină. Spirit. Sau Spiritul Luminii. Durerea se consumă în tăcere și meditație. Nu se poate striga. Nici glasul uneori nu te ajută. Cuvântul e
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
Dumnezeu insuflate”, ce caută sensuri prin har divin și se adresează, în primul rând, oamenilor obișnuiți, celor cu bucurii și suferințe comune, care sunt pentru prea cucernicia sa curați la suflet și buni, drept-credincioși, atenți la necazurile celor din jur, cu sete neostoită de religie și de cultură. Cum Părintele este încă tânăr și permanent ocrotit de Dumnezeu, sunt convins că asupra sa se vor revărsa încă multe dintre darurile cerești cele bogate, spre bună sporire a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu și comunității
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > COMOARA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Comoara Mă cheamă dor neostoit spre sat Când tainic înserarea se coboară: Lumina din trecut, de neuitat, Mă-nvăluie-n vibrarea ei ușoară. Pe vârf de deal stă soarele oprit Cu poleiala ultimelor raze, În cumpănire către infinit - O ultimă privire peste oaze. Coboară de pe dealuri cântec
COMOARA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358954_a_360283]
-
Mai bate-o oră-n noaptea răvășită Secunde curg prin fante de lumină Prin maci de jar și trena lunii, lină, Speranța-nnoadă lacrima-i zidită În sanctuarul tâmplei ostenite. Gânduri robite-n nevăzute chingi Ce strâng cumplit, se zbat neostoite Șoptind mereu: învingi, învingi, învingi! Speranța-mi se-ncovoaie, plâng și tac Ce zbucium scurmă-n spaima depărtării! Sunt pe-un tărâm - un petec de uscat Ca o batistă pe obrazul mării. Atâtea vise prinse-ntr-un grăunte Se trec prin
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
ploua-va poate mâine?/ Venise cu arșiță mare vremea sapei/ Și toate cele verzi duceau dorul, apei/ Sosiseră apoi și norii plini de pâine/ Vântul scutură norii plini cu bice repezi/ Înnebunit de arșiță, ca să-și desfete/ În trupul chinuit, neostoita sete/ pământul bea de crăpa grelele lui lespezi”, etc. Poezia continua... alături de o alta scrisă cam tot așa. Le țin minte, deoarece după ce le-am văzut publicate, făcând naveta de la Sebiș la Beiuș, citeam la nesfârșit poeziile (publicate), în timp ce mergeam
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
un grai pe care românii de oriunde îl pot recunoaște ca al lor ... Eminescu e întruparea literară a conștiinței românești, una și nedespărțită”. „Eminescu este drumul către sănătatea acestui popor.” Exemplele sunt enorm de multe și toate vorbesc despre o neostoită fascinație pe care a exercitat-o Eminescu asupra lui Iorga, el fiind în mare măsură cel ce i-a însuflat foarte devreme adolescentului Iorga, ceea ce avea să fie enorma sa energie luminată fără de care nu se poate realiza nici o întemeiere
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
dureroasă a sacrului, chiar și în lirica de dragoste. Peste tot, în registrul sentimental și descriptiv, acționează atâta cenzură cât să mențină un standard eticist și de bun gust menit să potențeze dimensiunea feminină. Efortul e îndreptat însă și spre neostoita căutare și redescoperire a sinelui, într-o competiție cu propriile limite. O aducere la suprafață a esențialului uman, pe care foarte rar simte nevoia să-l abstractizeze. Lucia Olaru Nenati are uriașa capacitate de a construi viziuni profunde, explorând cu
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
noi înșine să pătrundă în fiecare celulă a corpului fizic, în fiecare fragment blocat energetic al corpului energetic și mai ales în fiecare fir de lumină al corpului spiritual. De aici se naște se prelinge pe turlele micii biserici lacrima neostoită a umanului în singurătatea autoridicată zid aparent alb, plin de cârlige care agață, rănesc, ciobesc sufletul, frâng aripile dând naștere unui zbor închipuit. Și iarăși o scriere care îmi pare a fi esențială pentru iconomia volumului, este “umbra unei umbre
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
noștri români, cu colegii moldoveni din breasla mea am lucrat cu multă dăruire, cei mai buni prieteni ai mei sunt basarabeni refugiați în București, iar unora le-am botezat copiii. Și la ceilalți membri ai delegației am văzut aceeași dragoste neostoită față de basarabeni: unul s-a căsătorit cu o transnistriancă, altul a adus foarte multe fonduri europene și americane în proiectele unor fundații basarabene, altul a devenit unul din cei mai cunoscuți pro-unioniști români scriind numeroase articole favorabile despre Moldova. Dar
Măicuţa Ana () [Corola-blog/BlogPost/339977_a_341306]
-
NU-MI CERE SĂ TE UIT Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubito, nu-mi cere să te uit, Te rog să-mi lași că dar de despărțire Al clipelor neostoit tumult Din ceasurile noastre de iubire. Nu vreau s-aud rostindu-se regrete, Nu vreau nici lacrimi să curgă de prisos, Vreau să lăsăm iubirea cum a fost Și amintirea ei mereu să mă îmbete. Să ne zâmbim doar azi
NU-MI CERE SĂ TE UIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340843_a_342172]
-
clare își potrivesc singure ceasul cu somnul păzit de îngeri răsar diminețile nespus de strălucitoare și ziua iubitei va fi ziua ta împăcat în sine cu întâmplările vor trece mai mult nevăzute ca o pasăre prin noaptea dragostei doar mersul neostoit pe drumuri grăbește întoarcera acasă cu riscul de a pierde ținta într-o zi cum pierzi anii și curajul somnul te prinde la apusul stelelor o parte din noapte întinde întunericul pe lacul din care au dispărut nuferii de ziua
ŞI ZIUA IUBITEI VA FI ZIUA TA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341788_a_343117]
-
cu acel farmec crepuscular al firescului. Nu puteai să crezi că face parte dintr-o lume aflată în amurg, poate astăzi chiar inexistentă. Este greu să explici în cuvinte rosturile intime care au făcut să existe așa un OM. Poate neostoita iubire de carte, poate inchisoarea - o răstignire dureroasă - alături de Corneliu Coposu cu care a fost „coleg de cameră” la Canal, ori Petre Țuțea, ori o întreagă suită de oameni cu totul remarcabili, aruncați în “groapa leilor”, poate profunda credință în
MARIN SPÂNU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342243_a_343572]
-
luminator al satului, așa cum îl ilustrează și Goga în versurile lui. Foștii elevi îl păstrează în minte ca pe un „Domnu` Trandafir” al lui Sadoveanu, al timpurilor noastre. Sătenii i-au apreciat și eforturile deosebite ca director al Căminului cultural. Neostoit, a pregătit serbările culturale în zilele de sărbători naționale cu un fast impresionant. Înzestrat cu un deosebit simt muzical, a alcătuit și condus corul mixt pe 4 voci, intrat în tradiție „“admirabil mijloc de promovare a simțământului religios și a
MARIN SPÂNU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342243_a_343572]
-
sintetici ale prințesei nu este decât un bade din acela despre care înțeleptul popular spune: Bade, bade înalt ca bradu/ prost ca ... gardul!” Și apoi nici nu ști cine e mai vinovat, găina care se dă în petec din dorința neostoită de a pune clonțul pe punguța cu doi bani a cocoșului din poveste sau însăși pintenatul care își zornăie cu sârg bănuții? Dacă o femeie acceptă să fie aleasă în funcție de cum arată normal că trebuie să se păstreze mereu perfectă
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]
-
rânduri de scrisoare vei afla despre mine că sunt bine”. Binele pe care ți-l doresc, de data aceasta și prin mail, înmiit, ție și celor dragi. Dacă sunteți nerăbdători și insistenți s-ar putea să îl forwardez și vouă, Neostoiți Prieteni Și Colegi Dramatic Amuțiți! Pentru început, Drag Univers Odios, îți confirm faptul că Țânțarul-Tigru a ajuns și pe la noi. A sosit cu bine și întreg, adică cu toate cele douăzeci de valențe distructive nealterate și în stare funcțională. Așadar
MIGDALE DULCI AMARE (1) – DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341668_a_342997]
-
național, unde mulți și multe trudiră dându-și silința, doctoratul sau cu părerea în forme neabuzive, legale și invazive, ne-am neam decis cum se face vorbire demult, de la Râm, că suntem, acum și pururea și-n vecii vecilor, prin neostoita noastră milosârdie, încurajați noi de avântul științelor și artelor și bunăstării întregului nostru ne-am neam (ah, fir’ar!) neam, să opintim încă Putin puțin pentru a înființa în țara noastră, pentru aceia dintre noi care încă nu-și găsesc
Propunem încă o altă, nouă, mândră Academie. Nu mai putem răbda. Să nu fim academicieni? () [Corola-blog/BlogPost/338091_a_339420]
-
Vise, iar ochilor le pune cearcăn, Când zorile încep să se arate. Abia atunci se potolește jocul, Când ne retragem obosiți în zile, Dar, chiar și-așa, unii nu-și află locul Și clipele se scurg iar, inutile. Doar, undeva, neostoit e focul Ce mistuie tot suflete fragile. GUTUI Cu-arome tari, mireasmă amăruie Ne-ademenește toamna și ne-mbie, Culori foșnesc în frunza ruginie Și-i miezul cald și galben în gutuie. Iar vinul cântă și se-așează-n vie, Tristețile le-
TOAMNA BOGATĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342991_a_344320]
-
ce dovedeau de netăgăduit că nu mai este nici o speranță.Azi Ion, mâine Ilie sau Gheorghe.Femei cernite ce plângeau în batic, copii uitându-se lung spre drumul de unde ar fi trebuit să vină tata.. Dorul crunt ca o sete neostoită în așteptarea celui drag.Vise frânte în prispa vieții și noianul de lacrimi.. Inițial credeam că mergem la război și tragem în gol.Că dușmanul e atât de speriat încât va ceda nervos și va fugi.. Că acest dușman e
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
mai nouă carte, „Funigei de gînd / Of web of thoughtsˮ. A prezentat volumul prefațatorul ei, poetul Iulian Patca, care a susținut că este vorba despre „o poezie a resemnăriiˮ, creatoarea, în „partea submersa a versurilorˮ, vorbind despre neîmpliniri și dureri neostoite. Poetul Gavril Moisa afirmă că „Pusă e o poezieˮ, iar Antonia Bodea pune în evidență „discreția trăirilor firești, rafinateˮ, Ștefania Kory Calomfirescu evidențiind sensibilitatea poetei. Au lecturat poezii din volum, cu multă sensibilitate: Raveca Vlașin din Dej, Lucia Locusteanu, Luciana
CENACLUL LITERAR„ARTUR SILVESTRIˮ AL FILIALEI CLUJ A LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA, ÎN PRAGUL SĂRBĂTORILOR PASCALE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378481_a_379810]
-
A urmat un moment de liniște și cineva a oftat, dincolo de ușă. Și iar am tresărit! De unde cunoșteam acel prelung și sfâșietor oftat? Părea că se desprinde din mine, din inima mea, din sângele meu, din fiecare ticăit al timpului neostoit, din teama mea, aflată zi de zi, mereu la un pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. Dar alte bătăi în ușă, măi insistențe, măi dominatoare, parcă, mă trezesc din această tranșă, în care viața mea, întreaga mea
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
secunde Duelăm pentru viața netrăită Și noaptea nedormită E nedrept ca omul, Suveranul acestei planete Să fie supus capriciilor vremii, Să suporte goana nebună a anilor, Urmele rănilor încrestate În sufletele celor care Și-au pierdut pe cei dragi. Duelăm neostoit Pentru a recupera timpul pierdut În zilele cenușii Și în orele fără somn. Victoria va veni Justiția timpului... Va muri. NUMAI SPIRIT Fi-vom oare vreodată numai spirit Piramide în dulcele univers al nimănui? Veni-va ziua să reclădim lumea
VERSURI DE MARTIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381315_a_382644]
-
de familie printr-o iubire încărcată de sensuri. Ea devine personajul principal, ca un pilon în jurul căruia se construiește întregul suport al familiei. Chipul ei luminos străbate toată cartea. Arzând ca rugul pentru ai săi, cu tărie de cremene, cu neostoită atenție la tot ce are atingere cu viața lor, cântărește vectorii de forță ai destinului pentru a se putea strecura împreună cu familia și cu cei dragi prin crăpăturile care le permit supraviețuirea. Mama a fost înzestrată cu o înțelepciune remarcabilă
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]