297 matches
-
alt vas francez, "Saphir", naufragiase lângă Punctul Nagara și fusese pierdut. La 5 mai, Divizia 42 (East Lancashire) a fost trimisă din Egipt. Crezând că Anzac este asigurat, Hamilton a deplasat Brigada 2 Infanterie Australiană și noua Brigadă de Infanterie Neozeelandeză, împreună cu 20 de piese de artilerie australiene, pe frontul Helles ca rezerve pentru A doua bătălie de la Krithia. Implicând o forță de 20.000 de oameni, a fost primul atac general de la Helles și a fost planificat ca atac pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
doua bătălie de la Krithia. Implicând o forță de 20.000 de oameni, a fost primul atac general de la Helles și a fost planificat ca atac pe timp de zi. Trupele franceze urmau să captureze Kereves Dere, iar britanicii, australienii și neozeelandezii au fost trimiși la Krithia și Achi Baba. După 30 de minute de pregătiri ale artileriei, asaltul a început la jumătatea dimineții de 6 mai. Britanicii și francezii au înaintat de-a lungul a patru pinteni denumiți „Ravena”, „Bradul”, „Krithia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au rămas ascunși și față de avioanele britanice de recunoaștere, iar înaintarea s-a oprit; a doua zi, ea a fost reluată cu întăriri. Atacul continuat și în ziua de 7 mai, dar succesul apărătorilor otomani a continuat. Patru batalioane de neozeelandezi au atacat Pintenul Krithia a doua zi și cu Divizia 29 a reușit să ajungă la o poziție aflată imediat la sud de sat. După-amiaza târziu, Brigada 2 Australiană a înaintat rapid pe câmp deschis până la primele linii britanice. Sub
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
câmp deschis până la primele linii britanice. Sub un foc masiv de arme mici și de proiectile, brigada a șarjat către Krithia și a câștigat 600 m, circa 400 m mai puțin decât obiectivul, pierzând 1000 de oameni. Lângă Pintenul Bradul, neozeelandezii au reușit să înainteze și să facă joncțiunea cu australienii, deși britanicii erau ținuți în loc, iar francezii erau extenuați, în ciuda faptului că ocupaseră un punct înalt ce controla obiectivul lor. Atacul a fost suspendat, iar Aliații au săpat tranșee, nereușind
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
lui Steele” și a murit în urma rănilor suferite pe vasul-spital "Gascon" la 18 mai. La 19 mai, 42.000 de turci au lansat un atac la Anzac în efortul de a-i împinge pe cei 17.000 de australieni și neozeelandezi „înapoi în mare”. În lipsa artileriei și a unei cantități suficiente de muniție, turcii s-au bazat pe elementul surpriză și pe superioritatea numerică, dar pregătirile lor au fost observate la 18 mai de zborul unui avion britanic, iar apărătorii au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pe superioritatea numerică, dar pregătirile lor au fost observate la 18 mai de zborul unui avion britanic, iar apărătorii au fost avertizați. Turcii au suferit circa pierderi de circa 13.000 de oameni, dintre care 3000 de morți; australienii și neozeelandezii au pierdut doar 160 de morți și 468 de răniți. Între morți s-a numărat și un brancardier, John Simpson Kirkpatrick, ale cărui eforturi de a evacua răniții pe un măgar, sub focul inamicului, au devenit legendare între australienii din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15 Australian a fost forțat să se retragă, dar a contraatacat și a recucerit în aceeași zi terenul pierdut, înainte de a fi înlocuit cu trupe neozeelandeze. Operațiunile de la Anzac de la începutul lui iunie au redevenit de consolidare, cu mici ciocniri și schimburi de grenade și focuri de la mare distanță. În sectorul Helles, în care ambele părți dezvoltaseră o extinsă rețea de tranșee, Aliații au atacat din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
la nord de perimetrul Anzac. Aceasta urma să se realizeze printr-un atac fără cai asupra „Baby 700” dinspre Nek al cavaleriei ușoare australiene din Brigada a III-a Cavalerie Ușoară, concertat cu un atac asupra vârfului Chunuk Bair din partea neozeelandezilor din Brigada Infanterie Noua Zeelandă, care urma să traverseze „creasta Rhododendron”, „Apex” și „Ferma”. Dealul 971 urma să fie atacat de o forță combinată extrasă din Gurkha ai celei de-a 29-a Brigăzi Indiene și din australieni ai Brigăzii 4
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
atac asupra tranșeelor otomane la „Pinul Singuratic”, efectuat de Brigada 1 Infanterie, a capturat principala tranșee otomană într-o diversiune ce dorea să distragă forțele otomane de la asaltul principal de pe culmile Chunuk Bair și Dealului 971, ambele totuși eșuate. Brigada Neozeelandeză de Infanterie a ajuns la 500 m distanță de vârful Chunuk Bair în zorii zilei de 7 august, dar nu a putut să cucerească culmea decât dimineața. Această întârziere a avut consecințe fatale pentru un alt atac de susținere din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
nu a putut să cucerească culmea decât dimineața. Această întârziere a avut consecințe fatale pentru un alt atac de susținere din dimineața de 7 august, efectuat de Brigada 3 Cavalerie Ușoară Australiană la Nek, care urma să coincidă cu atacul neozeelandez dinspre Chunuk Bair împotriva spatelui apărării otomane. Atacul s-a desfășurat în ciuda întârzierii, și s-a sfârșit cu un eșec plătit greu, după ce barajul inițial de artilerie s-a oprit cu șapte minute mai devreme, lăsând trupele de asalt să
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a mai avut loc niciun atac asupra Dealului 971 după ce Brigada 4 Infanterie Australiană și o brigadă indiană s-au rătăcit pe timpul nopții. Tentativele de a relua atacul au fost respinse ușor de apărătorii otomani, cu pierderi grele pentru Aliați. Neozeelandezii au rezistat pe Chunuk Bair două zile înainte de a fi întăriți de două batalioane ale Noii Armate din Regimentele Wiltshire și Loyal North Lancashire. Un contraatac otoman condus la 10 august de Mustafa Kemal a îndepărtat cele două batalioane de pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a fi întăriți de două batalioane ale Noii Armate din Regimentele Wiltshire și Loyal North Lancashire. Un contraatac otoman condus la 10 august de Mustafa Kemal a îndepărtat cele două batalioane de pe înălțimi. Din cei 760 de oameni din Batalionul neozeelandez Wellington care ajunseseră pe vârf, 711 au murit sau au fost răniți. Cum forțele turcești recuceriseră terenul, cea mai bună șansă de victorie a Aliaților s-a pierdut. Debarcarea de la Suvla a fost întărită prin sosirea Diviziei 10 Irlandeze la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
peste 100.000 de oameni, inclusiv 56.000-68.000 de turci și circa 53.000 de soldați britanici și francezi. Carlyon estimează 43.000 de britanici morți sau dispăruțim inclusiv 8709 australieni. Între cei morți se numărau și 2721 de neozeelandezi, dintre care circa un sfert erau cei care debarcaseră în peninsulă. În total erau aproape jumătate de milion de victime în campanie, Istoria Oficială Britanică listând toate pierderile, inclusiv bolnavii, ca fiind 205.000 de britanici, 47.000 de francezi
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
murit pe vasele-spital și au fost înmormântați pe mare, nu există morminte cunoscute. Numele acestora sunt înregistrate pe unul dintre cele cinci „memoriale ale celor dispăruți”; Memorialul de la Pinul Singuratic îi comemorează pe australienii uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cinci „memoriale ale celor dispăruți”; Memorialul de la Pinul Singuratic îi comemorează pe australienii uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații britanici, indieni și australieni care au murit sunt comemorați la Memorialul Helles de la Capul Helles. Victimele navale britanice pierdute sau înmormântate
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații britanici, indieni și australieni care au murit sunt comemorați la Memorialul Helles de la Capul Helles. Victimele navale britanice pierdute sau înmormântate pe mare nu sunt înregistrate pe aceste memoriale, dar sunt pe memorialele din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în noua Forță Expediționară Egipteană (EEF), și reorganizând unitățile pentru a lupta în Europa, Egipt și în alte zone ale Orientului Mijlociu. În vreme ce ANZAC a fost desființat, AIF a fost extins cu trei noi divizii australiene și cu o Divizie Neozeelandeză, toate patru înființate atunci. Aceste unități au trecut pe Frontul de Vest la jumătatea lui 1916. Unitățile „yeomanry” britanice care luptaseră fără cai la Gallipoli au fost reîntărite și reorganizate, formând Divizia 74 (Yeomanry) și o porțiune din Divizia 75
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pe Frontul de Vest la jumătatea lui 1916. Unitățile „yeomanry” britanice care luptaseră fără cai la Gallipoli au fost reîntărite și reorganizate, formând Divizia 74 (Yeomanry) și o porțiune din Divizia 75. Împreună cu Cavaleria Ușoară Australiană și cu Pușcașii Călare Neozeelandezi, redotați cu cai și reorganizați în Divizia Călare Anzac, infanteria din Diviziile 52 (Lowland), 42 (East Lancashire), 53 (Galeză) și 54 (East Angliană), împreună cu alte unități de Cavalerie Ușoară Australiană și "yeomanry" britanice din Divizia Călare Australiană, au participat la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în 1925, și în același an s-a ținut o slujbă pe plaja peninsulei Gallipoli; doi ani mai târziu a avut loc prima liturghie oficială la Cenotaful din Sydney. În anii 1980, a devenit o obișnuință ca turiștii australieni și neozeelandezi să viziteze Gallipoli pentru a participa la liturghia de acolo și de atunci mii de persoane au început să vină în fiecare an. Peste 10.000 de oameni au participat la a 75-a aniversare, împreună cu lideri politici din Turcia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
este amintită în principal pentru luptele ce au avut loc în preajma portului Çanakkale unde Marina Regală a fost respinsă în martie 1915. Pentru turci, ziua de 18 martie are o semnificație similară cu cea de 25 aprilie pentru australieni și neozeelandezi și, deși nu este sărbătoare oficială, ea este comemorată cu ceremonii speciale. Principala semnificație a campaniei pentru poporul turc stă în rolul jucat de ieșirea în evidență a lui Mustafa Kemal, care avea să devină primul președinte al Republicii Turcia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
o Armată a 14-a separată sub comanda gen. Eberhard von Mackensen care să lupte la Anzio, lăsând linia Gustav doar în seama Armatei a 10-a a gen. Heinrich von Vietinghoff. Unitățile americane retrase au fost înlocuite cu Corpul Neozeelandez (Divizia a 2-a neozeelandeză și Armata a 4-a indiană) din cadrul Armatei a 8-a britanice de pe frontul de la Adriatica. Corpul Neozeelandez se afla sub comanda gen.-lt. Bernard Freyberg. Cum Corpul VI american era grav amenințat la Anzio
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Armatei a 10-a a gen. Heinrich von Vietinghoff. Unitățile americane retrase au fost înlocuite cu Corpul Neozeelandez (Divizia a 2-a neozeelandeză și Armata a 4-a indiană) din cadrul Armatei a 8-a britanice de pe frontul de la Adriatica. Corpul Neozeelandez se afla sub comanda gen.-lt. Bernard Freyberg. Cum Corpul VI american era grav amenințat la Anzio, Freyberg era presat să lanseze o acțiune de susținere la Cassino. Din nou, astfel, s-a reluat bătălia fără ca atacatorii să fie bine
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a raportat că nu a văzut niciun indiciu al prezenței germanilor în abație. Când a fost informat că alții au văzut germani în mănăstire, a afirmat: „se uită de atâta timp că au început să aibă vedenii.” La cartierul general neozeelandez, așa cum arată scrierile general-maiorului Kippenberger, se considera că mănăstirea ar putea fi folosită de germani drept punct de observație pentru tragerile de artilerie, întrucât era atât de perfect poziționată în acest scop încât nicio armată nu s-ar fi putut
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
utilizeze ocazia pentru a demonstra capabilitățile aviației americane de susținere a operațiunilor terestre. Gen-lt. Mark W. Clark de la Armata a 5-a și șeful statului său major, general-maiorul Alfred Gruenther a rămas convins de „necesitatea militară”. Când a predat corpului neozeelandez pozițiile Corpului II american, generalul de brigadă J.A. Butler, comandant adjunct al Diviziei 34 americane, a spus: „nu știu, dar nu cred că inamicul este în mănăstire. Toate focurile au venit de pe deal, de sub ziduri”. În cele din urmă
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
și celelalte necesități ale altor fronturi și teatre de operațiuni, fără vreo legătură cu forțele terestre (soldații indieni de pe Capul-de-Șarpe ai fost luați prin surprindere în momentul când a început bombardamentul). Raidul a avut loc cu două zile înainte ca neozeelandezii să fie pregătiți să lanseze asaltul final. Mulți soldați abia fuseseră luați de pe pozițiile lor din Corpul II american la 13 februarie și, pe lângă dificulatățile din munți, pregătirile din vale fuseseră și ele întârziate de dificultățile aprovizionării trupelor nou-instalate cu
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]