468 matches
-
Lumină, întuneric și culori. Îți croiești propriul drum. Lași cuvintele să se așeze, elogiu adus necunoscutului. Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură între viață și neviață, între vis și nevis, între trup, inimă și gândire, între lumi nepătrunse oricui, oricând, oriunde. Totul deschide și închide porți, universuri, lumi, aplecat în fața deschiderii închise în lacrimi. Ai iubit și ai fost iubit. Ai dăruit și ai primit mereu câte ceva. Ai citit, ai gândit și călătorit mult, dar, mai presus de
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1496138445.html [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
o secundă-n fărâma de noroc Privirea ta mi-a întâlnit privirea. Văpăi din cerul meu îngemănate S-au aprins din stele-n grele vâlvătăi Și-au răscolit simțirile uitate Când ochii mei seduși au fost de ai tăi. Și nepătrunse căi interioare, Întortocheate că într-un labirint , S-au redeschis iubirii visătoare Simțind privirile de dor și de alint. Strivit de albastrul cerului senin Ce-n ochii tăi deplin s-a revărsat, Resimt fiorul cald și cristalin La care atât
PRIVIREA de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 by http://confluente.ro/caprar_florin_1434051044.html [Corola-blog/BlogPost/379377_a_380706]
-
ȘI RUGA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Și ruga mea de ți-este de ajuns, Mă reazem de altarele durerii Să plângă clopote tăcerea serii În suflet și în gândul nepătruns. Voi asculta doar tainicul Cuvânt Cel răstignit în unghiurile Crucii, Acolo fi-voi farmecul nălucii Să prindă șoapta Lui de val de vânt. De-atunci o lumânare sfântă pun; Neîncetat ca inima arată Visatul nord, zăpada preacurată Să lumineze drumul
ŞI RUGA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Si_ruga.html [Corola-blog/BlogPost/360765_a_362094]
-
ușor de corp, a devenit un fel de abur, dar păstrându-și toate simțurile, apoi a început să plutească în sala de terapie intensivă și s-a ridicat în tavan. Cu o voce învăluită, parcă, în taina tainelor, al unui nepătruns adânc, mi-a spus cum și-a privit corpul pe masa de operație, a văzut și a auzit doctorii care lucrau precipitat și că a trăit o stare de bine, de o altă esență. După un timp, a ieșit din
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_ce_e_dincolo_de_elena_buica_1383243993.html [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
viitor sunt stări cu roade dulci, Vom adormi în ele, să împărțim destine. Pe somnul meu tu vei păși, să mă trezești, Pe visul tău eu voi urca răpusă, Nu mă-ntrebam, de mă iubești, Sunt pe o insulă, rămasă nepătrunsă... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1505, Anul V, 13 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1423860604.html [Corola-blog/BlogPost/367437_a_368766]
-
le nesocotim însă frica dispare doar atunci când trecem de la relația cu Dumnezeu la posesia Sa. Lucian Blaga a fost poetul român care s-a simțit dominat de puterea deusiană și nu a șovăit în întuneric pentru că Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric ... conștient fiind de faptul că el, prin tot ceea ce va face va spori a lumii taină - / și-ntocmai cum razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții ... De pe muntele
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
înălțat rupându-se de ceea ce a vrut să cunoască, mai îndeaproape, despre creația deusiană, viciată de energiile subterane ale teluricului. Atunci Hristos a conștientizat că oricât de mare va fi lupta cu întunericul, pe care Blaga îl luminează cu neștiutul, nepătrunsul, nedezvăluitul, creația deusiană se va afla întotdeauna în neputința de ase dărui Creatorului în desăvârșirea lui. Această neputință o vom vedea din prima scenă a vieții urmașilor creați, despărțirea prin moarte a sângelui patern, a urii ca formă de dominație
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
le nesocotim însă frica dispare doar atunci când trecem de la relația cu Dumnezeu la posesia Sa. Lucian Blaga a fost poetul român care s-a simțit dominat de puterea deusiană și nu a șovăit în întuneric pentru că Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric ... conștient fiind de faptul că el, prin tot ceea ce va face va spori a lumii taină - / și-ntocmai cum razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții ... . În versurile
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
mormântul, ce desparte viul de moarte, și unde spiritele sălășluiesc într-o odihnă aparentă. Întunericul de-acolo este taina unei lumini neștiute, pentru că la început, când: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!” , haosul crea ordinea în întuneric iar umbrele se zvârcoleau orbite de lumină: și-un vifor nebun de lumină / făcutu-s-a-n clipă: / o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi / o sete de lume și soare
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
că trupul se năștea și se hrănea cu mâncări potrivite lui ca trup, dar Dumnezeu-Cuvântul unit cu trupul nu-l făcea cunoscut pe om prin cele ce le lucra în trup, ci pe Dumnezeu-Cuvântul. Taina Întrupării Logosului este atât de nepătrunsă, încât dintre toate misterele și profunzimile existenței o întrece în incomprehensibilitate numai Taina Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu Cel Unul ca Ființă și întreit în Persoane. Iar, dacă filosoful antic spune că „toate trec (panta rei) și nimic nu-i
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450334925.html [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
catarg, punte, bord, derivă, ele însele sprijinindu-se pe o altă largă arie semantică, aceea a mediului marin, ca parte integrantă a naturii veșnice, sugerând infinitul, imensitatea, din moment ce apar vocabule precum, oceanul cu valurile sale, coralii, marea și abisul de nepătruns al apei, țărmul cu farul salvator, pescărușul purtător de vești și de gânduri. Nava, fie ea fregata sau corabia cu vele, de-acum de domeniul trecutului, mânată de vântul prielnic care îi umflă pânzele, nu este altceva decât zborul gândurilor
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1494175862.html [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
În clipirea lor văd tot universul, Divinitatea ce e în dulce-ți versul, Simțirile pure și-așa de gingașe, De-mi vine să zbor pe imașe, A orizontului ”ghiesul.. Așteptând o viață câte n-am strâns, Privire gingașe cu sens nepătruns, Dar cum misterul tind să-ți înțeleg Așa cum văd că te strâng la piept, Cu strângerea, prea strâns.. Dar, orientat de orizontul privirii Și ocârmuit de Calea Dumnezeirii, Poate și imposibilul am să ating, Când misterul cu tine o să cuprind
DOUĂ MĂRGELE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1470475406.html [Corola-blog/BlogPost/370519_a_371848]
-
să taci, precum tace orologiul între două lumi paralele. Iar eu, salcia aplecată de vânt, să mă-nalț către cer și să-ți număr, cu degetele frunzelor, razele soarelui și stelele, ca-ntr-o permanentă căutare de a afla tainele nepătrunsului... Pentru neuitare... Lasă-ți inima pătrunsă de mugurii primei iubiri descoperindu-ne în fiecare culoare până la venirea iernii, să nu ne mai doară cântecul păsării ucise în zbor în timp ce-ncerca să salveze din văi un ultim ecou.... Și, să nu
TESTAMENT de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/roberta_sanders_1478606428.html [Corola-blog/BlogPost/374164_a_375493]
-
Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Între cer și pământ mai caut răspuns, O toamnă în care dureri am cules Iar tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin
ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1476633306.html [Corola-blog/BlogPost/376981_a_378310]
-
Mărturisitorul: „Înțelegerea duhovnicească a celor văzute prin cele nevăzute” (Mystagogia 2, PG 91, 669). Omul percepe prin har esența lucrurilor, cosmosul ca Poem al Creației devine un imens dialog între Ziditor și creaturile Sale. Lumea simbolurilor anticipează Întruparea Cuvântului. Cel Nepătruns, Cel Neapropiat se apropie de noi, prin Naștere, Cruce și Înviere. În Simbol se resimte fiorul emoției cu estetica luminii sale, provocând cunoașterea filocalică. În Aura Slavei lui Dumnezeu, rațiunea omului se inserează în lumina cunoașterii, presimțind preamărirea Atotcreatorului, iar
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1338700017.html [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
la fericitul Dumnezeu și singurul Stăpânitor, la Cel ce locuiește în lumina neapropiată (I Tim., 6, 15-16), Care coboară astfel și-Și aduce mireasă Fiului Său Unul - Născut de la cel ce s-a răzvrătit, El, Cel nevăzut, Cel necuprins, Cel nepătruns, Făcătorul și Ziditorul tuturor, pentru tine și pentru mântuirea ta. Și cine este cel ce a săvârșit ucidere și desfrânare, pe a cărui fiică și-a ales-o Sieși ca mireasă? David, fiul lui Iesei, care a omorât pe Urie
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1467616032.html [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
neobosiți, mi-am agățat, biruitor, privirea, lăsând-o să danseze deasupra a tot ce este pământesc, pe când tăcerea aburită a ploilor mi s-a lipit de gânduri și visele-au pornit să-mi zboare cu un avânt ceresc. Cu cețuri nepătrunse, tăcerea lacurilor nemișcate, mi-a umezit obrajii, scriindu-mi vechile legende cu lacrima uitării, în timp ce-adâncul sacru-și bolborosea magia de chemări către luminile aprinse din scânteia depărtării. Tăcerile ne cheamă, neprețuite călăuze către libertate, de ne oprim
TĂCERI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1425901673.html [Corola-blog/BlogPost/353506_a_354835]
-
lor sfântă și mută plecare, Cu lacrima mea zborul le-am petrecut, Dintr-un pat nesfârșit, dureros de spitale... Încă mă doare al lor jalnic plâns... Și-n nopțile aspre de lungi insomnii, Mă-ntorc în trecutu-mi de chin nepătruns, Să legăn pe brațe bonavii copii... Ei jalea mi-o văd și-mi văd tulburarea, M-alintă pe suflet c-un zâmbet ceresc, Eu încă trăiesc sufletește-n spitale, Mă lupt cu durerea cu chip omenesc. Apoi, pe-ntuneric pătrund
CÂNTEC PENTRU ÎNGERI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1473863280.html [Corola-blog/BlogPost/384355_a_385684]
-
noi doi nu vom muri... Sufletele noastre se vor căuta perpetuu, pe nori de lumină, trupurile noastre fierbinți se vor întâlni din nou, în lumi paralele... Blestemul morții nu poate fi înfrânt decât de magia iubirii și de natura ezoterică, nepătrunsă a spiritelor ce sălășluiesc în noi... Do you remember? Și eu, încă te mai iubesc... Încă te ador ca pe o zeiță... Jocul nu se va termina niciodată", am rostit, înainte de a mă prăbuși la pământ, într-o baltă de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1487282398.html [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
și încălțămintea adecvată discutând.) Păpădie: Eu rămân aici. Piatră: Nu ai pic de bărbăție în tine, Păpădie! Păpădie: Mai bine așa, Piatră, mult mai bine, decât să alunec și să mă fac bucăți. Sfinx: E așa de plăcut să simți nepătrunsul în aerul rece al văzduhului. Păpădie: Tu ești puternic, Sfinx! Eu sunt asemeni apei domoale care se ferește să-și sape drumul prin păduri întunecoase și văi adânci. Sfinx: Într-o zi vântul de câmpie îți va răpi și ție
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1452167477.html [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
cântă, Iar când noaptea o să fugă Va cădea lumină sfântă. Căci în brațele durerii Omenirea mai oftează, Tu alunga teamă serii Dacă cerul lăcrimează. Un izvor săruta timpul Și alinta taină morții, Tu renaști în anotimpul Care-ngenunchiază sorții. Cand vuiește nepătrunsul Mai avem o datorie, Tu ne lasă-n ploi răspunsul Și te-mbracă-n veșnicie. Glia ta soarbe lumină Din a bolților ferestre, Însă-a vremilor rugina Se așterne peste crește. Nu mai știm ce-i absolutul, Într-un cerc
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1484476640.html [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
Ilustrative întru aceasta sunt versurile din Scrisoarea I : „La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, / Pe când totul era lipsă de viață și voință,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns.../ Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” Ceea ce (ni se mai spune) transpare dincolo de ele este tocmai „substratul (o sub-stare) metafizic” al unui discurs ontologic de o „admirabilă și precisă precuvântare a lumii, o spunere a ei înainte de cuvinte.”(p.30.) Nu fără o tentă de malițiozitate
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu by http://uzp.org.ro/constantin-amariutei-si-inepuizabilul-subiect-al-literaturii-romane-mihai-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
căutare a poetului (ca și setea de repaus) era neîmpăcată, iată ceea ce apare nu numai curios dar și imposibil. Adevărul este că Ființa și Neființa, teme de ontologie (adică de fundament noologic) privesc Lumea în totalitatea ei ființată sau desființată. Nepătrunsul lui Eminescu nu are nimic comun cu ontologia (el este pre-ontologic), și nici cu mitologia cosmică. În starea lui de eternă pace, Nepătrunsul de la Început este intuiția Stării d’întîi.”(p. 32.) În concluzie: versurile care deschid Scrisoarea I reprezintă
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu by http://uzp.org.ro/constantin-amariutei-si-inepuizabilul-subiect-al-literaturii-romane-mihai-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
și Neființa, teme de ontologie (adică de fundament noologic) privesc Lumea în totalitatea ei ființată sau desființată. Nepătrunsul lui Eminescu nu are nimic comun cu ontologia (el este pre-ontologic), și nici cu mitologia cosmică. În starea lui de eternă pace, Nepătrunsul de la Început este intuiția Stării d’întîi.”(p. 32.) În concluzie: versurile care deschid Scrisoarea I reprezintă o Precuvântare la discursul cosmogonic, iar în jocul lor literar, realizat cu concepte din arsenalul filosofiei „...apare clar efortul de depășire a limbajului
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu by http://uzp.org.ro/constantin-amariutei-si-inepuizabilul-subiect-al-literaturii-romane-mihai-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
a înghițit, lumea și-a schimbat polii, pomii forme mișcătoare, pământul topit, cerul solid, iarbă șoptea, florile cântau, aerul dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele în adâncul Infernului. Cel care pătrunde în flacăra, în zbor, în vânt și Mâna-Ce-a-Scris-Totul vă descifra hieroglifele sufletului tatuat
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sincope_temporale.html [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]