321 matches
-
chitanța... Așa văzuse multe case la rând; la bloc și de tot felul. Suna, i se deschidea și vedea femei în capod sau bărbați în izmene, - dar de cele mai multe ori gospodine nespălate, neîngrijite, cu fumul bucătăriilor pe față... Inși morocănoși, nerași, zbârliți, făcând pe politicoșii, care îl urmăreau pe slujbaș peste tot în casă, cu teamă, să nu le șterpelească ceva... Atunci făcuse o adevărată cercetare sociologică, fără să vrea, - parcă ar fi fost de la Sociologie... Va să zică, suna la ușă, i
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
Silviu Prigoană, deputat de București din partea PD-L în legislatura 2008-2012. Numai că omul de afaceri a șocat, afișând un aspect total schimbat față de perioada în care apărea destul de des pe sticlă. Silviu Prigoană a etalat nu numai o barbă nerasă de o bună bucată de vreme, ci și un păr mai mare ca de obicei și destul de încărunțit, iar motivul pentru o astfel de apariție a fost dezvăluit chiar de către omul de afaceri, pentru reporterii wowbiz.ro: "Mi-am lăsat
Apariție șocantă a unui fost deputat PDL în emisiunea lui Mircea Dinescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71373_a_72698]
-
și umilirii, joc în care remarcă șeful bandei, Remulus, excelent interpretat de Mihai Dorobanțu. Mai mult decât atât, iubita lui Miță intră în vizorul mafioților, ceea ce precipită starea de anxietate și disoluția personajului. Limbajul întrebuințat, jocul psihologic, faciesurile de buldogi nerași, politețea onctuoasă de cuțitari, totul contribuie la un portret extrem de reușit al mafiotului indigen, și pe alocuri scenele în care acesta apare amintesc de cele din Gomorrah (2008) al lui Matteo Garrone. Monica Bârlădeanu în rolul Francescăi construiește un personaj
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
Un desen de 0,40 pe 0,29 făcut după relatarea lui Victor Hugo despre ultima vizită la căpătâiul muribundului pe ziua de 17 august 1850, - relatare apărută în Chosese Vues... ...Avea fața violetă, aproape neagră, înclinată spre dreapta, barba nerasă, părul cărunt și tuns scurt. O femeie bătrână, de pază, și un slujitor ședeau în picioare de-o parte și de alta a patului... Anunțul decesului, un carton de 0,18 pe 0,15 m. Vă rugăm să asistați la
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
de la vreun superior. Anii au trecut iar cercetările au arătat fără doar și poate că nici președintele bolivian, nici vreun alt membru al președinției, nu a dat vreodată un asemenea ordin. Tânărul rebel, cel care purta bereta și o barbă nerasa de zile bune, reprezintă simbolul revoluției de pretutindeni și este prezent în multe desene murale și postere din Cuba, devenind un brand popularizat prin documentare, melodii "cu dedicație". Tricouri, șepci, căni, insigne, brelocuri etc, sunt doar câteva suporturi pentru chipul
45 de ani de la asasinarea lui Che Guevara () [Corola-journal/Journalistic/65672_a_66997]
-
se văd și pe întuneric... * * * Individul cu tricicletă expunându-și într-un scuar tabloul intitulat Toamnă într-un singur copac. Titlul, frumos, literar, nul ca pictură... * * * Fiecare are înmormântarea ce i se potrivește. Moartea actorului modest Colas Tomazoglu, săracă, adus neras de la morgă, cu o batistă colorată la piept și fără certificat de la Sanepid. Moartea lui Tony, scenograful răsfățat de toți, o moarte modernă, spectaculoasă, sicriul adus noaptea din străinătate cu un avion de cursă lungă de la Stockholm. Lume multă la
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
să-i spun că femeiuștile-alea vopsite mă sperie și mă fac să vărs. Nu-i puteam spune că inima mea tresare doar când vede un bărbat musculos încărcând căruciorul cu gheață, cu pieptul dezgolit, sau cățărat pe-o schelă, neras de trei zile, cu pielea bătută de vânturi... și că visul meu e să-l văd în fața mea gol, să-l pot mângâia. Dar nu știam c-asta-nseamnă să fii domnișoară; nici că asta poate fi pentru mine-o problemă. Instinctiv
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
încremenire a pensulei... Femeie în griuri, Manet. Un rafinament de cenușiuri franțuzești, în mod cert, eleganță feminină, având în ea o tentă discretă, musulmană parcă... Van Gogh, Buchet imperial într-un vas de cupru. Autoportretele. Nebunia zugrăvită pe figura lui nerasă, cu urechea dreaptă bandajată, după ce și-o tăiase în timpul unei crize... Acest pictor sărac, nevânzându-și practic nici o pânză, care nu mai avea bani nici măcar de culori, va fi vândut în secolul 20 la New-York pe o sumă fabuloasă, cel
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
scrie și scrie și scrie... Gagici singure, văduve, neveste dezamăgite de soț, dornice "de noi contacte umane", babe și puștoaice, de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar. Parcă e din "Ghost": palid, neras, cu cearcăne și privirea pierdută. Comandă o tequilla, o dă repede peste cap: "Băi, parcă-s turbate, zice, mă sug de sânge, nici nu știi ce le poate trece prin minte... Câteva sute m-au și cerut de bărbat." "Și
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
lui glaciară spartă în secunde irascibile ca ochii de pisică Neagră. Hainele tale fluturând pe culmea Inocenței, cu scoici în buzunare, Ești atât de aproape de mare, te văd invers Alb jos și foarte întunecat sus, cu capul Bandajat în alge, neras, încercănat peste tot, Lăsând o dâră sclipitoare cu fruntea prin nisipul lichid Și-mi vine să țip: ai uitat Că eu sunt cea care s-a înecat, Degeaba-ntorci pozele cu susul în jos - Se scutură din ele tot ce
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
spectru. Boris își deschide șlițul - fesele i se contractă, ridicându-i pelvisul. De o parte și de alta a trupului, două lumânări își proiectează împrejur luminile tremurătoare; ele se unesc și formează una singură, întunericul estompându-se treptat. Fața lui nerasă, buzele uscate atingându-se, ochii neclari și reci - Aksinya își lipește fundul de gresia rece și-un frig dureros îi electrizează carnea, degetele i se încleștează; e o imagine atât de clară cu ea în luciul apei, plutind lângă acel
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din vitrină. În locul acestora, zeci de cărți, așezate cu grijă. Ieși încet. Din bucătărie se auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache Tălparu. În sfârșit, se întorsese acasă. -Sfârșit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
răspântie și astfel întoarsă ca din încăpățînarea vitelor, încît s-a izbit de oiște și s-a pus de-a curmezișul trăsurii. La acest semnal, cele patru grupuri formate din oameni ai acuzatului, toți cu căciulile trase pe frunte și nerași, ca să nu fie recunoscuți, s-au îngrămădit în jurul trăsurii, strigând și amenințând. Subprefectul s-a ridicat în picioare în trăsură, ca să vadă pe deasupra lor vreun organ al forței publice. Atunci un glonte s-a tras dintr-un loc, din partea de unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când în când un papion cu buline albe, mărunte. Își schimba hainele des, fără să pară afectat, din cauză că deosebirea între costume era imperceptibilă, atât cât să trădeze o schimbare generală de ton. Sub nici un cuvânt Pomponescu n-ar fi ieșit neras și nici în casă nu era surprins astfel. Se putea afirma că nimeni n-a G. Călinescu văzut cum crește barba lui Pomponescu. De asemeni, părul îi era în permanență tuns, era exclus să-i poată cineva zări măcar întîmplător
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără a-și scoate haina, o scurteică de piele. Acum Suflețel observă că musafirul avea cizme în picioare. După față, necunoscutul părea trecut printr-o oboseală grea, obrazul îi era plin de furuncule, printre care ieșeau în țepi mari perii nerași ai bărbii. Musafirul dormi până a doua zi aproape de prânz, când Suflețel i-aduse iarăși de mâncare, fără a întreba nimic, de vreme ce nu i se spunea nimic. Ceva mai târziu, Hangerliu telefonă din nou lui Suflețel, rugîndu-l să-i comunice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
morale fu modificarea pentru un timp a instinctului de grijă corpo G. Călinescu rală. Pomponescu, care nu ieșea niciodată din dormitorul lui nebărbierit nici spre a da la o parte cortina de velur dinspre madam Pomponescu, ședea acum zile întregi neras. Firele de barbă, în care negrul se amesteca cu albul, îi acopereau fălcile și-i dădeau un aer speriat. Nu mai cerea să se schimbe și, când i se puneau la îndemînă cele de trebuință, uita să le ia. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi fost decât cu Pomponeștile, ba chiar și singur. Acum pentru întîia dată fu văzut ieșind din dormitor cu o haină de casă de molton, pe care n-o folosea decât spre a trece la camera de baie. Cum era neras, produse puțină spaimă subretei, care nu-l recunoscu. Normal, Pomponescu examina dimineața și seara în sufragerie un termometru așezat afară, în dreptul geamului, și un barometru aneroid de perete, nu departe de fereastră. În modul acesta, când părăsea sufrageria, seara, aproape
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putea nici să-l dezarmeze și nici să-l lase jos. Oamenii din dormitoarele învecinate începură să bată în pereți, apoi intră un bărbat și zise: — Sînt oameni aici care vor să doarmă, Jimmy. Bărbatul era înalt, chel, cu obrajii nerași, cu un unic dinte negru în gingia de sus, și un trenci cenușiu slinos. Se uită o vreme la Lanark, apoi extrase o sticlă cafenie din buzunar și zise: — Laptele e inutil. Dă-i o gură din asta... liniștește formidabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pielii mele (căci sigur pe-atunci auzeam cu pielea, ca păianjenii, de parcă aș fi fost în întregime învelit în propriul meu timpan) de ecou-ndepărtat al vocii tatălui meu, într-o cameră mizeră în care încă nu existam. Foarte tânăr, neras, doar în maieu, tata-și lipea urechea de burta mamei și spunea ceva, iar pielea mea subțire ca de balon de săpun auzea cuvintele lui deformat, așa cum auzi zgomotele din casă când te scufunzi cu totul în cada plină. Simțeam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
relativ bine proporționat, de cel puțin cincizeci de ani, după părul umed, jumătate cărunt, după ridurile de pe față, după corpolență. N-avea mai mult de un metru înălțime. Purta ochelari negri, avea gura roșie și crâmpoțită, barba îi era cam nerasă pe fața lucioasă și roșiatică. Brațele, lăsate la vedere de cămașa-n carouri cu mânecile suflecate, erau tot roșiatice, micuțe și cu pielea fragedă, doar pe falangele degetelor cu puțin păr. Se ținea de speteaza scaunului din față, iar picioarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
anul de grație 1955 -, o fată alb-negru evoluând pe un ecran deșirat de zgârieturi într-o sală de cinema puțind a semințe și petrosin. Și totuși luminând cu un zâmbet și cu candoarea ochilor fermi sala cu scaune rupte, mârlani nerași, șobolani și damf de urină de la closetele de lângă ecran. Tocmai pleca în oraș. Duminica, urletul țesătoriei "Donca Simo", care o-nsoțea zi și noapte în zilele lucrătoare, se mai estompa. Maria se trezea ceva mai târziu, în cămăruța ei de la etaj
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
murdară ca un urinoar, plină de semințe și hârtii de eugenii pe podelele date cu petrosin. Pe scaune, dintre care destule erau inutilizabile, stătea o mulțime de tineri, parcă toți făcuți de-o mamă și de-un tată, cu fețe nerase, cu fruntea joasă, cu părul dat pe spate, lipit cu zahăr și uns cu ulei de nucă, ținând pe după umeri fete năsoase, cu părul rar și buclat cu fierul. Pe tot parcursul jurnalului șmecherii au vociferat, au guițat, și-au
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e de fapt mereu cu mine, uneori ghemuit în mine ca un embrion într-un uter, alteori apărând ca un strigoi din cutele și ascunzișurile orașului. M-am ghemuit în fața lui, i-am luat fața-n palme, înțepîndu-mă în barba nerasă de câteva zile, și stomacul mi s-a-ntors pe dos de damful grețos, de băutură proastă al gurii lui. La aproape cincizeci de ani, Herman chelise, fire albe, smulse-n toate părțile, îi înconjurau craniul, iar fața îi era a omului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-l mănînce! Pui-șoru' mamii! Ce te faci tu fără mama atâtea zile?", și iarăși pupături, așa-ncît am fost ușurat când m-a lăsat jos și m-a dat în grija surorii. Tata m-a pupat și el (senzația bărbii nerase pe obrajii mei și mirosul lui vag de odicolon și ulei de nucă) și-a rămas să mai șușotească ceva cu mama. Mi-i amintesc acolo, pe sălița strimtă și-naltă, față-n față, vorbindu-și serios, fără să-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]