299 matches
-
ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei vești rele, dar nu Întrebă nimic. Se afla lângă fereastră și abia atunci, din Sala sfatului,văzu ceea ce nu văzuse când intrase În cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e! spuse Ștefan, liniștit. Iar misiunea voastră a luat sfârșit. Vă ordon să vă Întoarceți la comandantul vostru suprem, În Alpii italieni. Veți primi alte misiuni. Cea din Moldova s-a Încheiat. Căpitanul Petru Ilaș privi În jurul lui. Apărătorii erau nerași de o săptămână, obosiți, asudați, tăcuți. Îi evitau privirea. Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afară din ateliere să-i vadă și să stea de vorbă cu cei noi. Că de pe unde sînteți, c-o fi, c-o păți. În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil ieșind de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe coridor. Surtuce ponosite, ghete pline de noroi, mutre neroade și figuri viclene exprimînd orice afară de preocupări intelectuale, dădeau secției culoarea sordidă a sălilor de tribunal. Agățîndu-și speranțele de ceva mai puțin
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
s-ar fi făcut țăndări. Omul gâfâia, sudoarea Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Luke mă dorea la fel de mult pe cât îl doream și eu pe el. Era adevărat! Luke m-a tras de păr și mi-a dat capul pe spate. M-a durut, dar mi-a plăcut la nebunie. Și-a frecat bărbia nerasă de fața mea și mi-a mușcat interiorul gurii. Era să leșin. —Curvă sexy ce ești, mi-a murmurat el în ureche, iar eu aproape că am leșinat din nou. Chiar mă simțeam ca o curvă sexy. Mă simțeam puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întors către el. Cu o secundă în urmă stătusem chircită ca un fetus țeapăn, iar acum aterizasem pe spate cu Luke așezat deasupra mea. —Ce faci? am croncănit eu. Eram supărată. Deranjată. Trebuia să recunosc că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat. Am aruncat o privire în jos și i-am zărit penisul erect. Mi-am mutat repede privirea în altă parte. Eram îngrozită, dar și excitată. — Vreau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și pe chipul lui. M-am uitat la el temătoare, minunându-mă de ceea ce vedeam și simțind, în același timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia nerasă pe obraz, să-i respir parfumul pielii. Am ridicat o mână tremurândă și i-am atins ușor părul mătăsos. în secunda în care l-am atins, zăgazul s-a rupt. De data asta n-am mai așteptat ca nebunia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe zi ce trece. Sunt atâția hormoni masculini în aer că dacă mai stau mult pe-aici o să-mi cadă biluțele. Am vreo șansă să primesc o cafea cu gheață? — Doamne, nu știu, i-a răspuns Luke, frecându-și barba nerasă într-un gest perplex care mie mi s-a părut așa de sexy încât nu mi-am mai dorit decât ca Brigit să plece o vreme și să ne lase pe mine și pe Luke să facem niște surfing la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lor și ți se spune „Ne mai vedem“, nu trebuie să te întorci și să-i întrebi pe un ton rugător CÂND? DISEARĂ? MÂINE? CÂND, CÂND, CÂND? Nu trebuie să zici decât „Mmmm, ne mai vedem“, să le mângâi obrazul neras cu o gheară imaculată și să dispari într-un nor de „nu am nevoie de nimeni“ cât se poate de palpabil. Voiam să par dură. Cu toate că nu eram deloc așa. Voiam să-mi schimb vechile tipare comportamentale. Așa cum mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-ți fac reproșuri, dar le-ai spus tuturor celor din grupul meu de terapie că nu m-ai iubit niciodată. Am martori, am adăugat în glumă. —Doamne, așa am spus, nu-i așa? a zis Luke frecându-și bărbia nerasă cu un gest pe care îl recunoșteam dintr-o altă viață. Da, sigur, așa am spus. După asta Luke mi-a aruncat o privire foarte serioasă. N-ar fi trebuit să spun asta, dar eram furios, Rachel, eram foarte furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pește oceanic și de bei apă cu clor, nici de pulă nu te-mpiedici, nici de pizdă nu ți-i dor. Tanger începe să râdă cu tot corpul lui uscat, chiar de mâncător de pește oceanic, cu firele de păr nerase din barbă, cu șireturile de la adidași, atrăgând abia acum priviri curioase spre masa noastră - am început să-i zic masa noastră fiindcă Tanger se lipise efectiv de mine în zilele astea, când venea, mă căuta, iar dacă nu dădea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
strigi. Sunt tot eu, doar că au trecut șapte ani, paisprezece, douăzeci, de când am plecat! N-aveam cum să rămân la fel ca În fotografie! Sunt mai slab, mai bătrân, a fost și drumul lung până aici, sunt nespălat, neprimenit, neras, nu m-am putut privi nici măcar la lumânare! Și nici nu-mi dau seama cât m-am schimbat, pentru că aici, la voi, oglinzile sunt acoperite, toate... * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai trăit scena asta la fel! Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe scaune, dau să se apropie, șușotesc Între ei, strigă toți, deodată, vocile li se acoperă. — Al cui spui că ești? — Pretinde c-ar fi din familie! — Dar valizele unde-ți sunt? — Dacă ai fi el, n-ai fi venit neras și desculț la nuntă! — Cu cine a zis că e neam? Dacă ai fi el, ai avea Rolex la mână și ditamai Merțanu-n poartă! — Nu e el, nu vezi ce pantofi lucioși are? Nu vezi ce haină scumpă? — Un impostor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oricum o să Îl aștept În continuare, așa cum Îl așteptam de când mă știu. Poate Îl așteptasem atât pentru că pe el nu-l văzusem cum se Întoarce În fiecare zi, târându-și picioarele, târându-și servieta, târându-se, de la Servici, nervos, istovit, neras, mototolit, autointoxicat de propriile lui dorințe, neputințe, invidii, resentimente prelungite. Poate Îl așteptam pentru că pe el nu-l văzusem, nu-l auzisem șușotind, cap În cap cu mama, seară de seară, calculându-și banii Împrumutați, dați, luați. Lui nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spulberat osul și a apărut o infecție; așa că i-au amputat mîna. CÎțiva soldați dădură din cap. Hai, spune-i și restul, zise unul dintre ei. — Poate-i mai bine să nu vorbim despre asta, spuse soldatul tuns periuță și neras care susținea că e comandant. — E de datoria mea să vorbesc, spuse extremadurianul. Comandantul dădu din umeri: — Nici mie nu mi-a plăcut treaba aia. Bine, povestește. Da’ nici s-o aud nu-mi place. — BĂiatu’ Ăsta a rămas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fălci, găsești la abator lunea și miercurea! Plus creier la ofertă, la supermarket! ripostează ea. După care, dă buzna și se aruncă îmbrăcată în pat, fără farafastâcuri, lângă Big Sile, încrucișându-și năzuroasă brațele sub cap și expunându-și subsorile nerase, fără ca să-i mai acorde omului său nici măcar un dram de atenție. Supărarea lui Marco van Vierme este, de o mie de ori, de înțeles! Cău-cău, pe care a cules-o literalmente de pe uliță (unde fata făcea foamea la greu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-ar fi expandat, ei? zice Dănuț, inspirînd cu voluptate aroma țigării mentolate aprinse, din pachetul de-abia șterpelit, de la Șobolan. Și mie mi se pare umflat! îl confirmă Avocatul, frecându-și preocupat asperitățile încolțite pe alocuri, ale bărbii cărunte, nerase. O fi de la căldură. De la gazele din burtă. Ca la colita de putrefacție, își dă Crocodilul, savant, cu presupusul. Dacă-i pe-așa, mâine la ziuă pui rămășag că va fi nevoie să ne suim cu picioarele pe capac, ca să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tanței și surâsul buzelor ei, ca o ispită neașteptată și cu atât mai atrăgătoare. A doua zi se duse la Drapelul. Un băiat îl introduse la secretarul de redacție. Într-o cameră vastă, singur, la un birou voluminos, un domn neras, ursuz, cu ochelarii după urechi, manevra într-un morman de jurnale cu niște foarfeci uriașe. Aruncă o privire spre vizitator și își continuă operația. Când isprăvi, mătură jos resturile de gazete, ca să-și libereze masa. Aflând că Herdelea caută pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai suflat... ― Aoleu! făcu Petre iarăși, mai abătut... Rău ai făcut, Toderiță, că de-acuma... Țăranul se uită la Petre, apoi la ceilalți cu o mirare ce se schimba treptat în indignare și în mânie. Pe fața-i lătăreață, țepile nerase de cine știe când se burzuluiau, ochii mici, înfundați în cap, însîngerați, scânteiau ca doi cărbuni aprinși peste care suflă un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că dincolo maică-sa proba rochia. Nu era chiar atât de tânăr, avea douăzeci de ani, și-l chema Egor. Văzută de foarte aproape, în aerul purpuriu al camerei, fața lui sclipea de mulțimea firelor de păr blond din barba nerasă de câteva zile. Avea fălcile tragic ieșite în afară, nasul mare și drept, cu cartilaje vizibile, verzui, sub pielea uscată, ochi palizi. S-a arătat de la început prietenos față de mine, cum rămăsesem singuri în odaie. Se vede că era obișnuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă săruta. Mă pupa pătimaș, pe toată fața, zgîriindu-mă rău cu barba lui mai tot timpul nerasă. Nici prin cap nu i-a trecut vreodată că nu-l iubesc. În afară de Zizi, nu iubisem niciodată pe nimeni și până și pe Zizi eram în stare s-o pedepsesc cu cruzime dacă nu-și făcea cum trebuie lecțiile, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]