1,415 matches
-
le propunem clienților noștri combinații de fețe de masculi consacrați, cu care să poată merge la sigur. Vă rog să răsfoiți albumul, e făcut în Photoshop. Lionel îi înapoiază albumul fără să-l deschidă. Îi spune hotărât: — Faceți-mă de nerecunoscut! — Acum sunteți cunoscut? se miră, oarecum ironic, chirurgul. — Aș vrea să-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul în fața unei cereri atât de insolite. — Cât mai anonim. — Anonimul venețian? se agață chirurgul de un fir de pai. — Anonimul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
1932) rămîne cea mai jucată. Spirache a fost interpretat de mari actori Calboreanu, Ramadan, Beligan, Birlic, Bibanu, Bănică, Radoff...Repet, a fost ecranizată, dar revăzînd filmul, recent, am constatat că-i lipsea... mușatismul! Iar genialul Birlic era aici fad, de nerecunoscut. Musceleanul e un Caragiale fără cruzimea anteriorului. Are o ”sentimentalitate rîzătoare care nu jignește lumea observată” (spunea G. Călinescu). Savuroasă scena pălăriei, cu nume autentice de pălărieri din CÎmpulung. Original discursul politic al lui Spirache. Poza de final - cea a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
efort. Ce zici de asta!? - Ce să zic, așa este! - Tu ești de partea mea sau a ei? - De partea adevărului. Și mama o privi o clipă. Fața fiicei ei se crispase, ridurile de pe frunte se adânciseră, încât era de nerecunoscut. Îi pierise până și glasul. Se vedea că nu depășise încă starea de surescitare ce o însoțise tot drumul spre casă ca o piază rea, cu umbra ei plină de întunecimi. Dar nu dură prea mult, firea ei vulcanică, explozivă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace rând pe rând hainele de soț ideal, să îmbrace altele pentru un anotimp ce se anunța a fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate vie: Victor la Predeal cu genunchii în zăpadă implorând-o să devină soția lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
venea în contact, de zi cu zi. Bravo lui! Să ne trăiască, întru mulți ani, și buni! Să ne trăiască mulți ani și buni, până ieri-alaltăieri, dar, de atunci încoace? De când s-a dus vestea, prin cartier, că prolificul, dar, nerecunoscutul, în mod oficial, scriitor, a murit. Ei, de-atunci încoace, oare ce-i? Oare nimic.Un om ca toți oamenii, căruia, atunci când i-a sosit chemarea de pe urmă, s-a pus, docil, nu a mai crâcnit, și s-a dus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
parte din IAD. Pentru mulți dintre fericiții care n-au cunoscut chinurile calculatorului, respectivele litere reprezintă doar Infernul, un loc cu draci Învârtind păcătoși În cazanele cu smoală. Acest acronim desemnează Însă suferința numită Internet Addiction Disorder, pe atunci Încă nerecunoscută oficial ca boală, deși furase deja mințile unui sfert din populația globului. În prima cameră se aflau cei care nu mai puteau comunica altfel decât prin păsăreasca informatică. Vă veți fi ciocnit, probabil, de ei ori de câte ori ați dus un calculator
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dramatice. CÎteodată se putea rătăci chiar și stînd pe loc; atunci cînd gîndurile care o frămîntau și imaginile care le Însoțeau erau atît de vii și de puternice, Încît transfigurau spațiul exterior și-i atribuiau Însușiri care-l făceau de nerecunoscut. Traversa o intersecție și nu mai știa Încotro s-o ia. Imediat după asta, nu mai știa nici Încotro ar dori să meargă și nici nu mai dorea să meargă undeva anume. Locul i se părea de pe altă lume, straniu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceștia s-au Împrietenit cu taxatoarele, iar unii s-au și căsătorit, cu acest prilej găsindu-și perechea potrivită. Încît soluția cea mai eficientă care se Întrevede este ca taxatoarelor să li se aplice pe față o mască, făcîndu-le de nerecunoscut atît pentru pasageri, cît și pentru controlorii de traseu. Masca trebuie să aibă aspectul simpatic, politicos, dar exigent, al unei femei În jur de treizeci de ani, și să fie identică pentru toate taxatoarele. De asemenea, controlorilor de traseu li
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
treizeci de ani, și să fie identică pentru toate taxatoarele. De asemenea, controlorilor de traseu li se va aplica pe față masca simpatică, politicoasă și exigentă (incoruptibilă) a unui bărbat de circa treizeci și cinci de ani, care să-i facă de nerecunoscut atît pentru taxatoare - dintre care unele sunt propriile lor soții - cît și pentru pasagerii autobuzului. În acest fel, măștile vor putea comunica Între ele, fără ca persoanele dindărătul lor să știe propriu-zis cu cine stau de vorbă, deoarece toate taxatoarele de pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și Palmer ți-am spus despre noi, de ce nici măcar atunci n-ai fost cinstit... cum ai putut să stai și să joci rolul celui nevinovat, lăsând să cadă toată vina asupra noastră. Nu te recunosc, Martin. Într-adevăr, ești de nerecunoscut, Martin, interveni Palmer, și totuși trebuie să fie și asta o parte din tine. Chiar și psihanaliștii au surprize. Noi am fost sinceri cu tine, ți-am vorbit deschis. N-am avut câtuși de puțin intenția de a te înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dădea pe dinafară. Nu dădu nici măcar un semn cum că m-ar fi recunoscut. Brusc, pufni: —Sylvie! Tu erai? Pentru o clipă, nu te-am recunoscut. Cu toate alea de curățat după tine. Nu era de mirare că eram de nerecunoscut. Nu mai făceam nici pe departe la fel de mult sex ca Înainte. Eu și Hunter obișnuiam să facem dragoste În fiecare zi pe vremea când doar ne Întâlneam. Eram sigură de asta. Acum, după estimările mele, se Întâmpla o dată la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ușa cabinei. —Groaznic! țipă vocea despre care credeam că e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă, poliția locală se gîndise că n-ar strica să trimită după pastor... Asta era tot. Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere n-ar fi putut face mai multe ravagii decît făcuseră acești trei oameni. Începu ancheta. Sanatoriul era cercetat Încăpere cu Încăpere. Apoi chemară și alți polițiști În ajutor. În odăile de la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca doi pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva pași mai Încolo, o pancartă anunța: „Bombă neexplodată!“ Strada - aceeași pe care trecuseră cu o seară Înainte - era de nerecunoscut. „Ce activitate uriașă a avut loc În numai cîteva ore!“ Își spuse Rowe. Oamenii lipiseră afișe, circulația fusese deviată - În fine, era o Londră destul de deosebită de aceea pe care o știa. Fețele oamenilor i se părură vesele, radioase chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
codurile unei tehnologii deviante. Așteptând cât i-am comandat ceva de băut, Vaughan se uita țintă, dincolo de piste, la un avion care se înălța în aer deasupra perimetrului vestic al aeroportului. Îmi telefonase în dimineața aceea, cu o voce de nerecunoscut, și-mi propusese să ne întâlnim la aeroport. Faptul că-l revedeam, că-i puteam urmări din nou contururile feselor și coapselor în pantalonii uzați, cicatricele din jurul gurii și de sub maxilar, mă umplea de o puternică excitare erotică. - Vaughan... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului fură extrași și ultimii pasageri, însă ochii spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dacă, în granițele înșelătoare astfel trasate, ar reuși să circumscrie o zonă albă, unde să se situeze atitudinea de „nerecunoaștere“ față de lume, propusă de tine ca singura nemistificatoare, când declari că „lumea nu poate fi atestată (sau afirmată), ci doar nerecunoscută, desfăcută de sub orice tutelă, individuală sau colectivă, și restituită ireductibilității sale“. SCHEMA DIN ORIGINAL DACĂ ÎNTR-O NOAPTE DE IARNĂ UN CĂLĂTOR Lui Daniele Ponchiroli Tocmai te pregătești să începi noul roman Dacă într-o noapte de iarnă un călător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe mânecă, asta-i tot. — Eu sunt Irina Piperin, și asta eram și înainte de revoluție. În viitor, nu știu. Desenam imprimeuri, și atâta vreme cât țesăturile vor continua să lipsească, voi desena în vânt. — Odată cu revoluția, unii oameni se schimbă, devenind de nerecunoscut, iar alții se simt egali cu ei înșiși mai mult ca înainte. Înseamnă, probabil, că erau pregătiți pentru timpurile noi. Nu-i așa? Nu răspunde nimic. Adaug: — Doar dacă refuzul lor absolut îi apără de schimbări. Este cazul dumneavoastră? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-și demonstreze teoriile, fapt pozitiv, desigur, pentru romane, sau pentru teorii, nu știu. Din felul ei foarte circumspect de a vorbi mi-am imaginat o muncă extrem de serioasă: dar cărțile mele văzute prin ochii ei mi se par de nerecunoscut. Nu mă îndoiesc că Lotaria asta (așa o cheamă) le-a citit conștiincios, dar cred că le-a citit numai ca să găsească în ele propriile ei convingeri dintotdeauna. Am încercat să i-o spun. A replicat, puțin jignită: — De ce? Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întrebat-o dacă în fruntea complotului se află fostul ei prieten. — Comploturile scapă întotdeauna din mâna șefilor lor, a răspuns, evazivă. Apocrif (din grecește apokryphos, ascuns, secret): 1. la origine despre „cărțile secrete“ ale sectelor religioase; mai târziu, despre textele nerecunoscute drept canonice, în religiile ce au stabilit un canon al scripturilor revelate; 2. despre un text în mod fals atribuit unei epoci sau unui autor. Asta spun dicționarele. Poate vocația mea adevărată era de autor de apocrife, în diferitele sensuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
originală a unor opere care au ajuns la public numai după ce au trecut prin filtrul a patru sau cinci comisii de cenzură și au fost de fiecare dată ciopârțite, modificate, atenuate, în fine publicate într-o versiune mutilată, edulcorată, de nerecunoscut. Pentru a citi cu adevărat, dragă domnule, trebuie venit aici. — Dumneavoastră citiți? — Dacă citesc nu numai din datorie profesională, vreți să spuneți? Da, aș spune că eu citesc orice carte, orice document, orice corp delict din această arhivă de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebuia să-i amintească? Ieșiți afară, își umplură plămânii cu aer. Ștefan oftă, ușurat. Fii liniștită, îi spuse Luanei, n-are nimic cu tine. La fel mi-ar fi făcut, indiferent cu cine veneam. De când a murit tata e de nerecunoscut. Nu-ți cer să ții la ea, nici măcar s-o înțelegi. Tot ce vreau e să mă iubești pe mine. De restul mă ocup eu. Au făcut cununia civilă și nunta în orașul Luanei. Ceremonia religioasă s-a desfășurat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care i-o cunoșteau foarte bine. În timp ce foștii dascăli îi priveau direct, în față, elevii, acum oameni în toată firea, cu familii și responsabilități, schimbați și maturizați, se analizau cu reținere. Dana Lupe se îngrășase îngrozitor. Era, aproape, de nerecunoscut. În vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și mi-e rușine, dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
necrezut, un sâmbure de cireașă. Sau, și mai bine, o migdală amară. Când ajunsese ea petrecerea era În toi. Râsete, bună dispoziție, antren. Fum, lameuri, coafuri complicate. Uite-o pe Iolanda! Întoarse capul: Era șefa de la „Materna”. Fardată, Încorsetată, de nerecunoscut. Îi zâmbi. Nu erau excluse și alte surprize. Ce căuta ea acolo? Nimic. Venise pur și simplu. Visând totuși la un tren al ei? Câteva perechi dansau. Ascultă o clipă muzica, apoi renunță. Se mulțumea să privească. De când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]