186 matches
-
așa, după cum nici paranoicului nu-i este niciodată rușine (că, altfel, n-ar mai fi paranoic), tot așa și occidentalul nu știe că poate apărea în ochii „celorlalți“ oameni ca exemplu de nerușinare. Iar dacă occidentalul riscă să apară ca nerușinat în ochii celor care văd lumea altfel decât el, nu e greu de prevăzut ce revoltă interioară poate suscita o asemenea privire. Există aici un fel de lecție secretă care poate fi luată în considerare nu numai pentru cazul strict
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un moment dat în ochii celorlalți în perspectiva unui exces de orgoliu, atunci când el nu se vede decât pe sine, orbește și suficient, și când - în același timp - el apare în ochii celorlalți nu numai ca ridicol, dar și ca nerușinat. Și secretul acestei lecții este că ea ne cere să facem exercițiul acestei situații „speciale“: când gesturile și atitudinile noastre pot fi judecate ca nerușinate, ca demne de ripostă și de revoltă. Ca o jignire pe care o aducem condiției
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
decît la un pahar de coca-cola de la gheață. Grozav de frumoasă era Susan și ardea de nerăbdare să afle numele toreadorilor care veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi spuse, unul cîte unul, numele toreadorilor care veniseră, Îi explică și o ajută să-și amintească care din ei era Țiganul, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gînduri, deși orchestra cînta, glasul Puicuței se auzea În tot barul. — Hoțule! CÎnd o s-o părăsești pe Delfinița? Spune-mi cînd! Spune-mi, hoțule ce ești!... — Domnișoară... — Nu-mi spune mie, spune-i lui. Lui, care e un hoț! Un nerușinat! Cum se Îmbată, Îi vine chef să mă jignească. Puicuța izbucni În plîns, fiindcă Îl iubea la nebunie pe Vlăjgan. „E nebună de legat“, se gîndea Santiago, care urmărise scena zîmbitor, văzînd că deodată Puicuța Își ascundea fața plîngînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o săptămînă Înainte de ceremonie, tatăl Beei și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tâmpit de tot. Până și țâncii se-apucă de cămătărie! Sau câte unul înfășoară biciul în mătase, îl înțepenește și pe la spate, ca unui berbec, îi taie beregata celui mai bun prieten, cum am citit nu de mult. Da, mare nerușinat mai ești! Și eu sunt nerușinată, dar tu mă întreci. Ca să nu mai zic nimic de cel cu buchetele... Nu vă mai recunosc, Nastasia Filippovna! exclamă generalul, plesnindu-și palmele a sinceră dezolare. Dumneavoastră, atât de delicată, cu idei atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grecește se sperie, pe grecește tăinuiește când are ceva de ascuns și tot pe grecește se ceartă. Grăbește pașii. Să ajungă cât mai repede! Să stea jos, că nu știe cât o mai țin genunchii. Cine or fi cei doi nerușinați? Nu-i cunoaște. Sclavii vreunui invitat? Doi eunuci ce se împreunează fără teamă, căci n-au frică de avort. Și a auzit că mădularul nu le e mort cu totul. Doi poponari. Încearcă să-și calmeze respirația precipitată. Ceva nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ivan?, ți se suie pe... pe unde simte că e hazaikă... Și, după ce se-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă vămuiești? De la mine, aliat, prieten iei pradă de război? Mie-mi iei jumătate de țară, nerușinatule, porcule de câine...? - Simțită... interpelare. Ce răspunde Ivan? - Ivan? «Tătucă, frățioare, prieten scump, alinare a sufletului meu zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-se la Greta Harassowitz care continua să sară coarda cu o expresie nemiloasă și codițe fluturânde. Fischl o zbughi În față imediat. Oi fi fată, Knisch, sau vreo zdreanță? Mai să nu te creadă omu’ când te vede așa de nerușinat. Cre’ că-i din cauza parfumului, adăugă pe un ton mai filosofic, ținându-se de nas, În timp ce Winkler, care tocmai băgase mingea În coș, executa un dans de războinic În jurul panoului. — Cred că toți care-ți pasează ar trebui să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
liber chiar din primu patio, și p-ormă am văzut că lipsea lanțu dă alamă dă la water. Coloana vie oglindea păturili soceale: dușmanu omului Își da coate cu bufonu, ăl de la 0,95 cu ăl de la 0,60, parazitu nerușinat cu Paiu Fioros, cerșetoru cu pomanagiu, neobrăzatu ăla dă zulitor dân caraimane, dă nu are tact dă nici o culoare, cu marile scrushante. Vechiu spirit dă han a trăit Încă o dată clipe dă glorie pă cai mari. Panarama părea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
II-lea desființase partidele, foarte bine făcuse, prea mare tămbălău cu tot felul de alegeri și pe urmă nici nu se făcea bine guvernul, că și cădea... Atunci ce rost mai aveau alegerile? Dar și regele ăsta trăia ca un nerușinat cu o țiitoare în văzul lumii, curva Elena Lupescu. Și fusese detronat! Foarte bine! Mai multe nu știam despre domnia lui Carol al II-lea, dacă era vinovat sau nu de ciopârțirea țării, dacă dăduse sau nu dăduse ordin să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile lor erau încărcate de reproșuri. Important era că se îndreptau spre mine, că mă observau. Nerușinarea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și nu numai. țâșni de pe scaun, gesticulând de o manieră total nediplomatică. ― Nebuni! Fuduli nevoie mare! Inconștienți! Profitori nerușinați!... Ledoulx își savură cu voluptate revolta, sporind-o cu fiecare cuvânt de apostrofare. Nu pronunța nici un nume, dar undeva, în minte, avea imaginea clară a împăratului, a curții simandicoase de la Dresda, a ministrului de Finanțe și chiar a cancelariei imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Doamne ferește! E vorba de o fată din noul meu film. Are nevoie de ajutor. Niște ordinari i-au făcut câteva poze deocheate înainte să semneze contractul cu mine. Le-am dat niște bani ca să se poarte drăguț, dar sunt niște nerușinați. Buzz gemu: se profila o demonstrație de forță. — Ce fel de poze? — Urâte. Chestii cu animale. Lucy și un dog german cu o sculă cât a lui King Kong. Mi-ar plăcea să am un șlong ca ăla. Buzz puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fie bine! râse Elena. - Să mai vedeți: mai e ceva! "Domnișoara Sia nu e aici . I-ar fi făcut plăcere să vă vadă", mi-au spus din senin. ,,Păcat mare! . . . Da' de ce să fie aici?!" zic eu ... <2e aflu? Că nerușinatul de Rim a corcolit-o și pe aia pe-acolo. "Mătură, am zis . . parol c-am zis! Ori fierbe oalele la vrăjitorie?" Fierbea, zău, vă spun, măruntaie de om în niște castroane, și în alte drăcii de sticle adunau zeamă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
așterne timpul. Ceea ce acoperă se mai poate recunoaște eventual prin crăpături. Și, printr-o astfel de fisură în timp, care poate fi lărgită cu oarecari eforturi, mă văd pe mine și totodată pe el. Eu, deja acoperit de ani; el, nerușinat de tânăr; el citește, spre a ajunge viitorul din urmă, eu sunt ajuns din urmă de trecut; grijile mele nu sunt și ale lui; ceea ce, pentru el, nu este rușinos, ceea ce așadar nu-l acoperă de rușine, este o datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție de poliție? - Ne-au furat? Mișu se cam întrecuse cu împrumuturile din casa de bani. Și Mariana purta desuurile roșii care sclipeau nerușinat în contrast cu scaunele albe de plastic din MaxiBar. O să spună că a furat bețivu ăla cu halterele, abia-i face un bine, nu-l mai primește Popa și poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să facă bine? Dar realitatea era atât de rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își va reveni în curând și ea nici nu apucase să se pieptene! Alergă la oglinda de cristal și părul ei lung, mătăsos, nerușinat de bogat, începu să se unduiască aruncând scânteieri de stele în nările păroase ale lui Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era la nunta lui Mișu. Și acum, nu se știe cum, nimerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
adormise), crăpa cu mâinile goale două stânci, din care izvorî pentru Contesă un râu de nestemate, cacao cu lapte și tablouri de Degas. Contesa era fericită: era tot ce își dorea. După ce Contesa bău cacao și își prinse în pletele nerușinat de bogate câteva nestemate - nici cele mai mari, nici cele mai mici, nici cele mai șlefuite, nici cele mai neregulate -, îl luă de mână pe Popa și începură să alerge fericiți, să joace „Fazan” si să scrijelească haiku-uri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care-o avea la clasa a IV-a. Încruntat, se așază la birou, scoate o carte de vizită și scrie! Respir ușurat... dar, nenorocire, tata se oprește din scris și își îndreaptă privirile ucigătoare spre mine: ― Ce să-i scriu, nerușinatule, răspunde-mi? Cum o să-i scriu că mi-a plăcut anecdota necuviincioasă pe care fiu-meu a avut neobrăzarea să i-o povestească? Îți dai seama de ce-ai făcut? ― Iartă-mă, tată! îi răspund eu, ipocrit, venindu-mi să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
inima romînă" Din păcate, corul n-a mai putut continua, pentru că profesorul a aprins lumina și, scandalizat la culme, a strigat: ― Am să vă scad nota la toți cu două puncte și am să vă elimin, din cinci în cinci, nerușinaților! Stați liniștiți, că altfel renunț la experiență! ― E păcat să renunțăm și la asta, dom' profesor! ripostai eu, ridicîndu-mă în picioare! Mai ales că e o vreme splendidă... și... ― Iarăși dumneata? țipă el. Nu-mi pot face experiențele din cauza dumitale
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tine... Îi faci un bilet, în care-i spui cam următoarele: "Stimată duduie Tanți, regret că sânt nevoit să-ți dezvălui necuviința iubitului dumitale Cornel, dar trebuie s-o fac! Își râde de dumneata într-un mod mai mult decât nerușinat! Dacă vrei să te convingi, citește de sus în jos, cu multă atenție, inițialele ultimei poezii pe care a avut neobrăzarea să ți-o dea! Cu bine..." și te iscălești! ― Mă, ce să-ți spun... cum să-ți spun... să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
meci. Nu merg ți-am spus, nu mă mai cicăli atât, se înfurie și Matei. — Nesuferitule, te faci de rușine în fața lui Sebastian și a Cameliei. Eu mă fac, nu tu. Ce-ți pasă? — Nu te-am crezut atât de nerușinat. — Hai, lasă-mă-n pace cu morala ta, nu mă mai bate atâta la cap ca o cață, se înfurie și mai tare și strigă Matei. După ce continuă să-și spună cuvinte urâte unul altuia, Cecilia își ia geanta și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
exigențe poți spera că va fi și pe placul altora. Nefericit Este greu de presupus că nefericitul se poate bucura de fericirea altuia. Nemulțumiți Cei cu inima împietrită și veșnic nemulțumiți nu pot fi vreodată fericiți. Figurație Îndrăzneții, ambițioșii și nerușinații se avântă în politică fără să aibă calitățile și abilitățile trebuitoare, acolo unde sunt plătiți regește doar pentru figurație. Surâs Surâsul norocului este atractiv dar înșelător. Urmări Înmulțirea nesăbuințelor omului asupra naturii poate avea urmări catastrofale pentru întreaga planetă. Alternanță
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
bețivii nu au niciodată. Dorințe Casă arătoasă și îmbelșugată, soție vrednică, înțeleaptă și frumoasă, copii isteți și sănătoși sunt dorințele oricărui bărbat. Conștiință Gândul înțelept și fapta bună nu pot izvorî decât dintr-o conștiință neîntinată. Ospăț Îndrăzneții, descurcăreții și nerușinații ajung întotdeauna în capul mesei la ospățul vieții. Succesul Într-o societate în care lupta care pe care este legea succesului, timizii și rușinoșii trag mâța de coadă. Lecții În economia de piață izbutesc și fac avere cei ce și-
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]