9,847 matches
-
el și-au armonizat ceilalți corzile. Este adevărat că, urmărit cu atenție, chiar cu oarecare minuție, fiecare pictor și-a trădat particularitățile: Gherasim în ponderat larga sinteză a tușei, Paștina în caracterul ei mai divizat și mai vibratil, Sîrbulescu în nervul și precizia liniei și în mai accentuata intensitate de colorit, Paraschiv în fermitatea construcției totuși aerate și ușoare. Pe toți însă i-a unit, aproape de fiecare dată, numitorul comun al gamei de colorit (acel verde-gri surdinizat, mai solar la Sîrbulescu
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
profesionale rareori mi-a fost dat să văd. Împrejurările sunt cunoscute: în ziua eliberării celor trei plus (de fapt, minus!) unu ostatici, duo-ul Popescu-Cristoiu a făcut un tur al televiziunilor din București, comentând live evenimentul care a ținut cu nervii întinși, aproape două luni, întreaga Românie. N-aș fi avut nimic de obiectat dacă atacurile s-ar fi referit la conținutul ideilor susținute de domnii Popescu și Cristoiu. Eu însumi am avut în suficiente rânduri - și am și astăzi - rezerve
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
aici. Dar nu trece de duzină. I-aș fixa cu ace subțiri în Insectar literar și aș scrie pe deasupra: Ubi bene ibi Marin Preda & Co. Lipsa de sinceritate în artă și ideologie se răzbună imediat". Și e șfichiuit - poate la nervi - pînă și Ion Barbu, pentru unicul său poem conjunctural din era comunistă, din 1957, sonetul închinat lui N. Bălcescu: "A făcut închinăciune, ca Gîgă. Nu cumva a făcut o supremă ironie la adresa lingăilor de țurțuri fecalini, gen Ralea, M. Sadoveanu
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
al fetiței față cu lumea și cu propriile temeri, percepții și instincte. Poeme lucrate în detaliu, cu o țesătură a metaforei încărcată cu imagini abundente (există o voluptate a metaforei sofisticate) și cu versuri ușor ermetice, unde vocea fetei are nerv și un discurs susținut, alternează cu versuri curate, liniare, încărcate de nostalgia și candoarea unei fetițe întoarse măcar pe jumătate spre gesturile familiale din copilărie. Poate fi un defect de construcție sau, pur și simplu, ignorarea cronologiei poemelor, cert e
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
să le mulțumim continuu că există. Zîmbetul nu le este prieten, iar cînd, din motive regizorale, încearcă să rîdă, rînjesc. Este greu să polemizezi direct cu ei, deoarece, din capul locului, exclud posibilitatea de a greși". De unde un discurs cu nerv, viguros colorat, înțesat cu plastice momente, aidoma unui cozonac umplut copios cu stafide: "Parcă am fi în țara lui Caragiale și Eugen Ionescu, din moment ce facem continuu modificări, fără să schimbăm nimica". Sau: " La noi, dărnicia grecilor de la Romtelecom ne aduce
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
de a patra soții, care i-a redactat autobiografia respectivă. în privința aspectelor marginale ale vieții sale, e gata să se căiască pentru păcatele săvârșite; și-a constrâns o soție să facă chiuretaj, alteia, - femeia era însărcinată, - într-o criză de nervi, i-a tras un ghiont în burtă, ceea ce a provocat neplăceri familiale care au dus la divorț etc. Dar în privința direcției principale - cea poetico-politică, e gata să-și susțină dreptatea până la capăt. Dominanta caracterului său e setea copilărească de glorie
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
minte vorbele orbitorului Lucifer. (Pentru că Diavolul, după chipul și asemănarea sa, este Lenin. Nu Stalin. Stalin e copilul lui. Făcut cu Troțki. Un incest revoluționar.) Și l-au mai și împăiat. Mai bine-l plastinau. Ca să vadă lumea mușchii, tendoanele, nervii și arterele alcătuite din sute și sute de mii de cadavre minuscule țipînd cu gura pînă la urechi. |știa, umaniștii, se încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. Sînt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
Da, îmi amintesc de tine, repetă ea, cu o voce solemnă. - Ce face mama noastră?, întrebă Lucian. - E bolnavă, foarte bolnavă. - Da, știu. Am citit în ziar o știre despre întoarcerea tatălui nostru. Ce boală are mama? - O slăbiciune... a nervilor... inima... - Dar Felicia? - E acasă. - Slavă Domnului! încă o dată: nimeni nu trebuie să știe că m-am întors. Am făcut pe jos o jumătate din drum, dar nu pe șoseaua principală, ci prin sate. Un țăran bătrăn m-a luat
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
doctorul în științe Dinel Staicu (fost milițian), fiindcă (auziți motiv!) numără printre jucători prea multe "ciori" și inși "de culoare" de prin Africa. Solomon e primar și membru PSD. Nici el nu știe că legea nu se calcă nici "la nervi" (așa s-a scuzat!). E curios și că Ralu Filip a participat la o emisiune t.v. cu Gigi Becali după toate cîte le-au făcut verii Becali în ultima vreme pe diferite canale. Ca să-i explice ce e cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
Metafizica trandafirului galben", participare condiționată de reguli ezoterice: Pentru păstrarea secretului, bunăoară,/ n-ai dreptul să scoți din templul trandafirului/ nici măcar o petală, nici măcar un poem.../ Pentru păstrarea secretului eu voi lua note direct pe suflet./ Direct pe suflet, iată, nervii mei au deja parfumul/ trandafirului galben, nervii mei deja sînt/ niște trandafiri galbeni.../ |n templul trandafirului înveți să iubești petală cu petală/ și ghimpe cu ghimpe... Altfel, nici eu nu aș fi ajuns/ un trandafir galben, petală cu petală, poem
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
ezoterice: Pentru păstrarea secretului, bunăoară,/ n-ai dreptul să scoți din templul trandafirului/ nici măcar o petală, nici măcar un poem.../ Pentru păstrarea secretului eu voi lua note direct pe suflet./ Direct pe suflet, iată, nervii mei au deja parfumul/ trandafirului galben, nervii mei deja sînt/ niște trandafiri galbeni.../ |n templul trandafirului înveți să iubești petală cu petală/ și ghimpe cu ghimpe... Altfel, nici eu nu aș fi ajuns/ un trandafir galben, petală cu petală, poem cu poem" (Occident). Adîncirea acestei sensibilități bucuroase
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
palmă, care mă prind întotdeauna/ cînd deschid ferestrele. Și numai ce le deschid, că au și dat năvală în sufletul meu cu toată șatra.../ Și dacă n-aș sta de strajă, clipă de clipă de strajă,/ ele m-ar ciuguli nerv cu nerv și vers cu vers./ Pînă la ziua dintîi m-ar ciuguli,/ cînd întuneric era deasupra adîncurilor/ și Duhul Domnului plutea peste ele" (Poetica). Asistăm astfel la o mișcare centrifugă a eului poetic, care, identificat cu toate cele ce
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
mă prind întotdeauna/ cînd deschid ferestrele. Și numai ce le deschid, că au și dat năvală în sufletul meu cu toată șatra.../ Și dacă n-aș sta de strajă, clipă de clipă de strajă,/ ele m-ar ciuguli nerv cu nerv și vers cu vers./ Pînă la ziua dintîi m-ar ciuguli,/ cînd întuneric era deasupra adîncurilor/ și Duhul Domnului plutea peste ele" (Poetica). Asistăm astfel la o mișcare centrifugă a eului poetic, care, identificat cu toate cele ce ființează, se
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
Fac lumea de la capăt, Doamne,/ așa încît, atunci cînd te trezești dimineața,/ să-ți găsești repede lucrurile unde le-ai lăsat de cu seară/ și nici habar să nu ai ce s-a-ntîmplat peste noapte/ în scriptoriu, unde, printre celule și nervi,/ am scris literă cu literă și fără nici o greșeală,/ asemenea }ie mai demult, lumea!" (Scriptorium). Elocventă pentru o atare concepție a creației ce imită Creația primordială ni se înfățișează nașterea similibiologică a poemului ieșind ca un plod din uterul auctorial
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
termină m-a făcut să revin și mai des la Bacovia. Fie pentru a spune cu o ironie amară «Mi-am îndeplinit toate profețiile politice», fie pentru a repeta a nu știu câta oară «Finis... istoria contemporană./ E timpul, toți nervii mă doar,/ O, vino odată, măreț viitor»“. Cu ironie amară privește Ileana Mălăncioiu spectacolul uman postdecembrist, cu ironie amară dar și uluită de performanțele acrobatice, în sens moral, ale unor contemporani, fie ei oameni cu „memorie oscilantă“, cum îi cataloghează
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
de-ajuns! Voi, spirite ce-mi dați ocol, De m-auziți, vreau un răspuns! Deschide cartea și zărește semnul Macrocosmosului.) Ce voluptate curge-n ochii mei Prin toate simțurile-mi dintr-o dată! Simt sfînta fericire-a vieții ce-i, Prin nervi și vine, nouă și-nfocată. Aceste semne scrise-au fost de-un zeu? Mi-alină ele intima mînie, Îmi umplu inima de bucurie Și forțele Naturii-n jurul meu Le dezvelesc în tainică pornire vie. Sînt eu un zeu? Mi-
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
linia pură. Umanul imperfect și el, hélas! construiește, scrie, întreabă, el se îndeletnicește cu imperfectul tuturor Gramaticilor, el intră pe ușile întredeschise ale Operei, fie poetice, fie divine. Dacă toată căutarea nu trebuie să ducă decît spre ființa din “vene, nervi și măruntaie”?! “Stau și mă uit la mine/ Ca la un animal hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură” (“Influențe livrești”). Experiența-limită pe care
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
nici vorbă! zise la rîndu-i fata, imitînd tonul mamei sale. Știi bine că manichiurista ți-a interzis să te mai atingi de unghii. Barbara recunoscu făcînd mutre, apoi se întoarse să se întindă pe divan. Că manichiurista mă calcă pe nervi, treacă-meargă! Că Miss Andrews mă calcă pe nervi, treacă și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine! Dar nu Fred Astaire! Basta cu atîta tap-dance! Admit să mă calce pe nervi oricine, dar nu
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
mamei sale. Știi bine că manichiurista ți-a interzis să te mai atingi de unghii. Barbara recunoscu făcînd mutre, apoi se întoarse să se întindă pe divan. Că manichiurista mă calcă pe nervi, treacă-meargă! Că Miss Andrews mă calcă pe nervi, treacă și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine! Dar nu Fred Astaire! Basta cu atîta tap-dance! Admit să mă calce pe nervi oricine, dar nu cu clachetele de step! Cît ai clipi, întreg
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
de unghii. Barbara recunoscu făcînd mutre, apoi se întoarse să se întindă pe divan. Că manichiurista mă calcă pe nervi, treacă-meargă! Că Miss Andrews mă calcă pe nervi, treacă și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine! Dar nu Fred Astaire! Basta cu atîta tap-dance! Admit să mă calce pe nervi oricine, dar nu cu clachetele de step! Cît ai clipi, întreg chipul Barbarei fu străbătut de tresăriri nervoase abia perceptibile. S-ar fi zis
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
mă calcă pe nervi, treacă-meargă! Că Miss Andrews mă calcă pe nervi, treacă și asta de la mine! Că fiica mea, Veronica, mă calcă pe nervi, iarăși bine! Dar nu Fred Astaire! Basta cu atîta tap-dance! Admit să mă calce pe nervi oricine, dar nu cu clachetele de step! Cît ai clipi, întreg chipul Barbarei fu străbătut de tresăriri nervoase abia perceptibile. S-ar fi zis că se pot vedea micuții păianjeni ai insatisfacției fugind în toate direcțiile pe sidefiul pielii întreținute
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Însă și alte creații ale sale de mare profunzime și subtilitate, lucrate cu inteligența și migala care-l caracteriza: Smerdeakov ( Frații Karamazov), Contele de Warwick (Ciocârlia), Crăcănel, Soldatul Honterius (Evul mediu Întâmplător), Profesorul de filosofie (Burghezul gentilom), Topaze, Locatarul (Există nervi), Richard II, roluri de o complexă și diversă varietate. De fiecare dată talentul său de netăgăduit a radiat cu aceeași strălucire și putere de penetrare. Cornel Popescu nu a fost numai un actor de mare talent. A obținut rezultate remarcabile
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
prin Ordin de Zi pe Întreaga Aviație și decorat cu Ordinul “Virtutea Aeronautică” clasa “Crucea de Aur cu Spade” pentru conducerea avionului sau de bombardament “Stukas” și aterizarea În bune condiții, deși fusese lovit de un glonț care Îi atinsese nervul optic și orbise pe loc. Fapta lui de eroism impresionase profund și fusese relatată pe larg Într-o cunoscută revistă de război germană. Își mai aminti și de asul aviației de vânătoare române, Comandorul postmortem Alexandru Șerbănescu, cel care se
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
rămas oameni de umplutură și sub frunte steaua de mult li s-a stins). Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta mai bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care dincolo să te strecoare? Vinul roșu din pahar înaintează spre mine să-i regleze energia din trup s-o egaleze pe cea a cioburilor fierbinți pe care le-am călcat cu picioarele goale
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
de umplutură și sub frunte steaua de mult li s-a stins). Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta mai bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care dincolo să te strecoare? Vinul roșu din pahar înaintează spre mine să-i regleze energia din trup s-o egaleze pe cea a cioburilor fierbinți pe care le-am călcat cu picioarele goale. Să vedem
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]