225 matches
-
descurajează dialogul între literaturi care, întoarse la origini, își descoperă legături consubstanțiale. Alte resturi ale aceluiași mit au înflorit în literaturile vest-europene, cu nuanțe foarte apropiate de paradigma antică născută în spațiul tracic, cum se poate citi în literatura lui Nerval, Rilke, iar la noi în Strigoii lui Eminescu, fără vreo legătură imediată cu balada Lenore, a lui Bürger. Urmele orfismului în creștinism se regăsesc în resurecția lui Isus. Cum interpretează Mircea Eliade, faptul sugerează o victorie asupra morții. E vorba
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
paulo coelho șapca lui dante pilitură din bătăturile lui shakespeare ochiul lui apuleius păstrat întreg în luneta lui cees nooteboom unghii de la degetul mic a margaretei duras în sângele-vin a lui juan de la cruz rotula lui ramon llull funia lui nerval și străveziu o pleoapă de novalis toate nemișcate în lumina privirii lui IISUS și a lui socrates în acea vitrină a acelui oraș a lui morus-campanella-rabelais-cervantes toate ningând în acea fascinantă lumină a proiectelor nerealizate nici măcar pe perinița pe care
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
explică cu răbdare și cu bucurie. În plus, mai mult decît în Viață și texte, e aici, oferit cu discreție și doar în limitele necesarului, spectacolul unui comparatist, care-i invocă în cunoștință de cauză pe Rimbaud, Lautréamont, Novalis sau Nerval, pe Dali, Giorgio de Chirico, Mozart sau Huysmans. Oricum, cunoscut drept cea mai autorizată voce (alături de aceea a lui Marin Mincu) în cunoașterea avangardei românești, Ion Pop își demonstrează aici forța de sinteză și puterea analitică, neacceptînd ideea că poezia
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
fazelor de eșec, marcate de boli și de rătăciri. Nimic nu trebuie să altereze o imagine a desăvârșirii" (p. 510), în condițiile în care, de o bună bucată de vreme, critica europeană a lăsat deoparte orice reținere în fața "măștilor diformului", Nerval, Nietzsche, Hölderlin, de pildă, sunt supuși, în Occident, unor ample explorări, ce nu le scad din anvergură, ci îi situează, nuanțat, cât mai aproape de adevărata lor condiție, una complexă și tragică. Merită citit subcapitolul La Berlin, care, discutând contribuția cercetătoarei
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
piesei de teatru - radiofonic ascultată, Ulciorul sfărâmat, iar mai apoi lector încrâncenat al pasionantului roman Michael Kolhaas, am simțit cruzimea și particularitatea faptei, când am aflat în ce chip și companie și-a curmat zilele Heinrich von Kleist. Gerard de Nerval se spânzurase de un felinar, într-o noapte de dezastru, pe o străduță pariziană, Esenin pare-se și-a tăiat firul vieții într-o pădure, certat de principialul Maiakovski care, totuși, i-a urmat curând apoi exemplul. în exil se
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
la autori dintre cei mai diferiți: astfel în literatură, inconturnabilii preferați Proust, Borges, Valéry alături de Sterne, Diderot, Cervantes, Michelet, Goethe, Stendhal, Robbe-Grillet, Homer, Virgiliu, Saint-Amant, Gautier, Scarron, Giono, Calvino, Rousseau, Camus, Guilleragues, Chateaubriand, Balzac, Sade, Nabokov, Yourcenar, Cortàzar, Flaubert, Saint-Simon, Nerval, Merimée, Scott, Dumas, Dickens, Tolstoi, Aragon, Butor, Fowles, Christine Montalbetti și alții. E de reținut faptul că în compartimentul deja foarte larg al literaturii, un loc anume este acordat, sub aspectul metalepsei, autobiografiei, un altul cititorului potențial, un altul - destul de
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
-i obligatoriu, politicește, si de dreapta), în sensul că privilegiază, în poezia să, "pârș nostră": adică Soarele, nu Luna; principiul masculin, viril, în dauna feminității; arhetipul Tatălui, nu Mama. E ceea ce-l separă, de altminteri, de câțiva preferați ai săi: Nerval, Novalis, Edgar Poe... Mai anevoie explicabil, căci scandalos prin definiție, este apelul lui Ion Barbu, spre finele lui ^40 și în răstimpul Rebeliunii, la suprimarea prietenului Vianu (fapt explicat de către fiul acestuia prin "gelozia" poetului față de Ralea, cu care se
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
estetică și, cu atât mai puțin, epoche-ul fenomenologic. Muzica nu se poate abandona hazardului, mai ales după experiențele de cuantificare și formalizare sonoră a acestuia de către stockastici ori fractaliști. Improvizația iese în lume aidoma unei revărsări a închipuirilor (ca la Nerval), dar și drept o gură a întunericului (ca la Hugo), convocând atotputernicia visului, jocul dezinteresat al gândirii, capabil să surpe conveniențele și conivențele. O complicitate este totuși posibilă, chiar de dorit: prezența ordinatorului cu alaiul său de programe, care de
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
să ne facem iluzii în legătură cu criteriile. E evident că timpul își va face treaba. Să nu uităm niciodată că cel mai mare poet francez din secolul al XIX-lea se numea Béranger. Nu Victor Hugo, nu Baudelaire, nu Verlaine, nu Nerval, ci Béranger. Cel mai mare poet al sfârșitului de secol a fost, pentru mulțime, Maurice Rollinat. Nu Lautréamont, nu Rimbaud, nici Mallarmé, ci Maurice Rollinat. Poemul său Pisica neagră se cânta acompaniat la pian, era poetul cel mai celebru din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
lin ca un miraj: Trădările ei, pecetluite cu săruturi, Pe toate le-a trăit: și-adeseori Îl aud râzând în camera de-alături. Mă privește-acum, târziu în noapte Lucrând la un poem, ochii-i sclipesc De-aceeași boală, a lui Nerval, ascuns. O, fără de rost e, ca-n această casă veche, Să-ntrebi oglinda, masca sa de nepătruns! Un portret al Theodorei Mi-o aduc aminte: avea un pistrui de aur În pupila unui ochi, o bobiță aurie. După ani, Uitând
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
de reprezentări deloc etanșă, deschisă magiilor romantice. Ne dă ghies, purtată de respirația ilimitată a visului, dar și, laolaltă, de precizia erudită a personajului, o altă referire scandinavă, care i-a marcat pe mulți, de la Blake și Emerson la Balzac, Nerval, Baudelaire și Borges. «Magul Nordului», cum a fost numit Emanuel Swedenborg, stabilea o întreagă simbolistică a Arcanelor celeste, un joc ierarhizat de corespondențe, după noima unei fascinante convivialități. Cînd îngerii vorbesc despre sentimente bune, se prezintă animale frumoase, blînde și
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
întâi din Faust a fost realizată, în 1862, de Pogor și Skeletti. Conștienți de precaritatea limbii literare române, cei doi au folosit, drept mijloace de autocontrol, versiuni franceze celebre, una a lui Henri Blaze și alta a lui Gérard de Nerval 16. Alegerea lui Nerval demonstrează că traducătorii români cunoșteau relația strânsă a operei lirice a acestuia cu literatura germană și considerau că acest fapt era de natură să ofere rezolvări mai adecvate decât cele proprii. Petre P. Carp este singurul
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
fost realizată, în 1862, de Pogor și Skeletti. Conștienți de precaritatea limbii literare române, cei doi au folosit, drept mijloace de autocontrol, versiuni franceze celebre, una a lui Henri Blaze și alta a lui Gérard de Nerval 16. Alegerea lui Nerval demonstrează că traducătorii români cunoșteau relația strânsă a operei lirice a acestuia cu literatura germană și considerau că acest fapt era de natură să ofere rezolvări mai adecvate decât cele proprii. Petre P. Carp este singurul român care, în secolul
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
urmelor, dacă ne ajută să înțelegem mai bine ce este, de fapt, literatura. După părerea mea, aproape toate temele, toate obsesiile, toate "personajele" autorului pot fi întîlnite aici, într-o expunere relativ accesibilă oricărui tip de cititor. îi întîlnim pe Nerval, pe Borges, pe Joyce, pe Cervantes, pe Wilde, dar și pe Wilkins (obsedat, ca și Eco, de toposul "limbii perfecte"), pe Aristotel, pe Sfîntul Augustin și pe Dante, pe Proust și pe Eliot. într-adevăr, abilitatea unui critic constă, se
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
moment în care textul apare ca un întreg organic, viu, funcțional la toate nivelurile sale. Din această perspectivă însă, orice lectură inteligentă devine, inevitabil, o relectură. Paradigmatică pentru acest mod de "a citi", mi se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu mai e de mult un secret faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu mai e de mult un secret faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe Eco, ca un leitmotiv, de-a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face o idee în legătură cu acest aspect dintr-o consistentă notă de subsol, în care se precizează că studiul în discuție reprezintă de fapt o
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face o idee în legătură cu acest aspect dintr-o consistentă notă de subsol, în care se precizează că studiul în discuție reprezintă de fapt o nouă versiune a postfeței autorului la traducerea sa din Nerval (Sylvie, Torino, Einaudi,1999). însă preocupările criticului legate de strategiile narative ale sriitorului francez își au sursa într-o fascinație cu mult mai veche. După cum mărturisește și în cele Șase plimbări prin pădurea narativă, Eco a scris încă din 1962
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
ca pură strategie discursivă), despre ecartul dintre realitate și iluzie sau mai exact despre fractura dintre cele două universuri, care le străbate și le confundă ș.a.m.d. Memorabilă mi se pare însă mai cu seamă paralela dintre Proust și Nerval, din final, grilă prin care se redimensionează, practic, întregul text: "Sylvie este cea care simbolizează adevăratul timp pierdut (și imposibil de regăsit). Dar această afirmație ar presupune o anumită teorie care nu își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
final, grilă prin care se redimensionează, practic, întregul text: "Sylvie este cea care simbolizează adevăratul timp pierdut (și imposibil de regăsit). Dar această afirmație ar presupune o anumită teorie care nu își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să regăsească timpul pierdut, dar nu a reușit decît să probeze zădărnicia propriei himere. Data rostită de Sylvie în final ar apărea din acest unghi, ca sunetul de gong care marchează sfîrșitul povestirii." Însă lucrurile nu
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
ar apărea din acest unghi, ca sunetul de gong care marchează sfîrșitul povestirii." Însă lucrurile nu stau tocmai așa, ci chiar dimpotrivă; Eco, în fapt, își organizează demonstrația prin reducere la absurd, ajungînd la concluzia că "Jerard (și împreună cu el Nerval) nu se oprește din povestit cînd înțelege că totul s-a sfîrșit [...] ci tocmai atunci începe să povestească (să povestească adică despre acel eu ingenuu care nu știa și nu avea cum să știe că totul luase deja sfîrșit). Cine
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
acum ca un pregnant exeget al suprarealismului. Textele dedicate lui Tristan Tzara, Ilarie Voronca, M. Blecher, Claude Sernet, Jules Perahim sau Aurel Baranga merită să reintre în bibliografia de bază a exegezei avangardei românești. Ca și textele despre Apollinaire, Kafka, Nerval, pe care Sașa Pană îi interpretează ca precursori ai suprarealismului. Memorialistul avangardei este dublat, iată, de un critic aplicat și ingenios, capabil să găsească filiații și asociații neașteptate, în încercarea de a da un nou eșafodaj teoretic avangardei. Și de
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
Guillaume Apollinaire. Caracterizat de o vastă cultură și un remarcabil spirit analitic, lui îi revine meritul de a fi creat, din diverse tendințe contradictorii, o estetică nouă și o poezie nouă, deschizătoare de drumuri fără a se îndepărta de Villon, Nerval, Laforgue sau Verlaine. Luni, 10 noiembrie MARTIN LUTHER Se împlinesc 520 de ani de la nașterea lui Martin Luther, scriitor și reformator german. Prin cele 95 de teze pe care le-a afișat pe ușa bisericii din Wittenberg, el a inițiat
Agenda2003-45-03-45-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281682_a_283011]
-
Știu că nu-ți plac deloc visele" îi scrie Bettina poetului. Lucru foarte grav în condițiile în care criticul cercetează extrem de atent vocația visului la fiecare dintre poeți. Ultima parte a cărții îi cuprinde pe romanticii "săi" francezi: lângă Sénancour, Nerval și Hugo apar Proust și Mallaramé; mulți alții sunt omiși cu bunăștiința. În ciuda "abaterilor" literare sau a tonului polemic, Béguin prezintă un suflet romantic extrem de autentic. Iar în ce-l privește pe romanticul din sufletul sau putem decide și singuri
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
în primul rând, a muzicii beethoveniene. Heller a compus pentru ca Schumann să fie, la rându-i, just interpretat. L. N.: Muzica versurilor nu e mai puțin seducătoare. Am luat iar în mână Rebis, cartea alchimiilor, a secretelor, a ecourilor... din Nerval, Dan Botta, Ion Barbu, Mallarmé... Cu ce muzică v-ați însoți poezia? Ș.F.: Cu, mă scuzați, niciuna. Muzica „bruiază” poezia. L. N.: Vă văd trubadur la curțile unei virtuoase regine... În ce timp v-ar fi plăcut să vă
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
de ce, - ma per che?... Eram împăratul Bizanțului... și-atunci?... Se tot uita în pașaportul meu... Signor, i-aș fi spus... signor... Dar italiana mea era atât de șubredă... I-aș fi explicat românește: Signor... când eram adolescent... strigam... recitam din Nerval: "Rends-moi le Pausillippe et la mer d'Italia..." Și iată-mă, Signor, în Italia!... Dar am tăcut. Tușesc de emoție la Ventimiglia cu ideea lui Constantin cel Mare sugerată de un vameș mai spiritual decât i-o cere meseria... Mă
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]