225 matches
-
cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi dintre, care îmi amintesc Cartea tibetană a morților, Fiicele focului de Nerval, Netocika Nezvanova de Dostoievski și un album de William Blake, cu planșele la Cartea lui Urizen. Una dintre aceste planșe fusese smulsă din album și prinsă cu pioneze pe ușa de lemn: înfățișa o femeie îngenuncheată, văzută din spate, privind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o descoperire a secolului nostru. Încep să mă îndoiesc și de seriozitatea zvonurilor că ar fi un terorist cu apucături neroniene. Și, la urma urmei, cine ar putea jura că știe câte forme ia un germen de nebunie? Gerard de Nerval se plimba, în Egipt, prin bazare, îmbrăcat cu o mantie din păr de cămilă, refuzând să vadă ruinele antice, Iar Holderlin suferea că lumea e părăsită de zei. Theo pare să simtă și el lipsa zeilor. Absență care-l revoltă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
șapte înțelepți ai Greciei antice sau despre erezia lui Akhenaton în Egiptul vechi, pentru a mă întoarce, apoi, la literatură, unde îmi improvizam idoli sau obsesii (cum ar fi "soarele negru al melancoliei", după ce I-am citit pe Gerard de Nerval). Am suferit cu David Copperfîeld și cu tânărul Werther, am convorbit cu fostul călugăr franciscan, Rabelais, dar treceam de la Hegel la Zola și de la discursurile lui Cicero la un Louis Dumur, cu o dezinvoltură de ignorant în transă. Căci marea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
al visului. Îmi pregăteam fiecare noapte ca pe o gală de box în care-mi puneam în joc centura cu diamante contra tuturor challen ger-ilor. Îi învinsesem, credeam eu, prin K.O. pe Man diargues, Jean Paul, Hoffmann, Tieck, Nerval, Novalis, la puncte pe Kafka și prin abandon (în runda a șaisprezecea) pe Dimov. Fiecare carte pe care o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu alții până la exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era la o categorie mai grea decât mine și mă zdrobea în fiecare confruntare. Nici odată, la nimeni (including Nerval, Jean Paul și toți ceilalți mai sus pomeniți), n-am întâlnit vise mai... puter nice, mai arhitecturale, mai așezate cu labe grele de leu pe pământ și totuși construite pe nori și pe cer albastru. Când îmi povestea câte un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un an serviciul militar, în grajdurile unui regiment de cavalerie; acolo am avut presentimentul întâlnirii noastre, chiar certitudinea, aș putea spune, și am scris o carte din care nimeni n-a prea înțeles mare lucru, cu excepția unor referiri inteligente la Nerval sau la alții, care mi se potrivesc ca nuca în perete; pe atunci locuiam în strada Leonida nr. 5, dar mai apoi m-am mutat în antreul unui tânăr avocat, pe strada Puțul cu Plopi, colț cu Astronomului, avea un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu ostenesc să o caute, în fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de simbioză și corespondență. Pratt este ghidul care deschide, cu o lovitură de baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în coșmarurile sale. „Vis al galeșei Floride și al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuși numele său trimite, cum sugera
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nații ce se hrănește din sedimentările milenare ale tradiției și fanteziei. El, Corto, trăiește în acest univers-monadă pe care Pratt, jucăuș-melancolicul demiurg, îl naște cu finețea unui păpușar italian. Urmându-l pe Corto, suntem și noi în fața porților evocate de Nerval, în Aurelia. Poezia grafică a lui Pratt rostește cuvântul de trecere, iar o a doua viață poate începe. Pentru cine bat clopotele (Les scorpions du désert, Dans un ciel lointain, Le dernier vol, Morgan, Koinski racconte, Ernie Pike) Una dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
încearcă să le descifreze în speluncile Orientului, ci visele puternice, cumplite și colorate care anunță intra rea în lumea adevăratei vieți. În Spania fiind, Corto nu se despărțea de o ediție prăfuită și mediocră din poemele în proză ale lui Nerval - atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lumea adevăratei vieți. În Spania fiind, Corto nu se despărțea de o ediție prăfuită și mediocră din poemele în proză ale lui Nerval - atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din această a doua viață, atât de intensă și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
despărțea de o ediție prăfuită și mediocră din poemele în proză ale lui Nerval - atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din această a doua viață, atât de intensă și de epuizantă, evocând umiditatea sexului însângerat al unei prostituate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează să curgă, Corto rămânea cu volumul de Nerval în fața sa, iar lumea înconjurătoare se îndepărta de el, ca și cum între el și tragedia secolului s-ar fi interpus un zid de sticlă. Un zid prin care putea observa aceste patrule și aceste sacrificii care semănau cu toate celelalte, un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
afla și Rasputin. Scuturându-se de nisipul fin ce îi cuprinsese trupul, Corto renunțase să mai privească în urmă. Dincolo și dincoace de acestă graniță a visului, Corto se simțea împăcat cu sine. Pipăindu-și buzunarul, descoperi conturul cărții lui Nerval, ce străbătuse intactă încercarea oceanului. Dragul meu Rasputin, se pare că această insulă este fermecată. Dă-mi voie să îmbrățișez pe cel în care recunosc pe Caliban. Corto surâse, discretă Rasputin nu a fost niciodată un pasionat cititor al lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îi mai atingea nici măcar epiderma sensibilității sale. Era ca și cum totul ar fi fost un vis, iar din această încleștare cataleptică Corto nu ar fi vrut să se trezească cu adevărat. Filtrate de amintirile sale ce se așterneau peste volumul de Nerval ca un praf insesizabil, zgomotele lumii ce îl înconjura trezeau zgomotele anilor care au fost. În Spania fiind, pe linia frontului, Corto se despărțea în zeci de monade plutind în spațiul himeric al memoriei sale. Cu ochii către tranșeeele din fața
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dulapurile, sertarele și fiecare raft al bibliotecii care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo Înăuntru? Pentru mine, e ca o prefigurare a infernului“. Își notase pe o foaie de hîrtie: „De recitit Aurélia, de regăsit descrierea camerei lui Gérard de Nerval. De văzut ce are În comun cu Încăperea În care scriu. Dacă mi-aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un talmeș-balmeș ca acela al doctorului Faust - doar era traducătorul lui Goethe! Biblioteca lui: turnul Babel În trei sute de volume. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scenariști și realizatori la fel ca moșierii din romanele rusești, care au drept de viață și de moarte asupra mujicilor. Mi se comandau scenarii care nu mi-erau plătite. Am petrecut două luni scriind o adaptare după Aurélia a lui Nerval absolut de florile mărului, și alte trei luni pregătind un documentar despre Rimbaud, fără să fi semnat vreun contract, ca să aflu Într-o bună dimineață că proiectul nu-i mai interesa. Poate că ar fi momentul să scriu capitolul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
s-o aleg pe una din ele și să mă las dus Într-un ungher Întunecat unde mi se dădeau la repezeală pantalonii jos. Visam să torn un film În decorul acela. Am făcut o adaptare după Sylvie. Gérard de Nerval scrisese: „Ieșeam de la un teatru, unde În fiecare seară apăream În avanscenă În mare ținută de adorator“. Eu am Înlocuit teatrul cu Bazooka Bar, iar pe actriță cu o animatoare În corset. Scriam poeme În proză pentru Tina, adevărate criptograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de filistinul burghez, vizionarismul anarhic față de calmul rațiunii etc. Melancolia precipitată a lui Novalis (1772-1801) sau Lamartine (1790-1869), evaziunile narative în lumea grecească din poetica lui F. Hölderlin (1770-1843) sau Friedrich von Schiller (1759-1805), J. Keats (1795-1821) ori G. de Nerval (1808-1855), recuperarea unor teme biblice la J. Milton (1608-1674) sau A. de Vigny (1797-1863), toate acestea dau mărturie despre o achiziție dezechilibrată a tradiției culturale europene, care va alimenta, prin Baudelaire, avangardismul decadent al secolului XX3. Pentru hermeneutica romantică, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prefață de Ion Pop, Editura Univers, București, 1979. 187. Pound, Ezra, Retrospectivă, în Secolul XX, nr.5, 1970. 188. Pound, Ezra, A.B.C.-ul lecturii, în Secolul XX, nr.5, 1970. 189. Prendergast, Charles, The Order of Mimesis: Balzac, Stendhal, Nerval, Flaubert, Camridge Univ. Press, 1986. 190. Raicu, Lucian, Printre contemporani, Editura Cartea Românească, București, 1980. 191. Raymond, Marcel, De la Baudelaire la suprarealism, trad. de Leonid Dimov, Editura Univers, București, 1970. 192. Renzi, Lorenzo, Cum se citește poezia?, trad. de George
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
valurilor: „Valurile de roze, mărgăritare, RÎuri de aur și de briliant Ziua revarsă fără-ncetare Din cornu-i vesel de amarant...” Corespondentele lor florale sînt amarantul, roza și crinul. Roza este floarea preferată a lui Bolintineanu. Nu roza mistică a lui Nerval, ci roza profană, „drag simbol al vieții”. Crinul, introdus În toate comparațiile, are deja o tradiție În poezia română. Bolintineanu Îi alătură totdeauna iedera dulcelui („Un corp dulce ca un crin”, „dulce crin din Ietnen”) sau pe aceea, mai abstractă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
universală Literatura fantastică s-a manifestat începând cu secolul al XIX-lea în cultura universală, prin nume de rezonanță care au marcat linia acestui tip de opere, atât de complexe și controversate. Astfel, literatura franceză este reprezentată de Gerard de Nerval (Mâna fermecată, Fiicele focului), Honore de Balzac (Pielea de sagri), Theophile Gautier (Ibricul de cafea, Moartea îndrăgostită) . Literatura engleză se remarcă prin operele lui Mary Shelley (Frankenstein sau Prometeul modern), Oscar Wilde (Portretul lui Dorian Grey), Henry James (O coardă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
rural à la fin du XIXe", în Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 17, 1977, pp. 67-72), câmpul literar va exercita o influență certă în construcția câmpului cultural. Poeții din secolul al XIX-lea, ca Lamartine, Hugo, Baudelaire sau Nerval, încarnează această nouă figură emblematică a artistului în societate, ca "profeți" ai unei arte noi, eliberându-se de constrângerile și controlul cenzorilor. Zola însuși va insista pe formarea acestui nou "mit" al creatorului. Artiștii au acuzat societatea "burgheză", cu filistinismul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
217, 234. Michaud, Yves, 178. Monet, Claude, 169. Monnier, Gérard, 228. Moreno, Jacob, 300. Moulin, Raymonde, 51, 53, 95, 170, 173, 175, 192, 194-195, 236, 245, 247-249, 251, 253-259, 261-266, 302, 305. Moulinier, Pierre, 97, 206. Mounier, Pierre, 280. N Nerval, Gérard de, 171. Neveu, Erik, 110, 158. Noreck, Jean-Pierre, 8. Nozick, Robert, 207. O Ockham, William, 334. Octobre, Sylvie, 101, 190, 238. Ory, Pascal, 217. P Panofsky, Erwin, 22, 55, 187. Paradeise, Catherine, 152, 161, 177, 247. Park, Robert, 292
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]