1,166 matches
-
încă un cuvânt,/ Cartea este scara pe care urc,/ până în ziua când mă voi înfățișa Ție, Doamne.” Revin, mereu altfel, admirabile definiții metaforice ale poeziei și ale poetului: „Cuprins de vrajă și de verb,/ poetul e o frunză, herb,/ între nervuri și între nervi,/ o rază ca-n meduză, cerb./.../ Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el.” Și în „Casa mea ezoterică”, găsim un fragment confesiv privind scrisul: „Cum mi-a venit scrisul ? Ca un fluture în plină
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
contura cu propriile-mi gânduri. fântâna de rai și iad sunt, de multe ori arteziană a valorilor dospite în vasul străbunilor, în contrapunctul existenței mai târziu, după ce apele se limpezesc, redevin treaptă sub tălpile Domnului când colorează cu cer fiecare nervură a copacului vieții din care fuga este bună numai când concertul zilelor aprinde diminețile și albește nopțile într-un răsărit de lună plină de visuri fără iluziile hotarelor timpului netrăit cu piatra sidefie în pumni alerg să-mi regăsesc drumul
CREAŢIE ŞI DAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367450_a_368779]
-
ca un sac de dormit. Trece din stadiul larvar în cel de pupă în două săptămâni, timp în care are loc marea transformare somatică în fluturi. De la oul din palmă până la fluturele gingaș cu aripi frumos colorate galben portocalii cu nervuri negre a trecut o lună. Noua generație nu pierde timpul în California și fără vreun fel de ghizi sau marcaje o ia direct spre Nord, spre Canada, zbor de aproape două mii de kilometri. Specialiștii ne spun că fluturii Monarh zboară
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]
-
vedem colecția Robert Lehman, dispusă în mai multe încăperi, cu picturi, artă decorativă, desene, picturi italiene începând cu anul 1300: Petrus Christus, Goya, Ingres, Rembrandt, Boticelli, impresioniști și postimpresioniști, emailuri, ceramică în glazuri multicolore, sticlă venețiană, bronzuri; arabescuri, statui, colonete, nervuri, lanțete, pietre prețioase, semiprețioase, toate acestea pe vase de sticlă, vase din metale nobile, pe mobilier din lemn, din metal, pe bijuterii din aur și argint; totul încărcat, dantelat, armonizat, găurit, aurit... Atâta aur! Erau conștienți de faptul că aurul
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Acasa > Versuri > Iubire > LA CAPĂT DE TOAMNĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate
LA CAPĂT DE TOAMNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368677_a_370006]
-
parte și de alta a tâmplelor prin care sângele se liberează ca o cascadă binefăcătoare prin arterele corpului fizic, ca pe o amforă blândă a speranței într-un timp fără limite, curat, al împlinirii. Viul umple izvoarele timpului biologic lasă nervurile să rodească liniște. Referință Bibliografică: Fărâme de pași (fragment) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
mereu în același spațiu pe care nu l-am studiat îndeajuns. Acolo vom găsi multe, multe răspunsuri. Te-ai întrebat dacă unei frunze îi este frică să cadă din copac? Ai ascultat vreodată cântecul ei când își schimbă culorile din nervurile atât de fragede? La fel e nevoie să răbdare să-ți asculți fiecare celulă a corpului, fiecare fir din ființa ta și să dialoghezi încet cu ea, rostind fiecare cuvânt cu mare atenție, pentru că acolo, în fiecare literă rostită sunt
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
Acasă > Poezie > Amprente > INFILTRAȚII DE PRIMĂVARĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor mai trezește reinfrunzirea
INFILTRATII DE PRIMAVARA de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365991_a_367320]
-
flori. În lumea ei că de povesteNumai copilul poposește,În gândul lui curat, firește,Copilăria nu-i poveste,... ÎI. INFILTRAȚII DE PRIMĂVARĂ, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor ... Citește mai mult
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor ... Citește mai mult Astenias-a înfiltrat insidiosin nervurile de gheață,sub tampleau răbufnit ghioceiimaculandzapezile intinatede smogul intristarii.Pe vatra inimii mocnesc taciuni.Nici lacrima fierbine a remuscariinu mai poate da în clocotsangele atins de rugina melancoliei,doar întoarcerea cocorilor... III. FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ, de Adriana Neacșu, publicat în
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde-mă între oasele tale și dă-mi sufletul cuvintelor ca să le sădesc în pietrele vii. . Leonid Iacob Referință Bibliografică: nevăzuta
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde-mă între oasele tale și dă-mi sufletul cuvintelor ca să le sădesc în pietrele vii. Leonid Iacob ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Citește mai mult nevăzuta mea piatrăIar pietrele tacmolfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânseși, din diagonalele lumii,aduc muchii tăioase, zimțatecu care tăiemlutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri.Atunci devenim și noi pietreobosite de atâtea tăceri.Durerile noastresunt nervuri desenateîn mușchi-mpietrițide-atâta ne-nțelegere,iar cuvinte ne mor născute prematur.Iubito,tu nevăzuta mea piatră,prinde-mă între oasele taleși dă-mi sufletul cuvintelorca să le sădesc în pietrele vii.Leonid Iacob... VII. LECTURI ALEATORII. BASNE TROTUȘENE, de Leonid Iacob
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
creangă de măslin te-ntâmpin Din pacea lumii fur o clipă Și ura din arsuri pre-ntâmpin Diluviu-ascund pe sub aripă. Trecutul ți l-am atârnat Pe-o ramură din pomul vieții În noduri răsturnând păcat Crucificând topirea gheții. Au mai rămas nervuri pe frunți Furtuni deșertice plutesc În oase când uitări și munți Apoteotic înfloresc... Referință Bibliografică: Uitare / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
UITARE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351836_a_353165]
-
își saltă arhitrava/ Cu măciulii roșcate, lângă casă”, la fel ca și „Sonetul felinelor în rut”: Din capul uriaș mugește marea/ Cătând în aer scâncetul femeii ” sau bacovianul sunet din „Sonetul galben”: Se prăbușește frunza obosită/ De friguri adunate în nervură,/ Covorul galben parcă nu se-ndură/ să fie haină pentru noua pită. Poemele care au haină de haiku, aflate sub capitolul „Stampe” , devin uneori mini poeme ca în Șatra sau Triptic: Fulger sângeriu/ taie ultima rază/ un nou început. O
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
pe o insectă, în paginile acelui „Jurnal” al tău, unde scrie că, la 25 iulie 1944, la Bogdănești, disperat și sfâșiat, ziceai despre niște execuții... - De câte ori mă gândesc la acele clipe, mă simt mai rău ca tine. Mă dor toate nervurile, asemenea plantelor într-un ierbar. Atunci, „au fost executați 16 dezertori. Împușcați, s-au rostogolit inerți în gropile pline de apă. Am văzut creieri zburând, strigate, groază muta, totuși indiferență față de glonț. Nu mai pot. Nu mai pot. Mă doare
ULTIMUL TELEFON de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356514_a_357843]
-
pare a avea forma unui plămân uriaș cu care respiră întreaga lume. Copacul flacără simbolizează viața și creația în gradul cel mai înalt, pare a fi o floare gânditoare, amintește de arterele unei inimi în care pulsează sângele planetei, de nervurile unui creier care gândește și creează, de degetele unei mâini care muncește și dirijează, de focul veșnic care, după părerea anticilor, alimentează viața Universului. Mărul cu roade bogate, din tabloul intitulat simplu “Măr” trimite la grădina raiului, dar și la
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
trezești, buzele tale murmură acel cântec aparte, anume conceput pentru turnul sensibilităților tale. Codul îl păstrezi în toate cuvintele pe care le așterni și-l lași să răsfire sau să strângă conștiincios totul ca pe un evantai mâna cu fiecare nervură a sa. Totuși, pe tine cine te mângâie pe mâinile mari, calde, asprite de muncile prin grădinile mănăstirii sau ale sufletului? Aici povestea s-a sfârșit. Au rămas trăirile pescărușului. Stă pe o stâncă și desfășoară la nesfârșit sărutul în
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
mă despică-n două O parte-ar vrea să plece în lumea ta cea nouă; Dar jumătatea rece, din nordul fără viață Rămâne să sfințească tăcerile de gheață. Îți simt și-acum pădurea cum mă-nvelește-n verde Și în nervuri albastre, culoarea mi se pierde; Tu ai pictat pe trupu-mi un anotimp de umbre Să nu uit gustul ploii din toamnele-n penumbre. Știai că mă voi pierde pe la răscruci de vânturi Împovărată iarăși de-atâtea negre gânduri. Ți-am
JUMĂTATEA CE SUNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368104_a_369433]
-
seama ce se petrece, însă, după câteva clipe în care a privit foarte atent cele două fotografii, a simțit în jurul său un curent rece, ce făcea să-i înghețe sângele în vene de teamă.” Povestirile Ruxandrei Mariana Oprea (Iacomi) săgetează nervura simțului tactil, destabilizează organul senzorial și olfactiv cu toate bizareriile care cuprind creațiile ei fantastice. Narațiunile ei trezesc o nedumerire a existenței, o încercare de asumare a neverosimilului și de transformare a imaginilor faptelor magice în real al imaginii imaginate
„PAŞI ÎN IMAGINAR”, O INCURSIUNE ÎN IMAGINAŢIA FANTASTICĂ A STUDENŢILOR FILOLOGI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352986_a_354315]
-
Acum, lângă porumbar, tata ascuțea araci. Căldura era ca o cocă, trebuia să o dai la o parte să te poți mișca, pe pieptul lui curgeau boabe de transpirație, ochii cu luciri verzi ca al frunzelor de prun, toamna, când nervurile maronii desenează mileuri fine priveau departe, îi dădeam la mână nuielele subțiri și lungi de sânger, de tufan sau de plop și tata le transforma din câteva mișcări în araci lungi și ascuțiți, numai buni pentru fasole sau pentru roșii
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
frunzele salcâmului de la poartă când tata a intrat în curte. Slab, înalt, cu capul gol, tuns scurt, nebărbierit, palid, un palid cafeniu, de parcă anunța culorile de octombrie târziu, cu fruntea lui înaltă și luminoasă, cu aceiași ochi ca frunzele cu nervuri de bronz, pășea încet, sorbind cu privirea tot ce îl înconjura: pomii, cățelul, căruța, șirile, grajdul, porumbarul gol, casa, cerul... Referință Bibliografică: URÂTU - de Silvia Olteanu / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului sunt una din anagramele timpului lăsată să învețe structura verbului gramatica aleargă printre filele pline acum de gânduri materializări ale disperării și bucuriilor falii de speranțe în nervurile frunzelor sunt trupuri rătăcitoare cu nervurile expuse nervozității lumii de acum se deschid neîntrerupt hărți în care jungla conexiunilor e labirintul prin care aleargă nebunii în ea în lumea filelor banalitatea există există și saltul există săriturile mărunte ale păsărilor
NEPREGĂTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353741_a_355070]
-
din 25 februarie 2014 Toate Articolele Autorului sunt una din anagramele timpului lăsată să învețe structura verbului gramatica aleargă printre filele pline acum de gânduri materializări ale disperării și bucuriilor falii de speranțe în nervurile frunzelor sunt trupuri rătăcitoare cu nervurile expuse nervozității lumii de acum se deschid neîntrerupt hărți în care jungla conexiunilor e labirintul prin care aleargă nebunii în ea în lumea filelor banalitatea există există și saltul există săriturile mărunte ale păsărilor până la ramurile dintâi ale copacului vieții
NEPREGĂTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353741_a_355070]
-
amintirile noastre...”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Asta-i planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]