372 matches
-
din bigotismul orgoliului, din asperitatea și tristețea singurătății, din sărăcia fragilității, din egoismul exacerbat- această poartă deschisă tuturor îngenuncherilor și căderilor, salvarea omul se poate face punând deopotrivă în gând, cuvânt și faptă înainte de toate, dragostea. „Întâi dragostea. nu dragostea nesățioasă, dragostea de bogăție, de putere, de stăpânire, ci dragostea de frumusețe, de lumină, de adevăr, dragostea mângâiere, îndemn și creație. nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrănește pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
lor. Deși părea clocotită, el nu simțea decât corpul ei pierdut într-al lui. Vârtejul amețitor al sărutărilor îi topea pe amândoi, devenind o învolburare de sentimente și șoapte întretăiate cu suspine moi. Apa creștea în intensitate ... i-a înghițit nesățioasă. Printr-o minune totul a devenit ca la început. Lacul era liniștit și limpede, părea că nimic, nu se întâmplase de multă vreme. Regina nopții era martoră la ritualul străvechi al trecerii in nemurire. Pe verandă, balansoarul, încă se legăna
ÎN ARŞIŢA NOPŢII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358971_a_360300]
-
-l așezai: - Râzi, copilul meu bălai! Știi mami ce eu aș vrea? Să nu pleci din viața mea Nici când îngeri vor veni Stele să-ți țină făclii O să te ascund eu bine Nimeni să nu dea de tine. FIERBINTE Nesățioase guri de flori, Răstoarnă roua dimineții. Zvâcnesc boboci plini de fiori, Înbrățișând sămânță vieții. Insinuant, vântul adie, Patrunde-adanc în cuib de iarbă, Tresaltă cu-a lui bărbăție Petale rumene de nalba. Buze arzând, rupte din soare, Pe coapte mere zăbovesc
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
inimă pulsează sânge în eter(n) dragostea este corabie eșuată în oceanul livid plouă peste ea cu meteoriți saltimbanci mirosul iubirii se răspândește opulent acru ca niște struguri necopți gura ei desenează umbre sângerii pe brocartul sidefiu al norilor sufletul nesățios trezește demoni e o paradă de (re)sentimente stelară ninge cu tristeți surâzătoare politrucă iubirea dansează trei acte troia arde elenele pe rug sunt vrăjitoare ce îți vând un truc corida nopții s-a pornit mantia roșie îmbracă universuri calea
IUBIRE SIDERALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360012_a_361341]
-
urzeala țesăturilor ce trebuiau lucrate la război în iarna ce urma. Cu pași domoli, cei doi păcurari se îndreptară spre umbra alesă. Vitele flămânde smulgeau fără alegere iarba crudă, mestecând-o sumar și înghițind-o cu nesaț în burdihanele veșnic nesățioase. Vițeii, ca niște plozi neastâmpărați, cu cozile ridicate, alergau în jurul lor întrecându-se în zbenguieli și din când în când căutau la ele pentru a mai suge lapte din ugerul golit de curând. Dorința lor era zadarnică fiindcă în loc de îngăduință
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
de treabă// Dar nici nu știu măcar ce-mi ceri,/ Dă-mi pace, fugi departe” Cătălin se inițiază în tainele amorului, confirmându-și proveniența pământească:” Când fața mea se pleacă-n jos,/ În sus rămâi cu fața/ Să ne privim nesățios/ Și dulce toată viața”. În antiteză cu Hiperion, care-i promite eternitate, “copilașul” Cătălin, în fața căruia apare Cătălina, care se lasă iubită, findcă se cunosc de mici: “Și guraliv și de nimic/ Te-ai potrivi cu mine”, propunându-i să
Ion Ionescu Bucovu: METAMORFOZELE „LUCEAFĂRULUI” EMINESCIAN (132 de ani de la apariţia poemului în ”Convorbiri Literare) () [Corola-blog/BlogPost/339405_a_340734]
-
mele plouă acum peste tot în jur cu ochi și secunde cu pași și cuvinte s-ar fi zis că nu-i o întâmplare nimic nci frunza căzută nici strigătul pietrei pe deget luat ni se restituie dar nu întodeauna nesățioase cuvintele ce ne strigau uneori pe nume capăt să punem mersului dintre două idei antagoniste suntem membri aceluiaș cântec necântat încă dintre două silabe neajunse la aceiași culoare în fântâna timpului pe mână rămasă să ne decline nuanța aceasta albastră
MERS ÎNTRE DOUĂ IDEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341057_a_342386]
-
Oh, ca să se privească Mii de ani mii de ani Cei doi ochi imenși Din piepturile lor! Și buzele lui s-au transformat în ochi și buzele ei s-au transformat în ochi! Oh, ca să se privească mii de ani nesățioși cei patru ochi imenși de pe fața lor! Oh, și toate celulele trupului lui Cântând în gura mare Au început să se transforme în ochi Au început să se transforme în ochi! Oh, și toate celulele trupului ei Cântând în gura
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
început să se transforme în ochi Au început să se transforme în ochi! Oh, și toate celulele trupului ei Cântând în gura mare Au început să se transforme în ochi Au început să se transforme în ochi! Ca să se privească nesățioși Ca să se privească nesățioși Miliarde de ani Miliarde de ani Toată eternitatea Toată eternitatea! TU TREBUIA SĂ FII A MEA, FEMEIE! Tu trebuia să fii a mea femeie misterioasă și bună Dumnezeu mi te-a dăruit ca pe un altar
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
în ochi Au început să se transforme în ochi! Oh, și toate celulele trupului ei Cântând în gura mare Au început să se transforme în ochi Au început să se transforme în ochi! Ca să se privească nesățioși Ca să se privească nesățioși Miliarde de ani Miliarde de ani Toată eternitatea Toată eternitatea! TU TREBUIA SĂ FII A MEA, FEMEIE! Tu trebuia să fii a mea femeie misterioasă și bună Dumnezeu mi te-a dăruit ca pe un altar Din alte lumi se-
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
CRISTESCU Copilul râde: „Înțelepciunea și iubirea mea e jocul” Tânărul cântă: „Jocul și înțelepciunea mea e iubirea” Bătrânul tace: „Iubirea și jocul meu e înțelepciunea” (Lucian Blaga, „Trei fețe”, în „Poemele luminii”) Recunosc, dintotdeauna am fost, și am rămas, o nesățioasă devoratoare de „povești”. Pe rafturile din ce în ce mai înalte și înțesate ale bibliotecii primilor ani de lectură, găzduite acum de copiii și nepoții mei, stau de o viață, și acum, într-un spațiu privilegiat, cărți și autori îndrăgiți, niciodată uitați, precum Basmele
VIAŢA CA JOC, JOCUL CA VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340722_a_342051]
-
slab, dar care prin arta meșterului olar, devine porțelan de mare preț, călit în cuptorul nestins al muzei poetice. Iată de ce e greu și în același timp e ușor să-i citești cărțile, să-i mesteci poeziile, într-o foame nesățioasă. Iată de ce, dragă cititorule, vei simți că nimic nu te poate face mai fericit, decât să afli că îți purifici sufletul cu apa adusă dintr-un izvor divin - aici, acum - doar pentru tine! Da, recunosc! Nu am ales intenționat versurile
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
O.R., care, este BISERICĂ NAȚIONALĂ, prin poporul drept măritor creștin-cel asumat permanent credinței și Jertfei întru Hristos și Neam, nu prin Faraonii eclesiastici-alias Dinastia Borgia, Bokassa, întrupați în aur, în averi și moșii, care să le satisfacă permanent setea nesățioasă a îmbuibării și delirul exploatării poporului, turnat apoi în temelia Catedralelor și în mesele Sfintelor Altare. Nu știu dacă a mai luat cineva atitudine atât de fățișă, de luptă pe baricada scrisului privind apărarea Bisericii Strămoșești, care este însăși Națiunea
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
de ea, îi sorb din tinichele apa atunci când sunt în larg și spun celor simandicoși care refuză să-i bea apa, direct de la sursă: „Eu cu asta m-am crescut!” Pe malul ei din dreptul Milei 80, îmi pierdeam privirile nesățioase de orizont și-i făceam semn cu mâna „Brăileanului” - adică vasului de pasageri care trecea de câteva ori pe zi, la ore fixe, făcând naveta între Galați și Brăila sau la Tulcea. Brăileanul era ceasul nostru, așa cum pupăza din tei
CU ŞI FĂRĂ TIMP DESPRE DUNĂRE. FRAGMENT DIN CARTEA: PRIVIND ÎNAPOI CU SPERANŢĂ [Corola-blog/BlogPost/343661_a_344990]
-
cu tot corpul, subtil și provocator în același timp, mutându-se mereu de pe un picior pe altul, sprijinindu-și mâna stângă pe umărul meu. Era imposibil să nu fi simțit, în cursul acestor mișcări, umflătura mea împietrită, ce-i împungea nesățioasă coapsele. Genunchii îmi tremurau de poftă și emoție, mi se uscaseră buzele și sărutarea parcă zgârâia, în loc să mângâie sânii ei frumoși. Mâna îmi alunecă pe umerii rotunzi, apoi coborî pe fese, frământându-le ușor. „Trebuie să termin treaba!”, îmi ziceam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NU POT SĂ TE ATING NUMAI CU GÂNDUL... Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ești dorul meu ascuns în strigăt mut, - Nesățioasă-ți este mângâierea ! - Acea iubire ce mi-a dispărut ! De când am cunoscut ce e durerea. E scris în stele ce-ngrijesc de noapte, - Căci Luna este chiar simbolul ei ! Că vorbele rostite sunt doar șoapte, Sau sunt reversul clar al
NU POT SĂ TE ATING NUMAI CU GÂNDUL... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378413_a_379742]
-
ea se teme nu de întuneric, ci de lumina din zorii zilei următoare, trecerea peste vid, odată cu anii, încheind-o prin sacrificiul de sine: „În flori carnivore/ am să mă închid“. Ce altceva sunt în simbolistica sfârșitului cimitirele, dacă nu nesățioase flori carnivore? În „Caut umbre“ e implorată Divinitatea întru iertarea păcatului, dar nu în paradigma evitării căderii din nou în greșeală, ci în implacabilitatea tentației imposibil de ocolit: „Raza am zărit-o/ De pe când tăvăleam iarba/ Din Rai// Eu sunt
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
în dragostea ta” și ”Cuvinte încrucișate” ! Vă așteptăm cu mare drag!... IV. NU POT SĂ TE ATING NUMAI CU GÂNDUL..., de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. Ești dorul meu ascuns în strigăt mut, - Nesățioasă-ți este mângâierea ! - Acea iubire ce mi-a dispărut ! De când am cunoscut ce e durerea. E scris în stele ce-ngrijesc de noapte, - Căci Luna este chiar simbolul ei ! Că vorbele rostite sunt doar șoapte, Sau sunt reversul clar al
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
să te ating numai cu gândul, - E clar că tu îmi ești realitate ! De-aceea am să fac meu pe sfântul, Când te vânez eu cu ... tenacitate. Brăila, mai 2017 ... Citește mai mult Ești dorul meu ascuns în strigăt mut,- Nesățioasă-ți este mângâierea !- Acea iubire ce mi-a dispărut ! De când am cunoscut ce e durerea.E scris în stele ce-ngrijesc de noapte,- Căci Luna este chiar simbolul ei ! Că vorbele rostite sunt doar șoapte, Sau sunt reversul clar al
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
bine de patru decenii Europa răsăriteană. 1989... zile de toamnă târzie, zile calde și însorite. Zile frumoase, blânde, cu cer senin, zile care - cu toate că natura se pregătea să întâmpine anotimpul hibernal - îți îmboldeau speranțele și-ți turnau în suflet pofta nesățioasă de viață. Da... așa a fost, pentru petru mine, acea toamnă a anului 1989. Eram, în permanență, cu urechile îndreptate spre aparatul de radio, spre acel post care emitea pe unde scurte, întreținând flacăra sperențelor gândite, șoptite pe la colțuri, pe la
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Referință Bibliografică: Toamnă despletită / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
își susură chemareaprin spuma transparentă lângă mal,țin zeii sfat de taină lângă mareaschimbând culori, ca piatra de opal.Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul,săgeată pescăruși spărgând tăcerea,iar Afrodita-n val și-admiră chipulorbind cu albul trupului vederea.Nesățioși și muritorii își scaldăprivirea, cu instinctele la pândăpe necuprinsa pânză-a mării caldă,ce țărmul cu dorințe îl inundă.Matrozi bărboși ce stau în carturi strajăîși leagă strâns trupul lângă catarg,și ascultă-n voie cântecul de ... VII. SINESTEZIE, de
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
-n visul juvenil”. Poetul Cornel Balaban evocă mereu amintirile, trăind în trecutul adolescentin, ca în rondelul ” Îmi amintesc - eu te-am iubit cândva”: ... Rămâne amintirea draga mea, / O-nseninare ca să ne răsfețe,/ Îmi amintesc - eu te-am iubit cândva/ Cu ochi nesățioși de frumusețe” , ca și în sonetul ” Spre dragoste e-un țărm - departe”: Spre dragoste e-un țărm - departe,/ Până ajungi la ea vâslești -/ Cum și cuvântul prețuiești, / Când ai citit - ce scrie-n carte”. Am cunoscut în mare parte poezia
O POARTĂ SPRE REVELAȚIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380908_a_382237]