245 matches
-
să fie privită ca o posibilitate practică. Se poate alege doar între modul de gândire critic și cel dogmatic. De fapt, modul de gândire dogmatic extinde ipoteza invariabilității îcare permite cunoașterea perfectă) asupra unei lumi care nu mai este perfect neschimbătoare. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Din perspectiva capacității umane limitate de a înțelege, nici o explicație nu poate fi în totalitate conformă cu realitatea. Atât timp cât observația are un anumit impact asupra ceea ce e considerat adevăr indiscutabil, este sigur că vor
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Andrei, Sarkozy, Nicholas, Schiavo, Terri, metoda științifică procesul critic în î, revizuirea schemei lui Popper despre î reguli/convenții ale î, î în sfera socială, Sen, Amartya, Shultz, George, societăți: vezi și societăți civile; societăți închise; societăți deschise; societăți organice neschimbătoare, individ vs întreg în î, existența membrilor în î, î perfect schimbătoare, condiții sociale în î neschimbătoare, Soludo, Charles, suveranitate î ca anacronism, î în Uniunea Europeană, relațiile internaționale și î, Uniunea Sovietică, administrația Bush vs î Steinberg, Saul, Strauss, Leo
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
reguli/convenții ale î, î în sfera socială, Sen, Amartya, Shultz, George, societăți: vezi și societăți civile; societăți închise; societăți deschise; societăți organice neschimbătoare, individ vs întreg în î, existența membrilor în î, î perfect schimbătoare, condiții sociale în î neschimbătoare, Soludo, Charles, suveranitate î ca anacronism, î în Uniunea Europeană, relațiile internaționale și î, Uniunea Sovietică, administrația Bush vs î Steinberg, Saul, Strauss, Leo, succes admirația față de î, cunoașterea realității pentru obținerea î, adevăr vs î baza instabilă a societății generată
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
propriul hotar: căci datorită acestuia el este acest lucru inconfundabil, și nu un altul. El are acum o formă care îi aparține doar lui și el este în virtutea acestei forme chiar. Dacă s-ar putea imagina o lume de forme neschimbătoare și incoruptibile, atunci această lume ar echivala cu o regiune a ființei absolute și eterne. Aici lucrurile ar rămâne identice cu ele însele, în virtutea hotarului care le determină și care nu se șterge niciodată; o lume de alcătuiri indestructibile. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru mine contur, fiind absorbite continuu de un soi de "credință sceptică" în caracterul definitiv al prezentului. Cuvintele "niciodată" și "întotdeauna" apăreau frecvent în vocabularul meu și ele făceau parte dintr-un soi de antrenament menit să prevină decepția în fața neschimbătorului. Preferam să calculez cu răul, pentru ca perpetuarea lui să nu mă ia prin surprindere. Preferam să nu-mi imaginez binele, pentru ca întîrzierea sau nevenirea lui să nu-mi sleiască speranța și să nu-mi dezmintă așteptarea. Îmi spuneam: Dacă binele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
analiză a tendințelor caracteristice ale epocii noastre. ... Despre care există simțământul că poate fi făcut ceva. Într-o mare parte a lumii, până nu demult, foametea nu a fost o problemă socială deoarece a fost considerată ca parte a naturii neschimbătoare a ordinii lucrurilor. Sau, de-a lungul secolelor, bolile mintale nu au avut tratamentul adecvat și, din acest motiv, bolnavii mintali erau ascunși de ochii mulțimii. În legătură cu acest al doilea exemplu, nu putem afirma că înaintașii noștri erau insensibili, dar
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
faptul că suportul tehnic al comunicării este unul de ultimă oră. Pentru cei mai mulți credincioși, limbajul arhaic și prezervarea raționamentelor care își au originea în secolele trecute reprezintă o garanție a stabilității și autenticității religiei adoptate, ca o reflectare a caracterului neschimbător al divinității în opoziție cu instabilitatea și continua transformare a omului. În domeniul afectiv, această situație aparent contradictorie este rezolvată prin sensul metaforic al multora dintre conceptele utilizate. Exemplul cel mai concludent în acest sens este definirea metaforică a lui
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
substanța lumii. Substanța aceasta există independent de ceea ce se întâmplă, adică de faptele care constituie lumea. Starea de lucruri atomară este o înlănțuire de obiecte, în care ele se raportează unele la altele într-un mod determinat. Obiectele sunt stabilul, neschimbătorul; înlănțuirea lor în stările de lucruri atomare reprezintă ceea ce este schimbător, variabil. Ceea ce autorul numește „forma obiectelor“ sau „însușirile lor interne“ determină toate înlănțuirile lor posibile, adică stările de lucruri atomare. O lume diferită de lumea reală va avea în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
priori, acea ordine pe care o prescrie limbajul, este reflexul unei forme fixe a lumii, independent de gândirea și limbajul omului. „Obiectele pot intra în combinații unele cu altele. Totalitatea acestor combinații posibile este forma lumii. Această totalitate este fixă, neschimbătoare. Ea este anterioară existenței ființelor umane, a experienței, a gândirii, a limbajului.“38 Relațiile dintre obiecte și nume, dintre stări de lucruri atomare și propoziții elementare, sunt relațiile dintre entități nonlingvistice, entități care există independent de limbaj, și entități lingvistice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
radical diferite“23. Perspectiva Tractatus-ului, credea Malcolm, poate fi caracterizată drept reprezentativă pentru ceea ce Wittgenstein a criticat mai târziu drept „esențialism“. Prin această calificare era vizată, în primul rând, distincția rigidă dintre forma logică și fapte, dintre ceea ce este necesar, neschimbător și ceea ce este contingent și variabil. Ideea unei forme logice a limbajului și a lumii EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 205 date a priori, independent de fapte, cea a existenței a ceva absolut simplu, și ideea unei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
marea tradiție a gândirii occidentale. În această tradiție, ceea ce contează drept realizare filozofică este scoaterea la iveală a ceva ascuns privirii comune. Filozof este cel care dezvăluie principii, elemente prime ale existenței, esențe pure, existențe suprasensibile, care sunt necesare și neschimbătoare. Filozofia se înfățișează astfel drept theoria prin excelență, deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cărți ale marilor religii ale lumii sunt revelate, ele suferă de o dublă distilare. Mai întîi, au ajuns la noi printr-un profet-om; apoi, prin intermediul interpretărilor diferiților comentatori. În ele, nimic nu vine direct de la Dumnezeu... Numai Dumnezeu este neschimbător; și cum mesajul său este recepționat prin intermediul agentului uman, este întotdeauna pasibil de distorsionare în funcție de puritatea respectivului agent" (op. cit. p. 419). Singura carte care nu suferă astfel de "distilări" este Cartea Naturii, pe care Dumnezeu a scris-o direct, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
urmărit, după cum s-a văzut încă din anii debutului: obținerea corpului-obiect. Preferința pentru sac - figurare a treptei „celei mai de jos” într-o ierarhie virtuală a obiectelor - se explică prin convingerea că inferioritatea obiectului este direct proporțională cu neutralitatea lui neschimbătoare, rezistentă, cu capacitatea lui de „obiectivare”. Kantor se arată fascinat de faptul că „numai obiectul, doar el este insesizabil și inaccesibil”. Iată de ce regizorul nu va înceta să plaseze în centrul căutărilor sale lupta îndârjită cu materia, așa cum se întâmplă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai abstractă, conduse de principiul Îndoielii, tot astfel, condus de principiul cogito-ului, spiritul nostru ajunge să găsească În obiecte, În lumea sensibilă, ceva ce este inerent acesteia, care rezistă schimbărilor și prefacerilor la care obiectele sunt supuse, substratul permanent și neschimbător - un nou cupokhimhnon - al lumii reale, fundalul pe care se produc aceste schimbări, ceva ce se constituie În esența naturii sale: Întinderea. Consecvent cu sine, filosoful supune această nouă cunoștință principiului anterior, Îndoiala: „Ce Însemnă a fi Întins? Nu cumva
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
adevărat propozițiile când știe cu certitudine care sunt adevărate; și deci știe cum că nu se poate să se Înșele În această comprehensiune. Prin urmare, se află că un adevăr nu are a fi altfel decât este și că este neschimbător. Dar cum mintea noastră este schimbătoare, un adevăr nu poate fi În acest mod al imutabilității strălucitoare decât printr-o altă lumină peste tot radiantă, și care nu poate fi de la createle schimbătoare; ș...ț această lumină ș...ț era
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
omenești a plecat și Descartes, atunci când a constatat cât de schimbătoare sunt judecățile spiritului nostru. Chiar dacă amândoi gânditorii acordă un oarecare statut cunoașterii senzoriale, ei se găsesc Într-un acord deplin atunci când declară că aceste cunoașteri trebuie armonizate cu esențele neschimbătoare ale lucrurilor, și că o asemenea cunoaștere, a esențelor absolute, este mult mai adevărată și mai profitabilă, și că orice cunoaștere senzorială trebuie garantată de un principiu mai Înalt, care nu poate fi decât Dumnezeu. Acest prim principiu Îl găsim
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Thoma a trecut rezolvarea acestei dificile probleme În sarcina teologiei. Vom face și noi la fel, părăsindu-l pe Thoma de Aquino, nu fără a remarca faptul că argumentele sale vor fi Întotdeauna valabile Într-o lume restrânsă și limitată, neschimbătoare și În același timp eternă. Duns Scot Duns Scot (1266-1308) nu admitea decât un singur gen de demonstrație, și anume demonstrația a priori, dinspre cauză spre efect, cea pe care Thoma o numea propter quid. Scot consideră că orice demonstrație
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ideile, ca și despre ceea ce am scris despre ideea de triunghi, anume că, deși poate nu există nicăieri În lume un triunghi, el nu Încetează să aibă o anume natură, sau formă, sau o esență determinantă a triunghiului, care este neschimbătoare și eternă și care, spune el, nu are nevoie de o cauză. Ceea ce, totuși, judecat bine nu poate să ne satisfacă; pentru că, deși natura triunghiului ar fi neschimbătoare și eternă, cu toate acestea nu e mai puțin permis să ne
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
anume natură, sau formă, sau o esență determinantă a triunghiului, care este neschimbătoare și eternă și care, spune el, nu are nevoie de o cauză. Ceea ce, totuși, judecat bine nu poate să ne satisfacă; pentru că, deși natura triunghiului ar fi neschimbătoare și eternă, cu toate acestea nu e mai puțin permis să ne Întrebăm de ce se află această idee În noi. Iată de ce adaugă: Dacă totuși mă zoriți să vă dau o rațiune, vă voi spune că e vorba despre imperfecțiunea
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în succesiune și simultaneitate"80. Să ne amintim acum cuvintele lui Comte din Cours de philosophie positive: "Printr-o bine chibzuită îngemănare a teoriei cu observația, tindem să descoperim numai și numai legile care acționează asupra fenomenelor, adică relațiile lor neschimbătoare, conform succesiunii și asemănării"81. Tout se réduit toujours à lier, notează același Comte 82. Un alt pozitivist important, John Stuart Mill, se exprimă aproape în aceiași termeni: "Nu cunoaștem decât raporturi de succesiune sau similitudine a faptelor unele cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ontologică a lui Constantin Noica în raport cu ontologia tradițională, M. Flonta arată că din punctul de vedere al autorului Devenirii întru ființă ontologia tradițională s-a considerat pe sine "o cunoaștere cu valoare obiectivă a ființei, înțeleasă ca existență transcendentă, eternă, neschimbătoare, incoruptibilă, situată altundeva, adică dincolo de cele reale, de fenomene". 118 "Dacă ar fi mai multe existențe, ar trebui să se caște goluri între ele, dar golul e tot una cu non-existența", explică în spiritul eleaților M. Florian (Îndrumare în filozofie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realizează o performanță de stil descrierea transcendentului pe înțelesul tuturor: "Spre deosebire de "aproape"-le nostru, lumea "departe"-lui transcendent (pentru care pledează Socrate, cel neînstare de iubire omenească, G.V.), are trăsăturile opuse lumii de aici exact în măsura în care perfecțiunea se opune imperfecțiunii. Neschimbătoare și eternă fiind, ea este necorporală." Este chiar lumea spiritului pur, "pur în sensul de neamestecat nicicum cu vreun element corporal". Spiritul care o locuiește are parte de o cunoaștere pe măsura imuabilului și a eternității, adică de o cunoaștere
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pătrunzătoare decât realitatea însăși."296 Fiecare artă manifestă specificități, dar se apreciază că grosso modo scopul unei opere de artă este "de a depăși aparențele senzoriale, de a birui scoarța naturalistă a întâmplătorului, pentru a da expresie elementelor statornice și neschimbătoare ale realității, cu valoarea și semnificația universală. Cu alte cuvinte, scopul artistului este de a transforma realitatea."297 Poziția este în acord cu "temperamentul" scriitorului român și confirmă recunoscuta, cunoscuta, prea mult comentata formulă proustiană ca principală influență asupra creației
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
substanța lumii. Substanța aceasta există independent de ceea ce se întâmplă, adică de faptele care constituie lumea. Starea de lucruri atomară este o înlănțuire de obiecte, în care ele se raportează unele la altele într-un mod determinat. Obiectele sunt stabilul, neschimbătorul; înlănțuirea lor în stările de lucruri atomare reprezintă ceea ce este schimbător, variabil. Ceea ce autorul numește „forma obiectelor“ sau „însușirile lor interne“ determină toate înlănțuirile lor posibile, adică stările de lucruri atomare. O lume diferită de lumea reală va avea în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
priori, acea ordine pe care o prescrie limbajul, este reflexul unei forme fixe a lumii, independent de gândirea și limbajul omului. „Obiectele pot intra în combinații unele cu altele. Totalitatea acestor combinații posibile este forma lumii. Această totalitate este fixă, neschimbătoare. Ea este anterioară existenței ființelor umane, a experienței, a gândirii, a limbajului.“38 Relațiile dintre obiecte și nume, dintre stări de lucruri atomare și propoziții elementare, sunt relațiile dintre entități nonlingvistice, entități care există independent de limbaj, și entități lingvistice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]