235 matches
-
suflet, Petale-nfiorate să cadă ... Citește mai mult Dacă vei vrea, voi împletiDin pastelate rânduriCămașa albă și eșarfe purpurii,Să le-mbracam în noaptea dintre gânduri...Dacă vei vrea, voi dezlegă Izvoarele tăceriiși-n vers zglobiu voi îmbracă Cuvintele ce cad din nesfârșirea vremii...Dacă vei vrea, voi răsfoiPrivirile-ți senine,Să regăsesc reflexii albaștrii,Strivite-n albă noapte printre mătasuri fine...Dacă vei vrea, voi cautăPrin inserări ce curgPetala unui zâmbet dăruit cândva,Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg...Dacă vei vrea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
somnul îl veghează Cutreier răbdătoare prin vise ce-așteaptă inc-un pas Candid, lumina dimineții pe trupuri dantelează Fierbinte sărutare și pește umeri goi face popas.. Se înfierbânta aerul molatec și picura că mierea; Secundele de plumb se-ascund în nesfârșirea clipei Cu gândurile-n flăcări adormi, dar mângâierea ... Citește mai mult Cu palmele-ngropate în steleS-au înălțat din nou, spre cer,privirile albastreTot căutând covor de ploiși curcubee calmePe geana unui nor se-așează licuriciiar albe astreAprind lumina-n zaresă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
zaresă mi-o așeze-n palme...Cu palmele-ngropate în stelece somnul îl vegheazăCutreier răbdătoare prin visece-așteaptă inc-un pasCandid, lumina diminețiipe trupuri danteleazăFierbinte sărutareși peste umeri goi face popas.. Se înfierbânta aerul molatecși picura că mierea;Secundele de plumb se-ascundîn nesfârșirea clipeiCu gândurile-n flăcări adormi,dar mângâierea... IV. DIMINEȚI DE-APRIL... , de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Dimineți de-april... În noaptea verde frunză se preschimbă-n stea Și din înalt se răspândesc miresme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
în care trecutu-amuțește Ai fost călăuză în inimi de ceară Nicicând în adâncuri cea taină nu piară Un pumn de sfielnici cu drag mulțumește * Încă un drum cu Domnul mă-nchide într-o noapte. Uscatul uită mâna-nălțată către soare. Părinte, nesfârșirea e cumulul de fapte, O talpă cu nisipuri am scuturat în mare. Pe vârfuri de lumină, o rugă fără tihnă Aruncă din străfunduri protecții nestemate. Pământul e minune, nimicul e rutină Și toate împreună iubiri neferecate. Parcurs-am fără grabă
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
țară, liniștit,... XXII. GEORGETA RESTEMAN - POEME DE IARNĂ INSULARĂ, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013. IARNĂ INSULARĂ Pribeag și deșirat printre ruine Gândul trudește-adesea-n miez de noapte Se răsucesc ghirlande reci de șoapte Și nesfârșiri de dor... de dor de bine. Întunecați, bolnavi de neputință Plâng nori de plumb peste nisip și pietre Din trupul lor țâșnesc vii arbalete De parc-ar scrie-a Cerului sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
mării, plini și ei de-ocară, Triști pescăruși sosiți din larga zare Privesc cu nostalgie-n depărtare Gândind la iarna noastră... insulară. Citește mai mult IARNĂ INSULARĂPribeag și deșirat printre ruineGândul trudește-adesea-n miez de noapteSe răsucesc ghirlande reci de șoapteși nesfârșiri de dor... de dor de bine.Întunecați, bolnavi de neputințăPlâng nori de plumb peste nisip și pietreDin trupul lor țâșnesc vii arbaleteDe parc-ar scrie-a Cerului sentințăCu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
fiecare vers și sunt crucificate în metafore-simbol, radiind mesaje luminoase, într-un joc feeric, miraculos, plin de mister. (exemplific: „Nimeni nu se-nvoiește-a muri pentru păcat./ Cu câte-o cruce-n mână ies morții la arat/Un cer al nesfârșirii. În urma lor lăstunii/ Îl seamănă cu lacrimi la lumânarea lunii!”). Iată cum creează Traian Vasilcău imagini poetice fascinante, smulse din magma metafizică înghețată-n pustiuri aride de înțelegere. Să dai sclipiri de înțelegere din profunzimi întunecate de idei metafizice, în
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
somnul îl veghează Cutreier răbdătoare prin vise ce-așteaptă inc-un pas Candid, lumina dimineții pe trupuri dantelează Fierbinte sărutare și peste umeri goi face popas.. Se înfierbântă aerul molatec și picură ca mierea; Secundele de plumb se-ascund în nesfârșirea clipei Cu gândurile-n flăcări adormi, dar mângâierea Îți răscolește visul brodat pe valul pleoapei... Referință Bibliografică: Cu palmele-ngropate în stele / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2312, Anul VII, 30 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
CU PALMELE-NGROPATE ÎN STELE de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375772_a_377101]
-
Toate Articolele Autorului Dacă vei vrea, voi împleti Din pastelate rânduri Cămașa albă și eșarfe purpurii, Să le-mbracam în noaptea dintre gânduri... Dacă vei vrea, voi dezlega Izvoarele tăcerii Și-n vers zglobiu voi îmbrăca Cuvintele ce cad din nesfârșirea vremii... Dacă vei vrea, voi răsfoi Privirile-ți senine, Să regăsesc reflexii albăstrii, Strivite-n alba noapte printre mătăsuri fine... Dacă vei vrea, voi caută Prin inserări ce curg Petala unui zâmbet dăruit cândva, Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg
DACĂ VEI VREA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375774_a_377103]
-
maci, Și visam că părăsesc această lume... Ca un șoim spre cer mă avântam, Și dincolo de lună, voiam să zbor, Spre lumile celeste, și spre hotarul lor. Purtând cu el credința și iubirea, Sufletul se scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat Galaxiile, în lung și-n lat... În zori, când m-am trezit, stupoare, Venise toamna..."coana mare"... Cu
A VENIT TOAMNA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375776_a_377105]
-
cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
și aer și Pămînt, Căutînd Mădularele lui Enion, negăsind nimic decît a mării iarbă neagră 178 și-ngrozitoare țină: Zburînd de Urizen departe să nu îl mai hrănească, 275 De deasupra, dedesubt, din toate părțile din jur în vastu-adînc al nesfîrșirii, Să-i poată-nfometa pe fiii și fiicele lui Urizen pe vînturi, Și între el și ei făcînd oribile genuni în vastul neștiut. Aceștia toți179 în jurul lumii lui Los nainte-și aruncau îngrozitoarele odrasle. Însă în timpuri ale Veșniciei Scaunul de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cărare naintea-i pregătind-o. Sfîrșitul Nopții a Șasea VALA Noaptea a Șaptea 189 Apoi Urizen se înalță. Spectrul fugi, si Tharmas fugi; Întunecatul Spectru-al lui Urthona se-ascunse sub o stîncă. Tharmas se avîntắ în zbor năvalnic prin străfundurile nesfîrșirii Rotindu-se în jur în groaznice vîltori, în jurul lumilor de peșteri. 5 Dar Urizen tăcut se coborî spre Grotele lui Orc și-un Univers De Peșteri, din foc mistuitor, văzu; caii lui Urizen Aici legați de iesle-nvăpăiate, furioși copitele de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce se-nvîrtesc peste a cerurilor pardoseala, si toate 720 Satele lui Lúvah sună; și cărămizile de aur ale satelor Răspund viorilor, micilor tobe, fluierului, flautului, lirei și chimvalului. Apoi căzut-au ale Tainei Legiuni în caos înnebunitor, Jos, jos prin nesfîrșire, țipînd, înfuriate și deznădăjduite, În teascurile lui Luváh; urlînd cădeau ciorchinii 725 De omenești familii prin adînc; fost-au umplute teascurile vinului; Sîngele vieții curse din belșug. Miresme ale vietii se-înălțară Peste tot în jurul bolților celeste, si se suiau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) fac schimb de taine cu strămoșii (Biografie) (Blaga, 2010 : 135) j'échange des mystères avec leș ancêtres (Biographie) (Miclău, 1978 : 313) je fais un échange de mystères avec leș ancêtres (Biographie) (Stolojan, 1992 : 57) Sporim nesfârșirea C-un cântec, c-o taină. (Cântăreți bolnavi) (Blaga, 2010 : 170) Nous prolongeons l'infini d'un mystère, d'un chant. (Chanteurs malades) (Stolojan, 1992 : 95) un cântec s-a iscat în larg, mare și tainic în larg. (Taină inițiatului
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
identificarea creatorului cu el însuși, și totodată cu Lumea, „în bogăția indiviză a precuvântului”. E o identitate primară, care în operă (text) se realizează încă o dată, la alt nivel, nu pur existențial, prin inserția „infinitului de compenetrație al precuvântului” în „nesfârșirea etalată a masei cuvintelor” organizate în text. Această a doua identitate e posibilă numai acolo unde „cuvintele tribului și-au păstrat intactă inocența lor aurorală”. La sfârșiturile de cicluri culturale cuvintele sunt „ori bete de-a binelea și umblă pe
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Poetul se autodefinește ca un om al contrastelor, figurând, antitetic, o dualitate: „Eu sunt ca viața: lacrimă și cânt / Eu sunt ca viața: nor și însorire / Eu sunt ca viața: cer sunt și pământ / Eu sunt ca viața: punct și nesfârșire...”. SCRIERI: Cuvinte pentru mâine, pref. Eugen Simion, București, 1962; Ploiești (în colaborare), București, 1966; Lirice, București, 1969; Cuvintele inimii, Ploiești, 1971; Om pentru oameni, București, 1973; Caietul Ancăi, București, 1977; Cu trainică iubire, București, 1979; Prin timp suind, București, 1984
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
ecourile turmelor / Care coboară spre câmpie; / Cu fum împrăștiat prin iarbă / Ard frunze umede-n vie, / În zare cocorii se-neacă și dispar / În mările cerului fără hotar - / Și peste toate, ca o melodie, / Tulpinile se-nalță, se mlădie, / În nesfârșirea toamnei, diademe, / Culori arzând de iubire târzie - / O, dalii, tufănici și crizanteme.” Conștiința dureroasă a trecerii ireversibile a timpului, profunda tristețe ce însoțește schimbarea anotimpurilor structurează întreaga gamă de tonuri a poemelor, care cunosc o gradație ascendentă a sentimentului, de la
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
lumii sau o nouă dragoste), m-aș fi consolat mai iute. Ioana încearcă o nouă stratagemă: se va preface că totul a fost o născocire ca să o iubesc. Minciuna, pentru un temperament sincer, va fi grea și va dura la nesfârșire, va trebui să fie atentă ca să nu bănuiesc nimic. Va atrage după ea alte multe minciuni, căci va trebui să-mi explice tot ceea ce pare turbure, ce-am văzut sau am aflat. Și, mai ales, Ioana va trebui să-și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
singure. În loc de asta, ca și cum ai fuma zece țigări deodată; În timp ce bei și whisky; În timp ce ești și antrenat Într-un episod sexual cu alte trei sau patru persoane; În timp ce auzi formații de muzică; În timp ce primești notații științifice - astfel engagé la capacitate... nesfârșirea, presiunea așteptărilor moderne. Lal strigă: — Vai de mine! Așa ceva este intolerabil! Intolerabil! De ce mi se aruncă pe cap așa o pedeapsă! — Toarnă-i un coniac doctorului Lal, Margotte. Nu beau! Nu beau! Pe fondul Întunecat al bărbii dinții erau Încleștați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmei nu am timbru nici cutie poștală nici măcar nu știu cum să împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc sub tâmple între două vise cum să știu când trăiesc măsor nemărginirea dansului cu pas de fluture doi crini depun mărturie sub cerul vinovatei lacrimi patima sărutului răsfirarea trupului cenușă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tine, privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și te ducea în înaltul spre care tot zorea, pierzându-te, odată cu el, în nesfârșirea amăgirilor tale toate, din care erai urzit, pe care le duceai, dar și în alte neștiute amăgiri pe care marele fluture ți le descoperea, iar și iar, în nesfârșitul plutirii împreună... Adeseori Teodora mă simțea oprit în spatele ei. Câteodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în ochii lui adânci și să-l întreb ce mi s-a întâmplat, ce s-a întâmplat și cu Lumea, de s-a retras toată în nesfârșitul pustiu de alb al niciundelui. De ce m-au închis și pe mine în nesfârșirea de alb... Cerceveaua este înțepenită. Am întrebat-o pe doamna care îmi aduce hârtiile de ce este înțepenită fereastra și ea nu a știut ce să-mi răspundă. Sau nu a vrut. La multele întrebări pe care le puneam până mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
DE VOI ÎNVINGE... Edemic vis sculptat în roci de gând, Să-l rup aș vrea din locul fără clint Din ne-ndurata clipă picurând Făr-a-ncerca mereu să mă mai mint; Cum s-au mințit sub mistica privire A nesfârșirii, plină de mister, Acei ce dorm de veci prin cimitire Și-așteaptă liniștiți, s-ajungă-n cer... Nu vis! Ajunge rana înșelării Și neputința de-a clădi în gol, Pe frământarea delirând a mării, Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al vieții, reprezintă o verigă... Mă întreb pe-aceasta cale, din ce nesfârșire vin? Cine-au fost străbunii, care, m-au lăsat printre urmași? Peste câte mii de urme, trec acum cu-a vieții pași? Și prin mine, peste vreme, ei, strămoșii mei, revin...
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]