2,114 matches
-
va trebui să renunțăm să fim o nație împărțită în două: pe de-o parte, niște petiționari milogi, născuți și crescuți cu stigmatul de-a avea doar îndatoriri, nu și drepturi, față de stat, iar pe de alta, o adunătură de nesimțiți care nu mișcă un deget la locul de muncă dacă nu aud foșnetul mătăsos al bancnotei furișate pe sub hârtia pe care-o are de completat. Ce mă revoltă e strategia adoptată în ultimii ani de mai-marii Poliției și Serviciilor secrete
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
ne înconjoară. Nimic nu este în măsură să confere existenței sale o cât de mică notă de optimism. Misoginismul și mizantropia se simt îndărătul fiecărei fraze. Viața la bloc, descrisă de Cezar Paul-Bădescu pare reprodusă prin procedeul copy-paste din Ghidul nesimțitului, de Radu Paraschivescu: Cine iubește clasa muncitoare să se ducă să trăiască măcar o lună într-un bloc ca acela. Să simtă mirosurile vieții adevărate, câte un altul la fiecare etaj, combinate cu unul comun, de la toboganul de gunoi. Să
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
l974, constituie, fără îndoială, o victorie a profesionalismului și a rațiunii în fața aberațiilor de tot felul pe marginea operei lui Brâncuși. însă dincolo de valoarea ei exegetică, istorică și documentară, această carte are o excepțională valoare psihologică și se transformă pe nesimțite într-un adevărat reper moral. Ea oferă un model incontestabil de abordare, de înțelegere și de valorificare istoriografică a uneia dintre cele mai complexe personalități ale artei românești și europene din acest secol. Așezîndu-se împotriva curentului romantic sau delirant patetic
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
incompetență. Însă, până va cotrobăi prietenul prin aburii bahici după vreo logică în ce spune, noi ascultăm o interpretă de muzică populară, la TVR1, ce pare hotărâtă să-și pună capăt zilelor, fiindcă bădițul trece pe ulița ei ca un nesimțit... -Măgarul!, mormăie cu revoltă în glas Haralampy. În orice caz, mare dramă! Of, Doamne! Unde-o fi, oare, axa aia asigurătoare a suveranității sentimentelor ? Îți vine să strigi spre zonele celeste, ori măcar spre micul ecran și imediat îmi vine
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
pe care ne-o stârnesc spațiile inumane (Lux aeterna) sau inevitabilul inacceptabil al morții (Requiem). Cum se realizează acestea? Prin mase mari de sunete, prin volume asemenea unor "zgârie-nori" muzicali (Clocks and Clouds) ce se mișcă încet, prefăcându-se pe nesimțite în altceva decât au fost inițial. O muzică ce ne vorbește despre timpul munților și al norilor, - cu o expresie preferată a lui Ligeti - despre "timpul înghețat"! În ceea ce privește mișcarea Ťhăcuită, sfărâmatăť, ea dă naștere unor gesturi unghiulare, nebunești, prezente în
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine mai roșie în apus decât urechea tăiată a lui Van Gogh Pe mâinile noastre că o pulbere fină rămășițele pământești ale stelei dau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
prin somn taurul roșu intra în zodia nașterii tale femeie proaspătă că iarbă primăvară un ciorchine de strugure mai strălucește pe ultima ramură în ger cu dulceața lui amăgește flautul ultima ceață de îngeri din cer Și iată cum pe nesimțite întunericul se înmulțește că erizipelul și iată cum se înmulțește scânteiuța de baltă Cum floarea soarelui devine mai roșie în apus decât urechea tăiată a lui Van Gogh Pe mâinile noastre că o pulbere fină rămășițele pământești ale stelei dau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Știam că vecinul are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se circulă mai mult cu caleașca, dar ici-colo, privit la început cu mare scepticism, ca un moft, își face apariția câte un automobil. Sunt anii în care centrul devine ,Micul Paris", iar abagii, găitănarii, covrigarii, bragagii se retrag discret, pe nesimțite, spre periferie. Așa că la Expozițiunea de la 1906 (volumul al III-lea), menită a celebra împlinirea a 40 de ani de la venirea lui Carol I în România, nimic nu mai seamănă cu deprimantul peisaj bucureștean din momentul sosirii. Orașul și-a
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
hohote de râs la aproape fiecare apariție publică. Dintr-un motiv sau altul, replicile lor s-au clasicizat, fac parte din inestimabilul patrimoniu al tranziției, au devenit componente de bază ale memoriei noastre (a)culturale. După savurosul său Ghid al nesimțitului în care a descris in extenso fețele și modalitățile de exprimare ale mitocăniei anonime în anii tranziției, Radu Paraschivescu întregește tabloul cu o inestimabilă colecție de perle din lumea celor care prea des cuvântă în presa scrisă și audiovizualul vremii
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
izbutit nimeni s-o destrame. Pe de altă parte, scrisul la ziar mi-a asigurat o vizibilitate greu - dacă nu imposibil - de atins doar prin cărțile publicate. Și fiindcă tot am ajuns la cărți, mă bucură succesul repurtat cu Ghidul nesimțitului și Fie-ne tranziția ușoară. Ambele se vând aproape șocant, în ce mă privește. Numai că euforia nu mă face să orbesc. Îmi dau seama că marele pariu e să am câtă popularitate, atâta valoare. Adică să nu fiu doar
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
cizelează, te face să arăți și să te porți altfel, dar nimic mai mult. Cititul nu aduce o garanție a bunei-cuviințe sau a bunului-simț. Te mobilează, fără să țină locul celor șapte ani de-acasă. Așa se explică prezența multor nesimțiți cu școală, mai degrabă culturalizați decât culți. Unii se manifestă larg în spațiul public. Îi vedem la televizor, îi auzim la radio, îi găsim prin ziare și ne dăm seama că, în cazul lor, cititul a pierdut lupta cu nesimțirea
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
-mi declar preferința pentru Poli, fiindcă sunt doar colaboratorul unui ziar de sport. Dacă aș fi angajat acolo, probabil că instinctul de conservare mi-ar impune anumite precauții. Oricât de bunî ar fi, cartea nu poate sî te fereascî de nesimțiți Cum e arena cu scriitori? Ați ridica fanionul roșu, sau mizați pe strategia castigat ridendo mores? Sau câștigă cine râde mai mult? Am ridicat o singură dată Fanionul roșu și mi-a ajuns. M-am căptușit cu un proces - câștigat
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
carte bună scăpați, măcar o vreme, de nesimțiții din jur? Ce recomandări de lectură ne faceți pe iarnă? Îmi propuneți să fiu utopic și trebuie să refuz invitația. Oricât de bună ar fi, cartea nu poate să te ferească de nesimțiți. Dacă ar putea, am asista la consacrarea unei terapii inedite: escapismul literar. Dar vă recomand fără rezerve următoarele: Julian Barnes, Scrisori de la Londra (Nemira), ediția a doua din Raymond Queneau, Sfântu' Așteaptă (Univers, în colecția de literatură publicată în colaborare
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
astronaut solitar care investighează Universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația, expusă ințial în sala rondă de la Etaj 3/4, iar apoi în sala mare din Colonia artiștilor din Baia Mare, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
versurile-cheie ce urmau: „Sunt gânduri care continuă să ne sosească / Pe vechea noastră adresă”. Dar, iată, mă frământă o întrebare: „Dacă aici, acasă, la câțiva pași de locul unde ne-am născut, iarba verde se insinuează în sufletul nostru pe nesimțite și stăruitor, cum s-or petrece lucrurile când te afli departe de casă? - acolo... sau dincolo... mânat de... sau de... Ce vei fi simțind în astfel de împrejurări? Cum arată, în atari situații, iarba verde de acasă?” Îmi povestea un
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
Smirna) se aflau într-o excursie în străinătate. „și nu oriunde - îmi povestea agronomul Berbecel, care îi însoțea - la Karlovy-Vary. La un moment dat, a plouat. O fi plouat, oare, și pe la noi? - a aruncat unul o vorbă. și pe nesimțite am început să vorbim despre vremea de acasă, din Bărăgan, uitând de frumusețile acelei stațiuni. și-l văd pe unul dintre consăteni că se dă deoparte, scoate ceva din buzunar și privește cu luare-aminte. Ce-ai, nea cutare, acolo? - îl
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
cu alei și poieni șerpuitoare îmbinate într-un ansamblu dinamic, plin de prospețime. Formele de vegetație și contururile simetrice se mențin doar în preajma clădirii, la intrarea în arboretum, marcată de stejari piramidali pe fundalul clădirii cu coloane toscane; apoi, pe nesimțite, se face trecerea peste canalul Strei în pădurea naturală, ca într-un parc forestier. Acum, în așteptarea toamnei, pe alei plesnesc capsulele de Buxus, se înroșesc conurile de Magnolia acumnata, arborele de plută își colorează frunzele concurând cu roșul purpuriu
Agenda2003-38-03-turism () [Corola-journal/Journalistic/281498_a_282827]
-
în Franța, la Strasbourg, am intrat, natural aproape, în clasa a XII-a. Fiecare român rămas în Vest are, probabil, o serie de aventuri, șocuri și anecdote de povestit. Fiind și foarte tânăr, integrarea mea s-a făcut ușor, pe nesimțite chiar. Am avut un singur șoc: în prima zi de libertate mi-am spart capul în vitrina unui magazin de prezentare Bang&Olufsen; obișnuit cu vitrinele din România de atunci, nu observasem sticla, tocmai din pricina curățeniei ei“. Invidie „Eram privit
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
cînd în cînd hreanul de pe masă. Copiii aleargă și își caută treaba, vin cînd șunt flămînzi și iar se duc după ce s-au săturat, măi se joacă voioși, măi se bat între dînșii, fie cu alții, și ziua trece pe nesimțite. Serile, Mara, de cele mai multe ori, mănîncă ea singură, deoarece copiii, obosiți, adorm, în vreme ce ea gătește mîncarea. Mănîncă însă mama și pentru ea și pentru copii. Păcat ar fi sa rămîie ceva pe mine". Că precupeața e întrepridă. Face de toate
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
construind un sistem bine articulat și cu multe detalii subtile ale comparatibilitătii dintre nazism și comunism, Besançon, prin distincțiile și precizările pe care le face de fiecare dată amendînd analogia la diverse paliere, se apropie foarte discret și cumva pe nesimțite, de zona în care analogia în sine, desi valabilă, nu mai contează. În plină comparație explodează de fapt temeiul comun al celor două planuri, tocmai pentru că întotdeauna există un detaliu individualizator mai însemnat decît cele comune. Poate că speculez prea
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
în continuare de mărunta, călduța noastră liniște coclită. în loc să eliminăm aceste cangrene ale civilizației, devenim noi înșine victimele lor. Vulgaritatea respingătoare, pătrunsă în societatea românească o dată cu bolșevicii, a devenit astăzi regula, și nu excepția. Dacă nu ești bădăran, mojic, mahalagiu, nesimțit, mitocan nu ai nici o șansă de-a fi auzit. Lucrul e valabil și în afaceri, și în manifestările publice. Probabil din această cauză au înflorit (și prosperă incredibil) oamenii de televiziune cu fețe de procurori și maniere de killeri. înfigându
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
cameră, ei își execută, în numele culturii de groapa lui Ouatu, preopinenții, din care își extrag colții doar atunci când i-au adus la moliciunea unei cârpe. Imprudenții care acceptă să treacă pe la "talk-show"-urile nocturne trebuie să fie cel puțin la fel de nesimțiți precum "anchor-men"-i, sau, în cazuri rarissime, să posede o candoare dezarmantă. Dacă nu ești un Mircea Dinescu sau un Andrei Pleșu, există toate șansele să ieși zdruncinat rău din confruntările cu acești fanți catodici, dresați să ucidă fără milă
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
Pavel Șușară Trăind de multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît din spațiul previzibil și determinat al marii aglomerări urbane cît și din timpul imediat al istoriei mici. Deși generația mijlocie și cea tînără n-o mai cunosc deloc, sau o cunosc extrem de vag, mai curînd prin cartea pe care
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]