182 matches
-
NU TREBUIA SĂ VĂ AFLAȚI AICI. VOI, OAMENII, NU APARȚINEȚI ACESTUI MEDIU. SUNTEȚI NIȘTE FIINȚE AROGANTE, CARE VĂ BĂGAȚI PESTE TOT ÎN LUMEA ASTA. V-AȚI ASUMAT PROSTEȘTE ACEST RISC Șl ACUM TREBUIE SĂ PLĂTIȚI, SUNTEȚI O SPECIE NEPĂSĂTOARE Șl NESIMȚITOARE CARE NU POATE IUBI PE ALTCINEVA. — Asta nu este adevărat, Jerry. NU MĂ CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă ne provoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
chip vremea a curs pe lângă mine, istorie printre mormane de ruine, am fost, îmi place să cred, un "om de bine" nefăcând nici câinilor, nici semenilor mei nici cel mai mic rău, uneori, eeeei, o recunosc, m-am cam tăvălit nesimțitor, ca prietenul meu porcul, în tău, uitând și de Bunul Dumnezeu și de celălalt fiu al său, celebrul Asmodeu, dar, mai ales, am fost uitător de mine însumi, nici prea credincios, nici pe de-a-ntregul ateu, asta e: vina pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de sticlă de Champagne El Gaitero. Am toastat pentru doamna baronne. Omul de club Îl poți recunoaște la moment. După atare aventură, un altul n-ar mai fi Închis un ochi cât era noaptea de lungă. Dar, pe nepusă masă, nesimțitor la farmecul unui tête-à-tête, am jinduit la singurătatea cușetei. M-am scuzat căscând și m-am retras. Eram sleit. Îmi aduc aminte că am străbătut adormit nesfârșitele culoare ale trenului; fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acțiunea la care, cum să zic, la care meditați este de domeniul planurilor frumoase, dar irealizabile. Dar să nu fiți triști, amărîțî, nu sînteți singurii și nici primii care își fac planuri. Realitatea, domnilor, e mult mai simplă și mai nesimțitoare decît credeți, trebuie doar ținută bine de urechi, să nu te desprinzi de ea, omul are mai întotdeauna această pornire, să se desprindă de ea!" Era foarte mulțumit de cele spuse, mare parte din cuvinte nu erau ale sale, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
până și glumele tăioase ale lui Andrei Vlădescu se îndepărtează de ea, n-o ating, parcă ar fi tras în jurul ei un cerc de cretă, ea înăuntru și ceilalți departe, atât de în afară, încât nu par decât indiferenți și nesimțitori. O să-și facă un ceai, să se calmeze, ar trebui să ia un somnifer, dar poate e mai bine să nu-l ia, foarte devreme mâine dimineață trebuie să fie cu capul limpede. Era ca și cum ar fi vrut brusc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stîncilor? 6. În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta, lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mîncare: "Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7. Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul, tot acolo te sui să aduci jertfe. 8. Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
comode și realizate, acumulări de bunuri materiale, de onoruri, rutina hranei, banilor și-mpreunării a oamenilor prosperi, sufletul care se Îneacă sub cutele de grăsime, ritualurile poziției sociale, la asta se referea poetul când spunea În Psalmi: „Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea“. Asta e inima sătulă, care nu are treabă cu moartea și a cărei unică grijă e aceea de-a rămâne sătulă. Asta e cauza nenorocirii Annettei și a lui Yeri. Spiritul oprimat e cel care ciocănește În van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
confesiunii nu Încetase să-i mângâie părul albinos. Ca Într-un vis rău, simți cum câinele, Dimi și chiar el Însuși se transformau În inima sa Într-o singură ființă. În același Psalm În care se spunea: „Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea“, scria și „Îmi plânge sufletul meu de durere“. Și zise cu seriozitate și fermitate: Nu, Dimi. N-am să le spun. Copilul Îl privi pieziș, de jos În sus, iar ochii de iepuraș din spatele lentilelor groase i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sa. Amintindu-și cum o dezamăgise pe Nina și data trecută, pe covorul din casa ei, se simți cuprins de o umilință și o rușine de nesuportat. Se lipi de ea cu tot trupul, dar penisul Îi era gol și nesimțitor ca o batistă mototolită. Își așeză capul Între sânii ei grei și calzi, de parcă ar fi Încercat să se ascundă de ea chiar Înăuntrul ei. Stătură Îmbrățișați, lipiți unul de altul, aproape fără să se miște, ca doi soldați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drept că acel confort nu era pentru ea o necesitate și-casa Rim îi părea o pușcărie. Distracțiile, la care renunțase, erau 147 vorbăria vulgară a camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uliței văzute peste poarta și plimbările cu Lică. Nesimțitoare către ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât mai mult corvezile și căuta să fie un convalescent plăcut; ceea ce Lina numea: "a-i ține doctorului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
liberală și, prin urmare, era până la un punct impersonal. Dar Angela avea mai târziu să regrete aceste confidențe - să regrete și să o râcâie dezaprobarea lui. În ansamblu Îi asculta confidențele de o manieră dezinteresată. Nu că era necompătimitor sau nesimțitor; era (ea Însăși spusese asta) obiectiv, nepărtinitor. Confruntat acum cu moartea lui Elya, luă hotărârea ca În nici o Împrejurare și sub nici o formă să nu se implice Într-o relație perversă cu Angela În care să trebuiască să o asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de Războiul Rece, iar cel din 1978, semnat de Philip Kaufman, de Vietnam și afacerea Watergate. Romanul își păstrează actualitatea pentru că azi, povestea terifiantă a sporilor unei civilizații extraterestre care nu-i omoară pe oameni, ci îi transformă în „ființe“ nesimțitoare și terne - deci fericite - își creează aproape de la sine fundalul - paranoia și pandemiile, poate cele mai la modă amenințări ale sănătății planetare. Scenariul filmului lui Hirschbiegel oferă și alternativa - terifiantă - a fericirii planetare. Transformați până în plăselele ADN-ului datorită acelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de sânge al lui Zelea, lucrurile erau liniștite. Adică doamnele cântau, doctorul scria rețeta și domnul Popa... domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei, începând să aștepte. Între timp, domnul Popa gonea nesimțitor pe o motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile: Contesa mai avea șapte luni ca să-și îndeplinească planul. Atât îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fântânii, gata-gata să-și ia zborul, plecând odată cu păsările călătoare spre un alt tărâm. Noaptea, Înainte de culcare, Își punea la căpătâi un ulcior cu apă, În care Își transfera toată plăcerea, toată durerea și grijile zilei de mâine. Devenea la fel de nesimțitoare ca o bucată de lemn sau o bucată de piatră desprinsă dintr-un zid igrasios. Înainte suferise de reumatism și tuse seacă. Acum cea care Își scuipa plămânii era apa. Tusea se auzea răzbătând din ulcior. Iar balamalele ferestrelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în ochii lui în clipele acelea. Gaston nu-și putea da încă seama ce fel de om era, de fapt, Endō. Cu o dimineață în urmă, când a bătut-o cu cureaua pe femeia din Shibuya, părea un om rece, nesimțitor, care nu știa ce înseamnă mila. Văzându-l atunci, Gaston și-a dat seama că poate ucide cu sânge rece, fără nici o remușcare. Când vorbise despre fratele său cu câteva minute în urmă, omul acela crud își trădase pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cărei buze palpitînd se pregătesc să guste fericirea trecătoare dar reală a lumii. SÎnt liber, ar putea să replice Pygmalion, pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri... (...La ce mi-ar folosi o statuie care ar rămîne piatră nesimțitoare, cînd buzele mele cer dragoste și mîinile mele tînjesc să atingă fericirea, cînd inima mea vrea să ia parte la taina lumii? Nu la zei mă gîndesc dorind ca trupul acestei femei frumoase sculptat de mine să fie viu. Urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
care obișnuia să Îl repete el, l-am recunoscut pe loc, ce memorie brici pot să am! Mai e ceva mai greu să faci, sărmane/ cum ai putut să vii tu pe tărâmul lui Pluton/ unde-și au lăcașul morții nesimțitori/ bicisnicile umbre de oameni răposați? Și pe urmă am moțăit, dormeam, nu dormeam, nu aș fi putut spune, cine Îmi poate de altfel spune dacă nu visez și acum? Dar poate nu am visat, poate doar m-am gândit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tot la mine să-mi spună Dă-o-n p... mă-si, trebuie să mergem înainte, măi Toadere!, în timp ce eu mă făceam că dorm. Legănatul trenului, care doar pe oamenii fără gânduri și complicații psihologice îi aruncă într-un somn nesimțitor, nu putea avea același efect asupra spiritului meu încărcat de Capitală. Probabil orice călătorie cu trenul e prea scurtă pentru a deveni neinteresantă și a mă face să doresc cu adevărat să adorm. La Brașov, în orașul „meu“ pierdut despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
între degete, între dinți, în camera de lucru. Concediul prelungit îmi sincopase ritmul vital: porneam la scris dimineața la zece, în reprize scurte adunam cinci-șase pagini până seara - pentru ca noaptea, ideile cele mai strașnice să se piardă într-un somn nesimțitor, vegetal, vorba Anei B. Stau numai de jumătate de oră în sala de așteptare la medicul meu de familie, cu fața în pâlpâirea unei lumânări care probabil îmi dă o culoare nesănătoasă. Vântul întețit odată cu lăsarea serii face să fileze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai mult de jumătate dintr-o viață de jucător, când nici nu jucasem o variantă complicată, ca pensionarul din fața mea care a aruncat râzând ferice din dinții îmbrăcați un milion. Sunt pensionari și pensionari, vorba mamei. Eu era să trec nesimțitor pe lângă coada formată la agenția loto, pentru tragerea cu un pot fabulos, de nu mi-ar fi atras atenția colonelul Teșu, vecinul de pe alee, într-o ținută destul de proletară, cu căciula cam roasă, bocancii vechi ostășești. Iar vorba mamei: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
frica sau uimirea; era omul care știa să-și mențină aceeași mină mereu și pe care nu-l putea surprinde nimeni cu nimic. De aceea, până și atitudinea pe care și-o impusese în familie îl făcea să fie destul de nesimțitor la bombănelile dese ale Victoriei. Era atipic! Foarte dificil era să citești vârsta lui reală cu exactitate, căci părea a avea o vârstă mult mai înaintată decât în realitate. Or, toate aceste aspecte lăsau cum nu se poate mai limpede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cretanii acel munte. În preajma furtunilor, uriașul e gata, se spune, să se scoale, buimăcit de somn și să amenințe, furios, că va scufunda, în mare, insula. În ziua aceea, însă, "Zeus" dormea, fără să-i pese de caprele care pășteau, nesimțitoare, iarba crescută pe buzele și pe pleoapele lui. Dar tragedia greacă ne pune în gardă. Cum să fi fost senini grecii cu miturile lor pline de păcate și cu tragediile lor care adunau într-un singur spectacol toate durerile și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Încăperile acestea se învecinau cu ceea ce arheologii numesc astăzi „casa Liviei“ și care în realitate a fost casa lui Claudius, primul ei soț, pe care l-a părăsit. Acolo se închisese Augustus în zilele războiului din sânul familiei; de acolo, nesimțitor la rugăminți, hotărâse surghiunirea fiicei sale Julia și condamnarea ultimului nepot, în vârstă de șaisprezece ani. Acolo, după mulți ani, primise sfaturi și Tiberius, implicat în scandalul otrăvirii lui Germanicus. Acum pretorienii pășeau disciplinat de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i jeneze, cumva. Și ambii au început dansul lebedei: el, de deasupra; ea, de dedesupt. Totul a durat puțin. Pe urmă, ea încercă să-l mai rețină,în poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-a retras, brutal, izbucnind în sus, și s a dus în camera cealaltă. Ea s-a uitat cu necaz, după el, apoi s-a întins, a tresărit de câteva ori, parcă speriată de ceva, ori, poate, cuprinsă de oleacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]