147 matches
-
E vorba de o fată cum nu se mai află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
senin o măciucă în moalele capului. ― Cum e posibil să pui la bătaie situația dumitale pentru o cauză care angajează codul penal? ― Am convingerea că e o crimă din partea noastră să distrugem un om și o familie pentru o simplă nesocotință. Funcționarul are un trecut nepătat, a depus banii, statul nu-i păgubit cu nimic. Mă opun chiar dacă i s-ar da o mustrare scrisă. ― Te ascult, dragul meu, și mă întreb dacă vorbești cu adevărat serios. ― Pentru numele lui Dumnezeu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să execute un atac neanunțat asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise, alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a nouăsprezecea, din Kishu sosi încă o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă aș fi avut curajul, ah, numai dacă l-aș fi avut, dar acum e prea târziu, prea târziu, o, Doamne... cum să mă mai răscumpăr? Nicicum. Iată încontinuu ceea ce aud și cât de amarnic este, iar greșeala mea în ceea ce privește nesocotința a ceea ce era înăuntrul meu, crezând uneori că totul nu e decât o întâmplare, mi se pare acum, pe acest tărâm, pur și simplu de neînțeles, iar senzația aceasta de vinovăție mă urmărește precum cel mai crunt sentiment de deznădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe-un înțelept, căci n-a fost niciodată înțelept. [31] Hărnicia lumei e un fel de lene, onoarea-i nimicnicie, mărirea-i înjosire. [32] Mulți lucrează, dar puțini gândesc. [33] N-ai crede cât de șiret e amorul, cu toată nesocotința ce i se impută; cunoaște foloasele lui ca un vameș sau ca un ovreu - arată-i de departe prospectul și plănuiește-n infinit. [34] E un "bold nefericit în om care-l revoltă contra superiorității altora. Tămâiază mai bine pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un nou prilej De-a lua în palme ființa. Și s-a făcut lumină... Iubind în taină Uitată în marginile iubirii, În amalgamul de priviri nesfârșite. Clipa veșnic pierdută în viitor În care îmi măsuram trecutul Și care otrăvea cu nesocotință gândirea. Ghionea Anda-Maria, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești Bacău profesor coordonator Iacob Leonid A venit primăvara Primăvară, de-ai sosit, Îți urăm un bun venit Și cu drag noi te chemăm Ca să ne mai bucurăm. Cu flori albe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, așa ceva un om ca el nu putea să-mi ierte. Înțeleg foarte bine asta. Îi reproșez tatei numai faptul că nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu voi mai gusta, De aceea poate cât voi fi cu nume Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. Tu-mi zâmbiși ș-atuncea îmi primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma crede-o cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita? Cred că ești ușoară, cu puțină minte, Astfel sunteți toate, nu e vina ta, Patima mea, soro, este făr-de moarte: Ce-am iubit odată nu mai pot uita. Ah! dacă-ntîmplarea va
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acele două nu voi mai gusta, De aceea poate cât voi fi cu nume, Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. Tu-mi zâmbiși atuncea, îmi primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma, crudo, cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita. Dar inima-ți crede, nu e schimbătoare Ca acele multe chiar ca și a ta, Patima - anevoie poate s-o doboare, Iubindu-l odată nu poate uita, Du-te de primește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe de o parte, are putința de a identifica frumosul, oriunde ar fi, ceea ce e harul artiștilor, dar, pe de altă parte, intuiția zădărniciei propriei vieți frânează manifestarea deplină a bucuriei, fiindcă Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin sau: Nesocotința n-ar putea sajute / Să-mbraci în fir strălucitor clipita. În acord cu forma și conținutul, tonul e, de asemenea, maiestuos, grav, o contribuție în acest sens având-o atât ritmul și măsura versurilor, cât și lexicul la care apelează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Citiți legenda Mureșului și Oltului și scrieți un dialog dintre cele două personaje despre locurile prin care au trecut. Cartea Oltului Geo Bogza „Reîntors la o viață plină de pasiune Oltul se măsoară cu munții. Acum, el iarăși cheltuie, cu nesocotință, treptele dăruiteo dată pentru todeaunade Hășmașul Mare. Una după alta, le azvârle în urmă, lepădă în trecut, în amintire, fără să țină sema de nimic, fără păreri de rău. Când, după atât zbucium și clocot, aventura va lua sfârșit, el
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Altfel pățeai precum „Căsiiana călugărița” despre care am vorbit. Și uite așa, cu bune, cu rele podgoriile Buciumului au existat secole de-a rândul. Mai există și astăzi ceva, dar nu mai este ce a fost... Nu te întrista pentru nesocotința altora, vere. Mai bine s-o luăm apostolește către cele case ale noastre, care ne-or primi cu brațele deschise. Ne-or primi încă, fiindcă - cu vremea - lipsa noastră de acasă se va resimți și riscul de a mânca doar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ref id="19">19 Paleo logu, Alexandru, op. cit, p. 140. </ref> Tudor Vianu afirma: <ref id="20"> 20 Vianu, Tudor , op. cit . , p . 269.</ref> Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasă, care avea "atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri, că a trecut biruitoare. Eroul este urmărit la seminarii, controlat permanent, ca nu cumva să flirteze cu colegele. În ciuda faptului că nu simte nicio atracție pentru speculațiile intelectuale, Ela frecventează
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
În Poetica mea voi clarifica rolul poeziei și mai ales voi sublinia ce trebuie să facă ea pentru a se bucura de privilegiile lumii și a nu rămâne a șaptea roată la căruță. Dar oare sunt dispuși poeții să evite nesocotințele lui Aristotel pentru a se împăca cu realitatea și a intra în joc în întregime? Am îndoielile mele; pentru a nu lăsa neexplorată nicio cale, voi scrie și o Poetica în limba latină, așa că nu vor fi cu putință alibiuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acela al bogatului. Dar când noi am cumpărat persoanele care trebuiau, pentru a strămuta împrumuturile pe teren străin, toate bogățiile statului au trecut în casele noastre și toți creștinii s-au pus să ne plătească un bir de robi. Dacă nesocotința creștinilor conducători, în ceea ce privește afacerile statului, dacă coruptibilitatea miniștrilor sau neinteligența financiară a celorlalți guvernanți au încărcat țara lor de datorii pe care nu le pot restitui caselor noastre, trebuie să știți cât ne-a costat aceasta, ca bani și ca
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
noi atragem această îndoită cunoaștere a sfințeniei și puterii lui Dumnezeu și a păcătoșeniei și neputinței noastre. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței, în timp ce omul smerit este omul îndoitei cunoașteri, care își recunoaște propria slăbiciune și puterea lui Hristos. Așadar, prin „Rugăciunea lui Iisus” noi cunoaștem și mărturisim
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
păcătoșeniei și neputinței noastre. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței, în timp ce omul smerit este omul îndoitei cunoașteri, care își recunoaște propria slăbiciune și puterea lui Hristos. Așadar, prin „Rugăciunea lui Iisus” noi cunoaștem și mărturisim puterea lui Hristos, ca și propria noastră slăbiciune. Atingem, în acest fel, starea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
năsâp, pre margine de mare”. Câteva stihuri aparținând traducătorului deplâng în finalul prologului soarta protagoniștilor tragediei (Filogon împărat, fiica sa, „ghizdava” Ierofila, și „fiul de împărat neștiut”, Panaret). Avertismentului crud și moralizator al morții i se replică totuși - prin recunoașterea „nesocotinței” eroilor ca fiind, cea dintâi, aducătoare de nenorocire. Este concepția preluată de la tragicii greci de scriitorii umaniști ai Renașterii. Traducerea din Erophile a circulat în Moldova (în manuscris), ca și multe dintre tipăriturile lui D., între care îndeosebi Psaltirea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
fildeș, deja crăpat, se șubrezise și mai mult din pricina acelei răsuciri bruște, încît, deși era încă întreg și solid în aparență, Ahab încetase de-atunci încoace să se mai bizuie pe el. De fapt, nu era de mirare că, în ciuda nesocotinței sale nebunești Ahab se arăta uneori grijuliu față de starea acelui os mort, pe care se sprijinea în buna măsură. Căci, nu cu mult înainte de a porni cu Pequod din Nantucket, fusese găsit într-o noapte zăcînd la pămînt în nesimțire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trebuie să luptăm fără milă în contra ignoranței și șarlatanismului și să rupem maștele..." Cauzele acestei stări ticăloase în care ne aflăm, cauza că avem forme fără fond ă acest strigăt îl scosese de mult dl Maiorescu î trebuie căutate în nesocotința cu care s-au umplut locurile de profesori cu tot felul de oameni. S-au fundat școli peste școli și profesorii au trebuit să fie improvizați." " În privința literară, vom critica producțiile. Vom fi foarte aspri în critica noastră, dar sperăm
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]