1,441 matches
-
a amestecat Într-un melanj indescifrabil care, cîteva clipe mai tîrziu, avea să-mi amortizeze căderea În existență ? Mijesc ochii, să văd mai bine. E foarte Întuneric În locul În care a Împins mormanul și unde acum e ocupată să-l netezească la mijloc și să sară pe marginile lui, și nu reușesc să văd limpede decît dacă mă aplec peste prăpastia reprezentată de clipa În care m-am născut. Mă uit În jos spre ea de la mare Înălțime, focalizîndu-mi imaginația pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își ține mîinile. Oare mîinile acestor oameni vorbeau ? Toată dimineața am privit mîini ce se legănau pe lîngă corpuri, se ascundeau În buzunare, netezeau părul răvășit de vînt, salutau, arătau către veverițe, se făceau pumn, aruncau alune, erau băgate În nas, scărpinau la prohab sau țineau alte mîini. Toate mîinile Își vedeau de aceste treburi fără să rostească nici un cuvînt. Am mîncat iarbă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-am Întors o ultimă oară spre adăpostul meu. Am netezit la loc cocoloșul, pînă cînd a redevenit o bucățică de pagină, o pagină dintr-o carte, o carte din mintea unui om. Am despăturit-o complet și am citit: „Dar silă mi-e de toți și silă mi-e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
apară, În sfîrșit. — Alo! Îl auzi el pe domnul Ford. Aici casa Pauling și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista Croitorie și croială. Domnul Ford continua să vorbească la telefon: — Costumul dumneavoastră a fost expediat azi-dimineață, domnule. Sper că-l veți primi la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doamna Bellairs. — Micul vostru grup continuă să se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În doi peri. Simțindu-se din nou pe un teren mai sigur, Își permise luxul de a-și netezi turbanul, cu o mînă grăsuță și pudrată. — Bunăoară, domnul Cost... acum nu mai poate lua parte la ședințe. — Aha! Îl recunosc pe dumnealui, zise doamna Bellairs cu prudență. M-a derutat barba. A fost o glumă proastă a domnului Cost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a dezinfectant; pe pereți, cîteva afișe avertizau Împotriva pericolului bolilor venerice... Aventura, pe care Rowe și-o imaginase cîndva În culori atît de eroice, Își găsea deznodămîntul Într-un closet „pentru bărbați“... Hilfe se privi Într-o oglindă și-și netezi părul. — Ce faci acolo? Îl Întrebă Rowe. — Îmi spun la revedere, răspunse Hilfe, și scoțîndu-și haina, ca și cum ar fi vrut să se spele, i-o dădu lui Rowe. Pe mica etichetă de mătase de pe gulerul hainei se putea citi numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Am tras la intrarea în spital. Ignorând parcarea vizitatorilor, Vaughan merse mai departe dincolo de intrarea în secția accidente și frână brusc în parcarea rezervată medicilor consultanți. Sări din scaunul șoferului și-i făcu semn lui Helen să coboare din mașină. Netezindu-și pe spate părul blond, Seagrave ieși fără tragere de inimă de pe bancheta din spate. Fiindcă nu-și recăpătase încă simțul echilibrului, se sprijini de stâlpul parbrizului. Uitându-mă la ochii lui absenți și la capul plin de vânătăi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui 1989. Având în vedere mai multe aspecte, ideea aceasta a loviturii de stat prinde să ia contur. S-a observat deja că apariția târzie a d-lui Ion Iliescu la televiziune a fost pregătită minuțios și i s-a netezit calea spre a ajunge liderul principal de opinie. Școala politică îi era de folos. Fusese în vizorul securității și supravegheat ori arestat la domiciliu (de ce nu în mod real, ca atâția alții?). Era «văzut» la Moscova, unde își făcuse studii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fostei Uniuni Sovietice să preia lecția succesului occidental, deschizându-și granițele și liberalizându-și economiile. Armate de experți occidentali au fost mobilizate la fața locului să le ajute pe acestea și alte «state în tranziție» să elaboreze legi care să netezească drumul corporațiilor occidentale pentru ca acestea să le penetreze economiile. Concomitent, Occidentul industrializat și-a intensificat efortul de edificare a unei economii mondiale unificate prin GATT, de înființare a unei puternice Organizații Mondiale a Comerțului (WTO) și de stabilire a unor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de rațiunea zămislitoare de bunuri materiale.” Părintele Teofil Pârâian are și domnia sa o părere: „Ce este un om cult? Un om care învață tot și uită tot! Dar, oricât ar uita, tot îi mai rămâne ceva. Cultura îl șlefuiește, îl netezește, îl modelează. Așa este și cu credincioșii la biserică. Ei vin să asculte mai ales predica. Chiar dacă uită, tot le mai rămâne ceva.” Cât sunt de adevărate cuvintele părintelui Galeriu Constantin, care susține: „Cunoștința e un dar de la Duhul Sfânt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
amendă, jur, la toți care se bagă vă dau amendă! E împotriva legii! Și tu închide groapa! Mă auzi!? Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nasul lor. Mma Ramotswe puse cana de ceai pe masă și se căută în buzunarul rochiei. — Am găsit și asta, spuse ea, scoțând fotografia de ziar împăturită și înmânându-i-o secretarei. Mma Makutsi despături bucata de hârtie și o netezi pe biroul ei. Se uită la ea cu atenție câteva momente înainte să ridice privirea spre Mma Ramotswe. — E veche, remarcă ea. Era aruncată pe-acolo? — Nu. Era pe un perete. Mai erau alte câteva hârtii prinse cu piuneze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se uită la Mma Makutsi și-i zâmbi. Foarte simplu, zise ea. Cred că ăsta-i un caz foarte simplu, Mma Makutsi, și că o să-l rezolvi singură fără nici un fel de problemă. Mma Makutsi se întoarse la biroul ei, netezindu-și eleganta rochie albastră. — Mulțumesc, Mma. O să-mi dau toată osteneala. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Da, continuă ea, e cazul simplu al unui bărbat cu o nevastă plictisită. Nimic nou sub soare. Am citit într-o revistă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mâna în colivia de la intrare, a prins un cănăraș și i-a sucit gâtul, pentru că pe el îl nevrozează trilurile astea, îl demoralizează să vadă o ființă exploatată de noi. „L-am eliberat...”, l-a pus lângă pachetul de țigări, netezindu-i puful. De fapt, eu eram doar un spectator nesemnificativ, toată gesticulația ar fi trebuit să-i oripileze pe gazetarii de la masa de alături. Numai că băieții erau amețiți de alergătura de dimineață de la Judecătorie și de statul în burniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o vedeam pe tanti Clara, era în prag sau mă chema de la geam și-mi dădea biscuiți și alviță și prăjitură cu nuci și scorțișoară. Îmi aranja cămașa și-mi netezea părul cu apă. - Ia spune, ce faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de noapte, și știu ce carte poștală a găsit. Cearșafurile de hotel lasă aceeași impresie la atingere ca cearșafurile de spital. Suntem la distanță de mii de kilometri de când ne-am întâlnit, și degetele mari ale lui Brandy încă mai netezesc păturile de sub locul unde cândva îmi era bărbia. Fața mea e ultimul lucru pe care băieții și fetele go-go vor să-l întâlnească atunci când intră pe o alee întunecată în căutare de hapuri puternice. Brandy zice: — Ne întoarcem imediat ce vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vreau să aud asta. Dieta lui Brandy pe bază de Provera și Darvon i-a provocat ca efect secundar genul ăsta de bulimie emoțională datorită căreia nu reușește să se abțină de la a-și povesti cele mai înfiorătoare secrete. Îmi netezesc vălurile peste urechi. Mulțumesc că nu mă implici. — În unele seri, tata obișnuia să se așeze pe patul meu, zice, și să mă trezească. Tatăl nostru. Rochia de bal e renăscută glorios pe umerii lui Brandy, e adusă înapoi la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
numi Viață Reală, nu, nici pe departe. Mâinile îngreunate de inele ale lui Brandy se deschid ca două flori complet înflorite și întind stofa fustei în față. — Încă mai am toată instalația originală, zice. Mâinile mari încă mai mângâie și netezesc prohabul lui Brandy când ea se întoarce pe-o parte în oglindă și-și privește profilul. — Trebuia să dispară după un an, dar apoi te-am cunoscut pe tine, zice. Mi-am ținut gențile făcute la hotelul Congress săptămâni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu auzise de la nimeni că Mihail folosește cuvîntul ăsta. I-a făcut semn să se apropie și s-a așezat încet și greoi în scaun. A căutat într-un dosar galben și a scos o hîrtie mototolită pe care a netezit-o cu palma. A bătut-o ușor cu vîrful degetelor, de parcă ar fi vrut să dea greutate literelor scrise mărunt cu o cerneală violetă, din aceea care se folosește la întocmirea registrelor de inventar în armată. "Am aici ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
buna lor știință, ba poate chiar din ordinul lor. Iar cînd Stoicescu și Stavri au scos toată partea bărbătească, chiar și pe evreii exilați în rîpe, pentru a curăța de mărăcini aerodromul de pe deal, pentru a astupa șanțurile și a netezi fîșia, făcîndu-l, așa, bun pentru aterizarea fără nici un pericol a unui avion de mărime mijlocie, un Caproni să zicem, sau un Farman B, atunci și-a dat seama că nu mai are încotro și că trebuie să o ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i‑o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
concentrare, căci o singură lovitură prea puternică putea strică o scândură la care munciseră șapte oameni timp de patru zile. După ce se desprindea scândura de restul trunchiului, prin lovituri ușoare și prin mici arsuri, un grup de femei începea să netezească cele două fețe ale acesteia, cu piatră coralifera, iar apoi le șlefuiau cu nisip și cu piele aspră de rechin. Se obținea, în acest fel, o scândură perfectă, de cinci sau șase metri lungime pe douăzeci de centimetri lățime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e prea gros și cu muchii. Dar, prelinsă în josul lumânării, e-o creastă de ceară subțire și netedă, care pare numai bună. Doar cu vârful degetului puștiul rupe bucata lungă de ceară de pe lumânare. O rulează în palme și-o netezește. Lungă și netedă și subțire. Dus și excitat, și-o vâră înăuntru, mai adânc și mai adânc, în gaura sculei întărite. Cu o bucată bună de ceară ișeită în afară, se pune pe treabă. Chiar și acum, zice că arabii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
măsură. A doua zi vine un detectiv târând fata de păr. O lasă să cadă pe jos, lângă biroul ei. Scoțând o agendă și un stilou din buzunarul vestonului, scrie: „Cine a avut-o ieri?”. Și, ridicând-o de pe podea, netezindu-i părul, Cora îi spune un nume. Unul la întâmplare. Al unui alt detectiv. Ochii i se îngustează, și, scuturând din cap, omul cu agendă și stilou zice: — Pifda măfii dă ficălos! Când vorbește se întrevăd jumătățile limbii ținute împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]