279 matches
-
s-a întâlnit în închisorile comuniste și despre care relatează în Jurnal. Astfel îi amintim aici pe: "Voiculescu, Leu, Sandu, Streinu, legionarii de la Aiud", pe Paul Dim. (P. Dimitriu) și Al. Pal. (Alexandru Paleologu), Păstorel (Al. O. Teodoreanu), Manole (Em. Neuman), Al. Bilc. (Alexandru Bilciulescu), Dr. Al. G. (Sergiu Al. George orientalistul prețuit în mod deosebit de Steinhardt), Virgil B. (V. Bulat), pe N. Balotă, pe Nemo (Virgil Nemoianu), precum și pe cei considerați liderii lotului: Noica și Pillat etc. Mai sunt pomeniți
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
poate fi situat cu certitudine mult înainte de momentul 15 Martie 1960 (data botezului), când Steinhardt avea deja 48 de ani. Preocupările pe care el le avea față de religie datează încă din tinerețe. Astfel în 1935 publică în colaborare cu Emanuel Neuman Essai sur une conception catholique du Judaisme, la București, apoi în 1936 publică, împreună cu același E. Neuman, la Paris, la Editura librăriei Lipschitz, volumul Illusions et réalités juives. O altă dovadă importantă a preocupărilor sale religioase este acumularea temeinică și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
48 de ani. Preocupările pe care el le avea față de religie datează încă din tinerețe. Astfel în 1935 publică în colaborare cu Emanuel Neuman Essai sur une conception catholique du Judaisme, la București, apoi în 1936 publică, împreună cu același E. Neuman, la Paris, la Editura librăriei Lipschitz, volumul Illusions et réalités juives. O altă dovadă importantă a preocupărilor sale religioase este acumularea temeinică și profundă a multor cunoștințe din marile sisteme religioase ale lumii, lucru evident pentru oricine a citit Jurnalul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
revine la luminozitatea inițială. A.S. Să fi fost paradoxul ("concidentia oppositorum") pe care Steinhardt îl consideră legea fundamentală a universului cel care să-l fi însoțit pe acesta în zbuciumatul său drum, de la tânărul evreu, care alături de vărul său E. Neuman încearcă să se integreze în iudaism, până la persoana de 48 de ani ce se botează în temnițele comuniste? G.A. Firește că este paradoxul esențial al biografiei lui Steinhardt. Într-adevăr, noi citim Jurnalul fericirii, care este, totuși, un text
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
toate textele sale anterioare convertirii. Respectiv, volumul de debut din 1934, În genul tinerilor, publicistica lui interbelică și imediat postbelică din Revista burgheză, Revista Fundațiilor Regale, Libertatea, Universul literar, evident cele două volume despre iudaism publicate împreună cu prietenul său E. Neuman, cu care nu e văr decât prin alianță, acesta fiind căsătorit cu verișoara lui Steinhardt, Gertrude Steinhardt. Apoi teza de doctorat în drept constituțional. Ei bine, nimic din aceste texte nu ne trimite spre ideea convertirii. În special cele două
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Gertrude Steinhardt. Apoi teza de doctorat în drept constituțional. Ei bine, nimic din aceste texte nu ne trimite spre ideea convertirii. În special cele două volume de iudaism scrise la două mâini, neputând identifica partitura lui Steinhardt, respectiv partitura lui Neuman în niciun caz nu ne trimit spre ideea convertirii. Sunt două volume de puternică implicare în problema iudaică, atât în problemele spiritualității, cât și în cele ale civilizației iudaice. Mai mult decât atât, în aceste volume este ironizată problema asimilării
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
evreii care se convertesc la o altă religie. Ei își asumă aici o perspectivă conservatoare a iudaismului, considerând că evreii care trec la o altă religie își pierd identitatea iudaică. Perspectiva asta ține de iudaismul conservator, tradițional, ortodox. Steinhardt și Neuman intră în paradigma iudaismului conservator, în ceea ce privește identitatea spirituală. În ceea ce privește ideologia, intră în paradigma liberalismului. Ei nu aparțin, însă, iudaismului liberal. Ba mai mult, la un moment dat, ei chiar îl ironizează pe Moses Mendelssohn, al cărui efort, zic ei, duce
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o convertire nu înseamnă doar o schimbare identitară, o fractură, înseamnă și o rescriere a întregii existențe anterioare, o reconfigurare a anilor anteconvertire. Deci, iată, aici e paradoxul. Steinhardt, tânărul care încearcă să se integreze iudaismului împreună cu prietenul său E. Neuman (ceea ce determină scrierea celor două volume), încearcă să se integreze în Sinagogă, învață ebraică, își cumpără toate accesoriile ritualului iudaic, dar până la urmă această tentativă eșuează într-un mod paradoxal. Cauza ar fi o inadecvare sacerdotală a rabinului la care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
paradoxal, pentru că din interiorul creștinismului, în Jurnalul fericirii, Steinhardt îi va ironiza pe creștinii care trec la altă confesiune datorită preotului din sat, care era bețiv sau curvar. Nu la fel punea problema, însă, atunci, în tinerețe. E adevărat că Neuman propunea, mai degrabă, această integrare dintr-o perspectivă socială, ei fiind, în tinerețe, adepții formelor, care ar fi semn al onorabilității sociale. După această rupere de Sinagogă, drumurile celor doi se despart. Neuman va merge spre agnosticism, iar Steinhardt va
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
însă, atunci, în tinerețe. E adevărat că Neuman propunea, mai degrabă, această integrare dintr-o perspectivă socială, ei fiind, în tinerețe, adepții formelor, care ar fi semn al onorabilității sociale. După această rupere de Sinagogă, drumurile celor doi se despart. Neuman va merge spre agnosticism, iar Steinhardt va merge, e drept, foarte lent, cu sincope, incertitudini spre creștinism. Totuși, dacă ne gândim, din '37, când are loc acest eșec al asumării iudaismului, până în 15 martie 1960, trec douăzeci și ceva de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care începe dur și, pe deasupra, e prezent de șapte ori în poemul „Seară tristă”1), ca să întrebe: cum? Am făcut-o și eu, încercînd să văd care din sensurile date de dicționare pentru „barbar” i se potrivește: „străin”, „incult”, „crud”, „neuman”, „sălbatic”? Nici unul pe de-a ntregul. Cu încrederea că aș putea ajunge la nuanța pe care o exprimă aci, l-am căutat și-n poezia de dinainte de Bacovia. Primul la care l-am găsit e Asachi: „Cercetează dacă n-are
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mită și manipulare a unor simboluri ale prestigiului social. Integrarea acestor subuniversuri în ordinea instituțională, în cultura penitenciară are loc printr-un proces de reificare 9, de percepere a fenomenelor umane ca și cum acestea ar fi lucruri, fapte naturale sau divine, neumane. Aceste subuniversuri devin lumi obiective, înfățișîndu-li-se oamenilor drept exterioare lor. Microcosmosurile lor sînt percepute ca reflectări ale macrocosmosului carceral, ordinea celulelor, a cabinetelor medicale, a cluburilor și atelierelor fiind, de fapt, palide reflectări ale ordinii "de la centru", "de sus", întărindu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
politică. Pe de altă parte, oarecum contraintuitiv, anumite cercetări au dovedit faptul că unele emoții negative, cum ar fi furia, facilitează procesarea informației politice, duc la o mai bună înțelegere a acesteia și, de multe ori, încurajează participarea politică (Marcus, Neuman și MacKuen, 2000). Diferențierile conceptuale ale emoțiilor sunt însă problematice, de multe ori ele fiind atât de apropiate, încât sunt imposibil de disociat (Marcus et al., 2006). În încercarea de a particulariza influența anumitor tipuri de emoții, studii recente au
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
I., Janis, I. L. și Kelley, H. H., Communications and persuasion: Psychological studies in opinion change, Yale University Press, New Haven, CT, 1953. Huddy, L., Feldman, S. și Cassese, E., "On the distinct political effects of anxiety and anger", în R. Neuman, G. Marcus, A. Crigler și A. Crigler (eds), The Affect Effect, University of Chicago Press, Chicago, 2007, pp. 202-230. Iyengar, S., Is Anyone Responsible?: How Television Frames Political Issues, University of Chicago Press, Chicago, 1991. Iyengar, S. (ed.), "Political communication
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Opinion], traducere de Gigi Mihăiță, Dan Flonta, Comunicare.ro, București, 1922/2009. Lupia, A., McCubbins, M. D. și Popkin, S. L., Elements of Reason: Cognition, Choice, and the Bounds of Rationality. Cambridge University Press, Cambridge, 2000. MacKuen, M., Marcus, G. E., Neuman, R. și Keele, L., "The third way: The theory of affective intelligence and American democracy". În A. Crigler, G. E. Marcus, M. MacKuen și W. R. Neuman (editori), The Affect Effect: Dynamics of Emotion in Political Thinking and Behaviour, University
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Bounds of Rationality. Cambridge University Press, Cambridge, 2000. MacKuen, M., Marcus, G. E., Neuman, R. și Keele, L., "The third way: The theory of affective intelligence and American democracy". În A. Crigler, G. E. Marcus, M. MacKuen și W. R. Neuman (editori), The Affect Effect: Dynamics of Emotion in Political Thinking and Behaviour, University of Chicago Press, Chicago, 2007, pp. 124-151. MacKuen, M., Wolak, J., Keele, L. și Marcus, G. E., "Civic engagements: Resolute partisanship or reflective deliberation", în American Journal
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
1-2), 2008, pp. 75-89. Marcus G. E., MacKuen, M. și Wolak, J., "The measure and mismeasure of emotion". În D. P. Redlawsk (ed.), Feeling Politics: Emotion in Political Information Processing, Palgrave MacMillan, New York, NY, 2006, pp. 3-45. Marcus, G. E., Neuman, W. R. și MacKuen, M., Affective Intelligence and Political Judgment, University of Chicago Press, Chicago, 2000. Matthes, J., "Framing politics: An integrative approach", în American Behavioral Scientist 56 (3), 2012, pp. 247-259. Mead, G. H., L'Esprit, le soi et
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
strânsă legătură cu ipoteza gestului gurii și în prezent continuată de psiholingviști, sprijină noțiunea că există anumite „universalii” fonetice, semantice, care au aceeași origine pregesturală și care ar fi condiționat vorbirea articulată mai direct decât vocalizările emoționale ale caracterelor primare neumane (Taylor, Holland și Wertheimer, citați în discuțiile purtate de Gordon) (73; p.5-32). În general, putem afirma că vorbirea copiilor cu despicături congenitale labio-maxilo-palatine se caracterizează printr-un sistem fonologic dislalic polimorf, pe un fond rhinolalic profund. În ceea ce privește ordinea în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cauzală, și nu este neapărat necesară stării respective, deoarece una și aceeași stare de spirit se poate exprima și prin alte simboluri. Atât metafora mistică cât și cea magică sânt depersonalizatoare : amândouă acționează în sens opus proiectării omului în lumea neumană ; amândouă fac apel la "cealaltă lume" - la lumea impersonală a lucrurilor, a artei monumentale, a legii fizice. "Tigrul" lui Blake reprezintă o metaforă mistică ; Dumnezeu, sau un aspect al lui Dumnezeu, este un Tigru (mai puțin decât omul, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Broglie cu ideea complementarității a lui Niels Bohr755. Cu toate acestea, Blaga sugera că nu ar fi de acord cu interpretarea ideii complementarității în sensul "de a salva logica formală", așa cum fac teoreticieni ai cunoașterii ca Reichenbach, Birckhoff sau von Neuman, care dezvoltă logici din care înlătură principiul terțului exclus 756. Niels Bohr pare să interpreteze ideea complementarității în sens invers decât a crezut Blaga. Ideea complementarității, așa cum o înțelege savantul danez, nu înseamnă asumarea simultaneității unor determinări esențiale opuse. Altfel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fac legitimă admiterea în cadrul sistemelor formale trivalente a unor cupluri de propoziții considerate compozabile sau complementare, ca cele referitoare la aspectele corpusculare și ondulatorii ale electronului"793. Alte proiecte, mai târzii, avându-i ca protagoniști pe G. Birkoff, J. von Neuman și P. Mittelstaedt 794, "se mențin în cadrul logicii bivalente, operând cu restricții formaliste ca și în cazul variantelor de logici intuiționiste..."795. Gaston Bachelard nu pomenește, în legătură cu tema logicilor non-aristotelice, de încercările lui Jan Łukasiewicz, care sunt anterioare celor prezentate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Spencer la primul său loc de muncă, asistent la Școala de master. În același an, unchiul său i-a obținut o slujbă ca inginer de căi ferate, experiență importantă în evoluția intelectuală a lui Spencer pentru că acolo a înțeles esența neumană a relațiilor dintre conducători și conduși. La finalizarea căii ferate la care lucra, în 1841, este concediat și trăiește următorii trei ani la Derby. La vârsta de 22 de ani își încearcă șansele în scris. Unchiul său i-a intermediat
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Meirovici A. Șloim Voloacă M. Dumitriu Voloacă M. Corneliu Vexler Gh. Iancu Rozen B. Solomon Luca M. Vasile Marta Constantin Registru matricol 62/1926. 1927, f. 211-225; 242,245; Costin Clit,op.cit.,p.209. 1927-1928 Barbă U. Ștefan Beral D. Neuman Câner M. Pincu Camiol Z. Leizer Costăchescu U. Gheorghe Diaconu M. Mircea Froimovici M. Simha Herșcovici B. losup Holban C. Mircea Melinte I.Alexandru Milștein D. Moisă Neculau C. Ioan Polac I. Idel Popa C. Ioan Segal A. Ioină Stuleanu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
acestea nu ar fi decât o primă fixare a „distanței culturale”. Foarte adesea, barba și părul evreului Îi dau acestuia o Înfățișare demonică. Conform unui vechi proverb german, „evreii cinstiți” sunt un fel de ființe fantastice, diavolești, cu semne fiziologice neumane : ei „au păr În palmă” (Die ehrlichen Juden het Haar in der Hand) <endnote id="(3, p. 69)"/>. Chiar În zilele noastre, În 1985, un informator popular din sud-estul Poloniei declara că evreii „arătau ca diavolii” pentru că „se Îmbrăcau În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
româ nească „Ovrei prost nu se poate” are și un revers, la fel de uzual : „Ovrei cinstit n-am văzut” <endnote id="(3, p. 46)"/>. Fiind, chipurile, imposibil de găsit, evreii cinstiți au devenit un fel de ființe fabuloase, cu semne fiziologice neumane : „Evreii cinstiți - spune un proverb german - au păr În palmă” <endnote id="(3, p. 69)"/>. Problema este prezentată În termeni de supraviețuire : „Ovreiu’ până nu Înșală nu mănâncă”, consemnează Anton Pann În a sa „culegere de proverburi”, care au fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]