305 matches
-
din adâncul pădurii. Apa verzuie, răcoroasă și prietenoasă, îi spori puterea. Era pregătit pentru înfruntarea cu Udor. Însoțit de Sânziana, porni spre castelul săpat în stâncă, în care locuia marele vrăjitor. Acum văzu fiul zânei cât de mare era Pădurea Neumblată, nici după două zile de mers nu i se vedeau marginile. Într-o seară, în timp ce făcură un popas, Ionuț învăță mai mult despre puterile lui. Prin bezna adâncă, ochii săi văzură niște licăriri nefirești, urechile sale auziră niște foșnete stranii
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
nici urmă de poartă sau de pod. Mama lui se transformă în femeie. - De aici, eu nu mai pot înainta. Am să-ți dăruiesc însă, acest fluier de aur. Când ești în necaz, nu trebuie decât să fluieri și Pădurea Neumblată va găsi o formă prin care să te ajute. - E fluierul tău! - Eu nu mai am nevoie de el, tu vei fi stăpânul acestei păduri dacă vei reuși să învingi în fața lui Udor. Îți mai dăruiesc trei fire împletite din
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
le comentezi? - Vrei sau nu să te ajut? Ce știi tu despre Udor? - Dar ce știi tu despre Udor? - Aripă Verde a fost cândva calul lui Udor, asta pe vremea când vrăjitorul era doar un prinț care vâna în Pădura Neumblată. S-a îndrăgostit de o zână a pădurii, iar mama lui l-a pedepsit să nu poată niciodată să se căsătorească cu ea, să trăiască în Castelul Întunecat și să distrugă pădurea în care trăiește zâna lui. Prin vraja ei
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
salva nici pădurea și nici sufletul tău! - Poate că asta a vrut baba, gândi cu voce tare Ionuț! Să mă întorc și să-l omor eu cu mâna mea pe tata. Câte vrăji a aruncat vrăjitoarea asta bătrână asupra Pădurii Neumblate, numai ea știe. Aripă-Verde, cum o putem găsi fără să dăm de Udor? - Udor nu e în castel! Știe că te-ai întors în pădure și acum e pe urmele brățării tale. Baba, însă, e destul de slăbită după ce și-a
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
urmat de hohotul ascuțit al vrăjitoarei. - Ce mi-ai făcut? Te-ai născut, asta ai făcut! Atunci când pădurea va fi a mea cu totul, mă voi scălda în sângele zânelor și voi întineri! Urmăream demult să pun mâna pe Pădurea Neumblată și să termin cu zânele ei. Dar prostul de Udor s-a îndrăgostit de una dintre ele. Cu toate vrăjile mele, au avut un copil, pe tine! Te-am îndepărtat din calea mea, am sperat să te mănânce lupii, dar
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
se incline și să părăsească cetatea în căutarea dovezilor. Prințesa fu condusă în odaia ei, de unde nu mai ieși din acea zi. Prin cetate, începu să umble zvonul că unul dintre cavalerii regelui le venise de hac vrăjitorilor din Pădurea Neumblată și că, în curând, regele își va da fiica de soție în schimbul inimilor vrăjitorilor. Auzi și femeia păstorului că fusese ucis Botosu’, flăcăul găsit de ea la marginea pădurii și tare se mai necăji, căci mare drag prinsese de copil
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Se retrase din piață și nu mică îi fu mirarea zărind-o pe prințesă strecurându-se spre ieșirea din cetate. - Măria-Ta, e periculos să ieși de una singură, se rugă nevasta păstorului. - Ajută-mă, trebuie să plec în Pădurea Neumblată. Femeia îi dărui haine simple și un măgăruș, după care o conduse până la marginea pădurii, refuzând însă să intre în întunericul vestitor de primejdii. Prințesa însă, intră curajoasă, călare pe bietul măgăruș, care tremura din toate încheieturile. Nu merse prea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
intre în întunericul vestitor de primejdii. Prințesa însă, intră curajoasă, călare pe bietul măgăruș, care tremura din toate încheieturile. Nu merse prea mult printre copacii deși când, o femeie nespus de frumoasă îi răsări în cale: - Ce cauți în Pădurea Neumblată? N-ați făcut destul rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
de fiul meu. - Fiul nostru, mormăi Udor întunecat. Ionuț se ridică, cuprinse mâna prințesei și îi dărui inelul primit de la mama lui. - Vrei să-mi fi soție? De îndată ce prințesa acceptă și inelul alunecă pe degetul ei de simplă muritoare, Pădurea Neumblată prinse viață. Ramurile copacilor de îndreptară, lăsând soarele să pătrundă printre ele, florile își arătară fețele prin poienițe, animalele începură să se fugărească printre ierburile înalte, iar păsările prinseră să cânte voios. Aripă Verde se transformă brusc într-un superb
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
pentru faptele mele vrute și nevrute. Crezi că ai putea să-mi dai o șansă și să mă primești de bărbat? Sânziana râse. Toată pădurea răsună de veselia clopoțeilor din glasul ei. Avea să se ducă vestea în toată lumea că în Pădurea Neumblată trăia singura zână care luase un vrăjitor de bărbat și care născuse un fiu care avea să stăpânească cândva toate pădurile pământului. Mi-a ajuns și mie vestea la o ureche și v-am spus o poveste fără pereche. Referință
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
zână care luase un vrăjitor de bărbat și care născuse un fiu care avea să stăpânească cândva toate pădurile pământului. Mi-a ajuns și mie vestea la o ureche și v-am spus o poveste fără pereche. Referință Bibliografică: PĂDUREA NEUMBLATĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1638, Anul V, 26 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
ascuns, nu știu exact, nedumerită privesc în urma de boare a pașilor mei, acolo am lăsat-o, e sigur, dar unde anume nu-mi amintesc. Aripa vântului a risipit fiece clipă pregătită să zboare în miez adânc de taină. Pe drumuri neumblate, continui să merg, să caut, să caut, după un timp, în răsărit de zori, mă opresc și strig: - Vântule, vântule, unde călătoresc clipele, spune-mi? Vântule, năucule, unde se duc gândurile trăirile, iubirile, visele, miresmele, culorile și imaginile zilei trăite
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
Am sărutat pământul cu piciorul Și-am înțeles ca nici un rost nu are Ca pasărea să își învețe zborul... LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
atâta verde n-ar fi tremurat sub pleoape nici testamentul nu l-aș fi putut scrie pe irisul tău. LA CAPĂTUL GÂNDULUI Sunt un ogor ce-așteaptă semănat Și mi-au crescut liane peste pleoape, Iar talpa mea, de-atâta neumblat, A început să doară și să crape... Peste oceanul inimii de foc, Înspre prăpăstii arse, clipe pier; Acolo unde îngerii n-au loc M-aș duce, răstigniri să cer. Îngenuncheată-n rugă zi de zi, La căpătâiul gândurilor sparte, Am
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
s-a deschis și-unde am căzut în rai tu crăiasă și eu crai, unde ne-ntânleam întâi, pe sân verde căpătâi. luna se varsă-n ulcioare și din rai curge răcoare, prin fân verdele își coase petalele somnoroase, peste măguri neumblate se-aude-a singurătate, câmpulețul numai flori mirosind tot a bujori și pe fânul plin de rouă eu am să te frâng în două și în puf de crisalidă să-ți astup gura timidă să-ți prefac setea-n fântâni să-ți
LUNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353729_a_355058]
-
parte și alta a cursului principal de apă, Dâmbovița își sporește debitul, apoi se îngustează și se lărgește din loc în loc dând senzația aproape mistică a unei pulsațiuni pluviale - care pare să dicteze ritmul interior și majestuos al acestor locuri, neumblate până deunăzi de vreun picior de om. Invitând în continuare la menținerea aceluiași test debordant invocat la început, este ca și cum „coloana lui Brâncuși” ar fi culcată într-o rână sau răstignită într-un plan orizontal în care - „gâtuirea și slobozirea
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DIN UMBRA TA MI-AM DESENAT DESTINUL... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului In numele iubirii Iubesc a rătăcirilor povară Pe drumul neumblatelor iubiri. Când dorul tău începe să mă doară Mă pierd în umbra ta din amintiri. Din umbra ta mi-am desenat destinul. Din șoapta ta cuvintele mi-am strâns. Tu mi-ai fost leac, când ma durut suspinul, Năframă, pentru
DIN UMBRA TA MI-AM DESENAT DESTINUL... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354132_a_355461]
-
Univers, pe orice ai pune mâna din natură, descoperi că e legat de restul lumii. Oamenii trebuie să-și reamintească aceste lucruri. Cornul inorogului era o punte între Lumi, iar inorogul, mesagerul divin. Nopțile, cei doi se plimbau pe poteci neumblate, zburau printre stele și traversau dimensiunile unor lumi necunoscute, dar fascinante. Dârele albe ce se vedeau vara pe Cer, nu erau numai stele căzătoare, ci și inorogi în zbor. Ynn a inițiat-o și pe Sya în tainele universului ,încât
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
-Aici, prea mărite, se apropie îngerul. -Începeți! Îngerul ce-l protejase pe bărbat în timpul vieții, se ridică deasupra și desfăcu capacul sicriului, acoperind cu pulbere de stele trupul inert. Torța aprinse cercul, format din ierburile și plantele culese din zone neumblate de picior de vietate. Cartea misterelor s-a deschis singură și spiritul ei a descris faptele, urmând firul vieții bărbatului. Spectrul diafan plutea, cântând o melodie ireală. Ridică potirul cu apă vie, o apropie de buzele regelui nemișcat. Sunetele muzicii
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
alunecarea peniței pe albul imaculat al hârtiei cerneala lasă în urmă, amalgam de litere și cuvinte ce se rearanjează singure, dând viață moștenirii unor lumi fantastice povești nespuse, reinventate în afara timpului, în colbul așezat pe filele îngălbenite născute din ținuturi neumblate ale inimii eu, un discipol al imaginației tale? Camelia Constantin 2012 Referință Bibliografică: Mentor al imaginației.. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 523, Anul II, 06 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate
MENTOR AL IMAGINAŢIEI.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358190_a_359519]
-
durerile și moartea-mi tremură pe la ochi în foșniri diafane, visurile-mi biciuiesc vederea, în fiecare zi iau viața de la început ca pe o lecție pe care memoria n-o poate învăța, rătăcitor ca ulise prin viață, trec prin păduri neumblate și ies la lumină, hărțuit și flămând ca o felină, câteodată fericit dar de cele mai multe ori cenușiu de singurătate, câteodată întreb frunzele rătăcite cine sunt și de unde vin și nu-mi răspunde nimeni și atunci nefericirea mea ia proporții dureroase
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
tainele jocului erotic, iar Emanuela se dovedi că este și în această privință o elevă silitoare, nu numai la matematică. Învăța tainele jocului cu mare plăcere si sârguință. Era fericită și împlinită. Când se termină și această plimbare pe cărările neumblate ale dragostei trupești, Emanuela se gândi la prietenele sale rămase în apartamentul Avelinei, să vizioneze și să comenteze niște casete erotice luate de la Valentin, un coleg dintr-o clasă paralelă, mângâindu-se sau chiar masturbându-se fără nicio jenă unele față de
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
nemiloasele vânturi de primăvară, suflă cu putere peste satele de munte, zburlind dranița caselor vechi și îmbătrânindu-le pe cele noi. Zăpezile grele ale iernii s-au dus, curgând pe albii la vale în șiroaie reci. Pădurile sunt încă de neumblat din cauza troienilor mari și grele. Austrul puternic suflă cu putere peste fața tristă a lumii, umplând văile de vârtejuri, smulgând ramurile copacilor și scândurile din preajma caselor, ducându-le în pustietăți Gardurile văduvelor bătrâne și neajutorate s-au dărâmat și cine
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
de o grădină superbă în care se află un foișor ,menit să-i facă pe invitații să stea în grădina și să servească un ceai cât mai mult. Iar acum pășind în necunoscut ,Karon calcă pe aceeasi poteca șerpuita și neumblata de mult dar care putea fi prilejul unei aventuri de neuitat.Si cadrul era perfect, căci în fața fetei se desfășura natură în elementul ei.Razele aruncau praf de aur printre crengile copacilor care se îmblânziseră și ei în lumina caldă
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
XI. ȘARPE SĂRUTÂND, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012. sărutând glezna subțire a nopții poetul se împrăștie în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colț trei bețivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viață doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu fața în mâini sau cu mâinile-n față hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]