143 matches
-
(n. 20 august 1924, București - d. 14 aprilie 2006, Quebec/Canada) a fost un cercetător în domeniul neuroștiinței, profesor de Neurofiziologie la Universitatea "Laval" din Quebec (Canada), format la Școala Românească de Neurologie a lui Gheorghe Marinescu. Steriade începe studiul medicinii în 1948 la Universitatea din București. Încă din al treilea an al facultății de medicină era preocupat de neuroanatomie, secționând
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
l-au constituit mecanismele de bază ale crizelor de epilepsie focală. În același timp lucrează și în secția clinică de neurologie a institutului, sub îndrumarea lui Vlad Voiculescu. În anul 1958 obține o bursă ca stagiar post-doctoral în laboratorul de neurofiziologie al Universității din Bruxelles sub conducerea lui Frédéric Bremer. Studiile sale din Institutl de Neurologie din București asupra relațiilor cortico-subcorticale și crizelor de epilepsie au anticipat lucrările continuate în Canada, cu începere din anul 1968, când devine profesor de neurofiziologie
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
neurofiziologie al Universității din Bruxelles sub conducerea lui Frédéric Bremer. Studiile sale din Institutl de Neurologie din București asupra relațiilor cortico-subcorticale și crizelor de epilepsie au anticipat lucrările continuate în Canada, cu începere din anul 1968, când devine profesor de neurofiziologie la Universitatea "Laval" din Quebec, funcție în care va rămâne până la sfârșitul vieții. Steriade este cunoscut în lumea științifică pentru cercetările sale de pionerat asupra operațiilor rețelelor neuronale în sistemele cortico-talamice, care sunt implicate în generarea ritmurilor electrice normale ale
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
Sliced Brain and Brain Cholinergic Systems"", este considerată lucrare de referință în domeniul respectiv. Monografia ""Neuronal Substrates of Sleep and Epilepsy"", publicată în 2003, a fost prezentată în revista "Neuroscience" ca ""un remarcabil tur de forță al unui maestru al neurofiziologiei integrative"". a fost distins de Universitatea din Paris cu medalia ""Claude Bernard"" (1965), cu diploma de ""Distinguished Scientist"" din partea "Sleep Research Society" (1989), cu premiul științific al orașului Quebec (1991), cu diploma ""Pierre Gloor"" din partea "American Society for Clinical Neurophisiology
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
neurologiei. Astfel, împreună cu Gheorghe Marinescu și Anghel Radovici a descris deviația oculocefalogiră în parkinsonismul postencefalitic. Singur sau în colaborare cu alți autori (Emmerich Façon, Theodor Horneț, Ion Olteanu) a întreprins cercetări asupra accidentelor vaccino-rabice, polimiozitelor, poliradiculonevritelor, sclerodermiei etc. În domeniul neurofiziologiei clinice a contribuit la descrierea reflexelor vestibulo-vegetative, a studiat cronaxia sensitivă în sindromul cauzalgic și cronaxia vestibulară în sindromul Menière.
State Drăgănescu () [Corola-website/Science/306478_a_307807]
-
Cluj; d. 1 februarie 1996, Liège) a fost o biofiziciană și actriță de cinema din România. Biofiziciană (licențiată în fizică, specialitatea biofizică), lector la Facultatea de Biologie a Universității București din anul 1972, specialistă în biofizică medicală, doctor în științe (neurofiziologie biofizică) de origine română, ulterior devenită specialistă și în oceanografie. Inițial, în anii 1965 - 1970, a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultății de Medicină din București (IMFB), unde a obținut
Florentina Mosora () [Corola-website/Science/313147_a_314476]
-
oceanografie. Inițial, în anii 1965 - 1970, a lucrat ca asistentă a profesorului Vasile V. Vasilescu, neurofiziolog biofizician, la Laboratorul de Biofizică al Facultății de Medicină din București (IMFB), unde a obținut doctoratul cu numitul profesor ca șef de doctorat în "neurofiziologie biofizică". A predat în laborator pe teme legate de propagarea impulsului nervos și deasemenea a predat cursuri de rezonanță, atît de RES cît și de RMN, cu aplicații în biofizică, pentru studenții de la secția de biofizică. A devenit șefă de
Florentina Mosora () [Corola-website/Science/313147_a_314476]
-
Mongolia, Nord-Estul Chinei, Sudul Siberiei și zonele uscate din peninsula Manciuria și Africa de Nord. Gerbilul mongol este răspândit în laboratoarele de cercetare, aceasta fiind singura specie dintre rozătoarele de laborator predispusă la epilepsie. Pe gerbil s-au făcut numeroase cercetări de neurofiziologie. Deși a fost menționat încă din antichitate în Iliada lui Homer, în cărțile de specialitate, prima semnalare a fost făcută abia în anul 1867. Gerbilul este blând, jucăuș, ușor de întreținut și nu emană miros urât, ceea ce a făcut să
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
totalitatea lui incognoscibil și că în mod psihofiziologic îl trăim că fenomen normal în timpul somnului, condiții în care uneori visul poate fi comparat cu “ o nebunie scurtă, iar nebunia cu un vis lung “. Conștiința Substratul material al conștiinței: -cercetările de neurofiziologie -Moruzzi și Magoun, in1949, au relevat semnificația substanței reticulate în realizarea stării de veghe; -Bremer, în 1957, a descifrat rolul circuitelor corticale în realizarea conștiinței; Conștiința Pe planul psihofiziologiei, funcția vigilă condiționează exercitarea conștiinței, somnul o oprește o suspenda. Dar
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
mult mai puțină informație decât cea inconștientă, pe care o ignorăm cu totul. “Iluzia utilizatorului” susține că oamenii sunt capabili să aibă o existență mult mai bogată, în care nu doar realitatea conștiinței primează. Inspirându-se din fizică, matematică, psihologie, neurofiziologie și istoria ideilor, Tor Nørretranders argumentează convingător în sprijinul unei perspective mai largi asupra conștiinței și pentru cuprinderea tuturor datelor pe care lumea le are de oferit. “Brand Simple”, de Allen Adamson explică felul în care simplitatea sporește valoarea unui
Editura Publica () [Corola-website/Science/319891_a_321220]
-
lipsuri, încât nu puteau fi evaluate cu obiectivitate. În literatura post-freudiană din a doua jumătate a secolului al XX-lea există tot mai mult tendința de a se înlocui termenul de "inconștient" cu acela de "subconștient", ținând seama de datele neurofiziologiei moderne asupra treptelor stării de conștiință. Astfel se știe, de exemplu, că visele nu se produc în somnul profund, ci în timpul fazelor REM ("rapid eye movements"), în stadiul B de somn superficial. Altfel nu am mai avea amintirea lor. Psihanaliza
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
Moleculară și apoi ca asistent stagiar la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București. În 1972 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania. Și-a pregătit doctoratul în biofizică (1972-1976) la "Scuola Normale Superiore" din Pisa, efectuând partea experimentală (neurofiziologie și psihofizică) la "Laboratorio di Neurofisiologia del CNR"; în 1976 și-a susținut teza de doctorat intitulată "Contributions to the study of the visual function, using spatially periodical stimuli". În anii următori a fost cercetător post-doctoral la universitățile din Ulm
Ruxandra Sireteanu-Constantinescu () [Corola-website/Science/316421_a_317750]
-
Liceul „Ion Luca Caragiale”) și Institutul de Medicină și Farmacie „Carol Davilla” București (1966). Intern la Spitalul Colentina (1963-1965), medic secundar, medic specialist (1970), medic primar neurolog (1979), medic primar geriatrie (2000) . Specializarea medicală a realizat-o în laboratorul de neurofiziologie al Academiei Române, condus de profesorul Oscar Sager, colaborând la realizarea primelor cercetări științifice cu micro-electrozi intra și extra celulari cerebrali, desfășurându-se pe o perioadă de 17 ani. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate la congrese internaționale desfășurate la: Barcelona, Paris
Alexandru Șerbănescu (medic) () [Corola-website/Science/330607_a_331936]
-
titlurile medicale, titlurile academice au fost obținute numai prin concurs. Activitatea universitară s-a concretizat în pregătirea a 40 de generații de neurologi și doctoranzi, care practică în țară sau în străinătate. Doctor în Științe Medicale (1983) - cu teza Studiul neurofiziologiei sistemului vizual, cercetător grad I (1991). Activitatea științifică a avut ca obiect atât cercetarea fundamentală cât și cea clinică. Cercetarea fundamentală a plecat de la neuroni la structurile cerebrale, rețelele care le leagă și, în final, la observația că toți neuronii
Alexandru Șerbănescu (medic) () [Corola-website/Science/330607_a_331936]
-
filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a reflecției filosofice despre pasiuni, propunând în același timp o perspectivă novatoare asupra subiectului, pe care îl tratează dintr-un punct de vedere fiziologic, precursor al neurofiziologiei moderne. Tratatul reprezintă totodată o nouă ocazie pentru ca Descartes să clarifice câteva dintre problemele pe care le-a formulat în operele sale anterioare. Astfel, referitor la problema interacțiunii dintre corp și suflet, el propune în ultima sa lucrare teoriile despre
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
Jean Talairach, publicat în editura Masson în 1967. A făcut parte din colectivele conduse de Prof. Dr. C. Arseni care au elaborat lucrările "Tratat de neurologie", în 5 volume (1979), "Cancerul sistemului nervos" (1982), "Durerea în cancer" (1983), "Metode de neurofiziologie clinică" (1984), "Momente din istoria neurochirurgiei românești" (1988). În 1969 introduce pentru prima dată în țară izotopii radioactivi ca metodă de frenare sau distrugere, în cele mai diverse probleme de neurochirurgie funcțională, succesele obținute determinând creșterea frecvenței acestor intervenții la
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
encefalitei sau epilepsiei de lob temporal medial. Indivizii afectați de probleme hipocampale bilaterale suferă uneori de amnezie anterogadă (inabilitatea creării și reculegerii unor amintiri noi). Datorită organizării neuronilor hipocampali în straturi ordonate, hipocampul este utilizat frecvent drept model pentru studiul neurofiziologiei. Forma plasticității neuronale cunoscută sub numele de potențiere de lungă durată ("long-term potentiation") a fost descrisă pentru prima oară în hipocamp. Potențierea de lungă durată este considerată un mecanism major de stocare a memoriilor. În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte
Hipocamp () [Corola-website/Science/335765_a_337094]
-
Electroretinograma (ERG) este un examen electrofiziologic. Este realizat în serviciile specializate de neurofiziologie clinică sau în oftalmologie și permite diagnosticarea unor anomalii ale retinei. Este realizat cu ajutorul unui electroretinograf în timpul unei electroretinografii. Retina permite acuitatea vizuală. Este compusă din celule specializate în fotorecepție: celulele cu bastonașe și celulele cu con. Ele absorb lumina
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]