6,179 matches
-
voia să trișeze, stând mereu la pândă și voind să-l suprime pe Sey Mondy. Menținerea vigilenței ca o formă de apărare îl stimulează: "Cu el pe urmele mele circul mai ușor. Magirus menține starea de competiție, e biciul meu nevăzut". Magirus poate fi diavolul sau moartea. Competiția pune drept criterii longevitatea și rezistența. Acesta ar fi pariul existențial. Pariul cu sine însuși include două aspecte: "drumul de unul singur" ca o formă de verificare și disponibilitatea de autocunoaștere. Sey Mondy
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Exagerând puțin, dar în spiritul nuvelei, Honigberger este o victimă europeană a tentativei de asumare a unui secret al Indiei. Pe urmele lui, doctorul Zerlendi încercase meditația yogică prin exerciții respiratorii și fiziologie ascetică (p. 57), pentru a se face nevăzut și a pătrunde în Shambala, "acea țară miraculoasă care, după tradiții, se află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde". Zborul ca experiență simbolică budistă înseamnă "capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
țară miraculoasă care, după tradiții, se află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde". Zborul ca experiență simbolică budistă înseamnă "capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci, de a avea acces în lumile nevăzute" (p. 57-58). Pentru narator tărâmul nevăzut rămăsese o simplă promisiune: "mi-a fost scris să nu-l pătrund niciodată, ci să-l port până la moarte în melancoliile mele..." (p. 59). Nu cumva naratorul proiectează propriul eșec și propriile nostalgii asupra
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde". Zborul ca experiență simbolică budistă înseamnă "capacitatea omului de a transcende lumea simțurilor și, deci, de a avea acces în lumile nevăzute" (p. 57-58). Pentru narator tărâmul nevăzut rămăsese o simplă promisiune: "mi-a fost scris să nu-l pătrund niciodată, ci să-l port până la moarte în melancoliile mele..." (p. 59). Nu cumva naratorul proiectează propriul eșec și propriile nostalgii asupra lui Honigberger și asupra lui Zerlendi
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
complementare) devine chestiune de temperament, disponibilitate și, de la un punct încolo, chiar și de opțiune". Nu sînt lucruri noi (le întîlnim și la E. Lovinescu și G. Călinescu), dar reluarea lor e cît se poate de bine venită, întrucît "fața nevăzută" a criticii necesită încă incursiuni, spre a-i consolida fața văzută, pîndită mereu de clișee, de stări inerțiale. Recurgînd la citate din Eugen Simion și Mircea Martin, referindu-se la Florin Manolescu și Alex. Ștefănescu, precum și la cîțiva scriitori de
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
primul volum din Incognito al lui Eugen Barbu, încheiată cu un elogiu nemăsurat și total neinspirat. Lui Radu Enescu îi plăcea să participe la viața literară, intervenea episodic, aparent neimplicat, din pura plăcere a jocului de la distanță, ale cărui compromisuri nevăzute, dar pe care le știa foarte bine, își imagina că nu l-ar putea atinge. Publicistul orădean Marin Chelu s-a devotat restituirii paginilor rămase în revista "Familia" și a alcătuit până acum două volume, cu un profil unitar tematic
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Gabriel Dimisianu A apărut la sfârșitul lui 2004 romanul Puterea nevăzută de Nicolae Breban, a treia piesă a unui edificiu narativ proiectat ca tetralogie, așa cum autorul ne-a avertizat. Celelalte două piese publicate sunt romanele Ziua și noaptea (1998) și Voința de putere (2001). A patra piesă este în curs de
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
ca tetralogie, așa cum autorul ne-a avertizat. Celelalte două piese publicate sunt romanele Ziua și noaptea (1998) și Voința de putere (2001). A patra piesă este în curs de elaborare. Am tot așteptat (câteva luni!) să se pronunțe despre Puterea nevăzută actuala noastră critică de întâmpinare. Și abia de curând am putut citi, în ,Cuvântul", un comentariu semnat de Ovidiu Verdeș. S-au dus vremurile, după câte observ, în care cronicarii literari se îmbulzeau să scrie primii despre cărțile lui Breban
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
pentru critică. Eșecurile, ratările scriitorilor mari sunt totdeauna mai interesante, mai semnificative literar și mai incitante pentru exercițiul critic decât izbânzile, decât reușitele integrale ale autorilor medii sau minori. Dar nici nu este vorba de un eșec în cazul Puterii nevăzute și al celorlalte romane apărute până acum din tetralogie, cum ne-ar putea face să credem lipsa lor relativă de ecouri. Cine citește (e totuși o condiție!) cele trei tomuri se va reîntâlni cu ambianța epică brebaniană, cu personajele sale
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
romanele lui Breban, și cele vechi și cele recente, și merită, fiind opere vii, să fie asumate în continuare de conștiința literară a contemporanilor. Cel puțin mie astfel îmi apar și de aceea și înșir însemnările de față despre Puterea nevăzută, după ce am comentat la apariție romanele anterioare din tetralogie, Ziua și noaptea și Voința de putere. Toate trei comunică destul de strâns prin rețeaua deasă de nervuri epice, prin elemente de cadru și prin câteva personaje ce pot fi în toate
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
epice, prin elemente de cadru și prin câteva personaje ce pot fi în toate regăsite. Dar să amintesc pe scurt despre ce era vorba în primele două romane din ciclu, pentru a mă opri apoi ceva mai mult la Puterea nevăzută. În Ziua și noaptea reîntâlneam climatul de tensiuni morale specific brebanian și câteva motive tematice care l-au preocupat și înainte pe prozator: relația stăpân-supus, călău-victimă, maestru-discipol. De fapt l-au preocupat pe N. Breban aceste motive tematice, până la confiscare
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
aceste rupturi le conferă substanță, le definesc omenește, iar literar, cel puțin pe câteva, le-au făcut memorabile. Astfel era Grobei din Bunavestire, personaj brebanian clasic, spre a vorbi așa, astfel este Mârzea din Voința de putere și din Puterea nevăzută, pentru că apare în amândouă romanele, ilustrând același proteism psihologic și aceeași capacitate de a executa viraje neașteptate de comportament. Dar asupra acestui Mârzea, întâlnit, cum am spus, în două romane ale lui N. Breban, este cazul să ne oprim ceva
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
aceeași capacitate de a executa viraje neașteptate de comportament. Dar asupra acestui Mârzea, întâlnit, cum am spus, în două romane ale lui N. Breban, este cazul să ne oprim ceva mai mult. Ovidiu Verdeș, în cronica din ,Cuvântul" la Puterea nevăzută, îl consideră ,personajul cel mai reușit al romanului", cum și este și cum îl putem socoti și pentru celălalt roman în care apare, Voința de putere. Poate fi așezat, am spus și altădată, în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
unii chiar să-i distrugă. îi izbutesc și acțiunile destructive, anulatoare, odată întâmplându-i-se totuși să suporte și un mare eșec. Dar aceasta este tema celui de-al treilea roman al tetralogiei brebaniene, romanul eșuării lui Mârzea în fața puterii nevăzute, al înfrângerii versatului manipulator de oameni în confruntarea cu un adversar ciudat. Ajungem astfel la celălalt personaj-pereche al lui Mârzea, care nu mai este, cum era Dumitrașcu în Voința de putere, un personaj complementar, ci unul antitetic. Să-l vedem
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Dar... nu există cumva și o... altă putere?", se întreabă la sfârșit naratorul, aruncând astfel o punte către ceea ce pare a fi tema romanului care urmează, ultimul din tetralogie. Vom vedea. Mai mult decât alte scrieri ale lui Breban Puterea nevăzută are nevoie de un cititor antrenat și ambițios. El va trebui să nu descurajeze în fața infinitelor digresiuni, în fața acelor ,burți narative" pe care romancierul le justifică undeva teoretic, a locvacității de nestăvilit a multor personaje care alt rost nu au
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
păstrîndu-și nealterată veselia animă primele două povestiri orientale: Un sfat bun e mai de preț ca aurul și Radioul. Piesa de rezistență, Părul Profetului, radiografiază o familie musulmană, pe care o întîmplare neobișnuită o face să dea la iveală partea nevăzută din firea fiecăruia, într-o suită de întîmplari tragicomice. Povestirile "occidentale", îmbibate de livresc, recurg la reciclări de personaje, situații devenite un bun comun al culturii europene și clișee în era imaginii: Hamlet și Yorick, Cristofor Columb și regina Isabela
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
la ea: se văd niște plante cățărătoare, ei i-am fotografiat doar o jumătate din față,dar privirea îi este intens ațintită în obiectivul aparatului de fotografiat. Iată cum interpetez imaginea: pe de-o parte ceva este ascuns (în jumătatea nevăzută a feței, n.n.), avem de-a face deci cu un secret, un mister,dar cealaltă jumătate a feței iradiază energie și forță, mai ales în privire. Cu mine a fost foarte deschisă, deloc neîncrezătoare. Dar cred că există o reciprocitate
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
adevărat șef de stat, gata să-și tragă nu numai toată țara pe turta lui, dar să se mai și sacrifice?"), la idealismul sufocat de senzațional. O planetă lățită ca zîmbetul pisicii din Cheshire, unde circulă știri, dar întîmplările rămîn nevăzute. Legendele din Far West ajung niște povești demne mai degrabă de gura sobei și din sperietura de-altădată rămîne doar o nostalgie cu subînțeles: "Era o zi de iarnă, ningea ca-n basme peste mormîntul Marelui Om, cu fulgi cît
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
la zi într-o carte cu pretenții științifice (re)publicată în anul 2004. Apariția scriitorului în cultura română de Leon Volovici este o carte despre zorii culturii române moderne, scrisă de un autor inteligent, atent la toate aspectele văzute și nevăzute ale epocii pe care o studiază. Citind cartea lui Leon Volovici toate elementele nebuloase din acei ani ai precipitării culturii și civilizației românești spre modernitate dobîndesc sens și logică. De aceea, retipărirea ei după aproape trei decenii este binevenită. n
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
cu oarecari dificultăți, că nu se va pune problema nici unei judecări, într-un tribunal moral, că infestarea cu microbul comunismului a devenit o chestiune genetică și nu te poți elibera firesc, într-o bună zi, de toate tarele văzute și nevăzute. La urma urmelor, vinovățiile zac ancorate în fiecare dintre noi, pe fundul conștiințelor noastre, de atunci de cînd am fi putut să spunem "nu" minciunii, manipulării, izolării, delațiunii, umilinței, anulării ființei, gîndirii, intimității. Ceaușescu nu ar fi reușit nimic fără
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
nu spune ce gînduri negre treceau prin mintea soțului înșelat. Poate că se gîndea să-l provoace la duel pe amant, chiar dacă - într-o primă fază - l-a lăsat să fugă ("tînărul se sculă, sări în grădină și se făcu nevăzut"). Conform tuturor normelor scrise și nescrise, în astfel de cazuri duelul ar fi fost perfect îndreptățit și chiar obligatoriu pentru ambele părți. Onoarea lui Andronache fusese călcată în picioare și încă în public, în fața invitaților săi. Pentru o cauză similară
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
pregătiți românii pentru transformările care au urmat anului revoluționar 1989. Democrația a căzut ca un meteorit peste România și fiecare a supraviețuit așa cum a putut în noile realități politice, economice și sociale. Îngerul de la benzinărie este o carte despre fața nevăzută a unor realități pe lîngă care trecem zilnic, indiferenți. O carte tristă și gravă a întrebărilor pe care ni le punem sau ar trebui să ni le punem fiecare dintre noi. Cristian Teodorescu este unul dintre cei mai atenți observatori
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă din scoică. În solara lumină, aceea scânteiază. În aceeași lumină, elegia cântă. Nevăzută, cosmică liră. Să ne mai întrebăm de ce mitul lui Orfeu, de oriunde va fi venit bardul, s-a născut în Grecia? * Profesor de limba și literatura greacă veche la Catedra de Filologie Clasică a Facultății de Limbi și Literaturi Străine
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
de un suflu demoniac: “iarăși netulburatul foșnet mă cuprinde/ în văz o boare, în auz o fîlfîire/ de aripi străvezii în care se aprinde/ un fel de nemurire dincolo de fire/ ce-mi dăruie povara-i sclipitoare// și iarăși urcîndu-și scara nevăzută/ tiptilii îngeri în faptul nopții m-au ajuns/ purtîndu-mi luminoasa lor osîndă” (Scara). Așezat între bine și rău, în preajma demonilor, îngerul “pînditor” certifică aci un mediu confuz din care “întunericul”, “umbra”, “pierzania” n-au dispărut. Orientarea dreptei conștiințe e anevoioasă
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
a fi om al cuvântului”). Scopul catehezei este acela de a crea în catehet disponibilitatea sufletească și rațională de a primi și a înțelege adevărul. În Evrei 11, 1 este scris: „Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (est autem fides sperandorum substantia rerum argumentum non parentum). De aici pleacă Augustin în definirea scopului catehezei care este credința. În Enchiridion, 8, scrie despre credință că este convictio rerum quae non videntur. Credința ca atare angajează toate facultățile sufletești
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]