318 matches
-
ai înfrunzit, să știu că-mi ești, Să port pe umeri vinovat Un dor, pe care să-l nuntești. Închis ai stat în turn de frig Ca-ntr-o strânsoare fără chei, Să nu te chem, să nu te strig, Nevindecata să mă iei. Să-mi limpezești zapezi și nori Și rugi ajunse nicăieri, Avar s-aprinzi stinse culori, Apoi la îngeri să mă ceri. Să n-am nici lacrima sub fard, Dar nici cărări să pot pleca, În gând să
PE MII DE HĂRȚI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377357_a_378686]
-
să fiu ploaia ta doar pentru o noapte,n-am să zăbovesc mai mult, vreau să trezesc în tine toate amintirile, vreau doar că rană de mine să iți rămână mereu deschisă, eu vreau să fiu cuțitul tu rană lui nevindecata; n-am să mă sfiesc, va fi o ... Citește mai mult Într-o zi am să mă prefac în ploaie de varăîntr-o zi am să mă prefac în ploaie de vară, amsă cad în stropi mărunți pe acoperișul casei tale
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
să fiu ploaia ta doar pentru o noapte,n-am să zăbovesc mai mult, vreau să trezesc în tine toate amintirile, vreau doar că rană de mine să iți rămână mereu deschisă, eu vreau să fiu cuțitul tu rană lui nevindecata; n-am să mă sfiesc, va fi o ... XXI. ATÂT DE APROAPE, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1827 din 01 ianuarie 2016. Atât de aproape era adevărul încât mi se părea un pahar din care aș fi
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
avut mereu în viață tendința de a exagera prin prisma propriei imaginații. Un defect incorigibil de altfel, nu prea departe aflându-se și explicația. Sunt și rămân un visător, un suflet rătăcit pe alei întunecate și nesigure, un sentimental de nevindecat, din păcate. Am privit-o lung și apăsat în ochii verzi. M-am încruntat puțin pentru a da chipului meu o anumită expresie facială de om dur. Am întrebat-o: - Și cum se împacă munca pe care o prestați cu
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > ZAPISUL IUBIRII, AUTOR GEORGE CĂLIN. RECENZIE - VALENTINA BECART Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1515 din 23 februarie 2015 Toate Articolele Autorului întrebările răscolesc în răni nevindecate... Poezia este tărâmul magic, este "îngerul păzitor" care-i conferă poetului ( diplomatului) George Călin, ( o conștiință născută sub “blestemul “scrisului, un privilegiat al muzelor), ( vulnerabil, sensibil), o anumită protecție față de realitatea “brută”, acesta reușind (adesea) să se sustragă momentelor de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
dăruit lumii. Multe versuri nu au o idee, sunt ca o furtună ivită pe neașteptate, ce angrenează în dezlănțuirea ei înfinitele stări sufletești, scânteile atâtor vise care sunt gata să aprindă cerul inimii. De multe ori, întrebările răscolesc în răni nevindecate și zguduie temeliile gândului care se năruie sub ceruri potrivnice și „doar o fantasmă a imaginației, îmi întărește Speranța, încrederea, Credința, seninătatea...” Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul fiecăre clipe, lăsând
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
aripile-mi frânte,/învățând ce e zborul...” (înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un suspin neauzit, o Lacrimă a Lumii focalizată într-o singură inimă, la ceasul de seară când „însingurările” răscolesc în răni nevindecate. „însingurat în tăcerea umbrei,/suspinând în pustiul din mine,/tremurând de spaimă,/caut la miezul nopții/ Femeia /de sub ferestrele sufletului meu/cerșindu-i Iubirea,/cerșindu-i Iertarea/Viața,/Moartea...” * „Femeia /de sub ferestrele sufletului meu,/scrie poeme de Dragoste, /lăcrimându-mă
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ai înfrunzit, să știu că-mi ești, Să port pe umeri vinovat Un dor, pe care să-l nuntești. Închis ai stat în turn de frig Ca-ntr-o strânsoare fără chei, Să nu te chem, să nu te strig, Nevindecată să mă iei. Să-mi limpezești zăpezi și nori Și rugi ajunse nicăieri, Avar s-aprinzi stinse culori, Apoi la îngeri să mă ceri. Să n-am nici lacrimă sub fard, Dar nici cărări să pot pleca, În gând să
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
buze numele-ți sculptatL-ai înfrunzit, să știu că-mi ești,Să port pe umeri vinovatUn dor, pe care să-l nuntești.Închis ai stat în turn de frigCa-ntr-o strânsoare fără chei,Să nu te chem, să nu te strig,Nevindecată să mă iei.Să-mi limpezești zăpezi și noriși rugi ajunse nicăieri,Avar s-aprinzi stinse culori,Apoi la îngeri să mă ceri.Să n-am nici lacrimă sub fard,Dar nici cărări să pot pleca,În gând să-ți
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Referință Bibliografică: ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub pleoape, un alt ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ei din acele timpuri. Daniela GÎFU: Povestiți-ne calvarul prin care ați trecut până când ați reușit să părăsiți „raiul” comunist. Victor ROȘCA: Gheorghe Crăciun, acest Javert al Direcției Securității Regiunii (județului) Brașov, în 1953, când eram încă în două cârji, nevindecat de urmările accidentului, a refuzat propunerea subalternilor săi de a mă scoate de sub urmărire și, în mod drăcesc, îndârjit contra mea, a dat un ordin contrar, deschizându-mi un nou dosar de urmărire informativă, când informatorii erau marșrutizați (cuvânt utilizat
INGINER, SCRIITOR ŞI PUBLICIST de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381280_a_382609]
-
aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu pasul încăperea. -Întocmai! Întocmai! adeveri stupefiat din nou părintele. Dar legea circului m-a absolvit de vină... Iar eu, bolnav și pustiit, l-am părăsit, preciză T. vădit nevindecat de-așa-ntâmplare. F., revenit la masă, întoarce rapid iar o carte, un optar. Ca replică, T. i-arată pe a sa, un șase. -Ce mă țintești? De mine nici nu-ți pasă că tot câștig! Victorios la cărți, perdant
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
crud supusă nedreptăților istoriei, despre paradoxalul hotar care desparte Neamul, despre evoluția „podurilor” peste Prut, începând de la „podul de flori” și urmând cu „podul de cărți” și „podul de inimi”. Cu revoltă interioară, le-a vorbit și despre mentalitățile încă nevindecate ale basarabenilor, exemplificând, între altele, cu pierderea înțelesului asupra cărții în rândul grănicerilor moldoveni, care, aflând de existența cărților în portbagajul mașinii, le văd ca pe niște lucruri reduse doar la cantitate, cerând evaluarea lor în... „kilograme de cărți”. La
SCRIITORULUI-ACADEMICIAN NICOLAE DABIJA I S-A CONFERIT TITLUL DE CETĂŢEAN DE ONOARE AL COMUNEI MIROSLOVEŞTI, JUDEŢUL IAŞI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372022_a_373351]
-
trecut, atât rușii cât și germanii ne-au fost pe rând și aliați și inamici. În ambele posturi, mult rău au făcut țării noastre! Mult ne-au mai ciopârțit țara cu înțelegerile și interesele lor ticăloase, provocându-ne răni, încă nevindecate. Mai mult, ne-au obligat să le învățăm istoria lor de învingători, în care poporul român a fost umilit prin demonizarea eroilor și conducătorului lor. -este o minunată poveste despre frumusețea sufletului românesc, relevând unele caracteristici de valoare ale românilor
ÎNTOARCEREA EROILOR ROMÂNI DIN UITARE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372916_a_374245]
-
cât de mult se străduiește "unul", pe alocuri îi este și milă de "el", pentru atât datorită simțirii minciunilor, cât și a corolarului de neîncrederi, de îndoieli, și de dispute cuprinse în acest flagel, plus și datorită altor răni încă nevindecate, nu se poate dărui imediat lui. Sunt și acelea care se complac în această situație datorită anumitor "avantaje", dar fiecare cu viața lui. Nu zic că nu sunt femei cărora nu le place acea aureolă de mister, chit că n-
SĂRUT-MÂNA TA, FEMEIE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371021_a_372350]
-
fel de mobilier uman, făcând parte din aglutinarea de anatomii umane imaginată de Petrică al nostru cu o motivație care, fiind prea artistică, nu ne-o va putea lămuri niciodată?!... Desigur, sunt subiectiv și plin de venin, ros de ranchiune nevindecate!... Am oferit Teatrului Național o piesă despre Brâncoveni... Am visat s-o monteze Petrică Ionescu!... O piesă cu multă mișcare, recunosc, dar și cu replici din care dacă se sare una, tot textul se va dezechilibra... Oferta mea a intrat
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
aproape. Dacă îi vei trata după aceste simptome agresive, niciodată nu vei reuși să-i ajuți spiritual si moral. Majoritatea acestor persoane au suferit un șoc puternic în viață, un eșec, o durere imensă la nivelul psihicului, care au rămas nevindecate iar cu vremea s-au cicatrizat formând sechele sufletești. Consilierea neadecvată si tratarea cu superficialitate a acestor răni sufletești netratate la timp, împing astfel de persoane ajunse în pragul disperării să-și pună capăt zilelor sau să fie închiși pentru
O INIMĂ PENTRU CEI CE SUNT CU NOI, DAR TRĂIESC ÎN LUMEA LOR de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346027_a_347356]
-
nu cer să-mi dai crezare, Legat cu toată viața de cuvânt Cum e legat departele de zare, Ploaia de nor și aerul de vânt. Eu sunt poet și nu o spun cu fală În văzul și-n auzul tuturor, Nevindecat voi fi de-această boală Și dincolo de ea când o să mor Ca lacrima unui copil bătrân Din umbra celui răstignit pe roată, Eu sunt poet și-așa o să rămân În sărbătoarea care mi-a fost dată... SIMPLU ȘI PUR Simplu
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
în: Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului UN POEM CÂNTAT ORICUI ! prea sunt clopotele surde și ni-s clipele prea scurte! prea ne stingem - lumânare într-un rost ce mereu doare! prea ne scuturam aleanul mult nevindecați tot anul de nevolnice iubiri, de vise trandafirii curse-n palmele de miere și în gândurile - fiere ! prea ne ducem pe apus pe un mal ascuns, ascuns ... prea ne cerem asfințitul și de toate mult iubitul ! prea ne dăruim oricui
CLOPOTE SURDE (POEME) de LELIA MOSSORA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348872_a_350201]
-
nu cred că ar fi avut cum! Era la școala de la noi din sat, unul atât de chipeș că își frângeau și babele gâtul după el. Ăsta avea o față cam de mat, pătat, ciupit de la un pic de vărsat nevindecat. Cu niște buze strâmbe și tivite... - Gata! Nu prea e politicos ce spui... Fiecare om, în felul lui! - M-am hotărât să nu mai mint. Ce știu eu când vine careva și-mi ia pielea... Mi-a spus și mami
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
mamei Terra ! Crăiasa în straie albe te subjugă cu farmecul noptii. Sărutul ei este șoapta neterminată din căușul palmei. Pe gene se ofilesc umbre dulci din clipirea luceferilor ascunși în bolta limpede. Carul Mic duce poveri de doruri nestinse ... tăceri nevindecate în negura vremurilor pierdute. Stelele sclipesc..licurici prinși de perdeaua cerului senin. O cometă grăbită trece pe neașteptate învăluind în strai de azur liniștea nopții. Ți-a tulburat gândul. Obosit iți culci obrazul pe Steaua Nemuririi.. Spiritul nopții iți mângâie
STELE ÎN OCHI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346475_a_347804]
-
tristețe, segmente articulate ale momentelor esențial-existențiale (naștere, iubire, moarte, ascensiune, declin) reușind să creeze un jurnal itinerant, cu multiple note de subsidiar, nu atât explicative, cât dedicate, nu atât acuzatoare, cât imperative. Umor turnat că iarbă de leac, pește răni nevindecate încă, lirica lui George Peagu va supraviețui timpului, ca imagine materializata a sentimentului de bucurie sau speranța, căruia oamenii viitorului îi vor găsi, din ce in ce mai rar, corespondent în realitate. O nouă carte, o nouă viziune poetica, motiv de reinventare și redescoperire
”SONETE VUVU” DE GEORGE PEAGU (BUCUREŞTI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345317_a_346646]
-
Focuri ce aprind iubiri. TĂCEREA DINTRE NOI Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi! A despletit o ramură de toamnă, Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă... Cuvântul rătăcit până mai ieri S-a stins, nevindecat, printre suspine Când ochii îți zburau spre nicăieri Tăcerile se risipeau în mine. Nu mai sunt vorbe.. Astăzi, în priviri Buzele noastre s-au făcut zăpadă, Distanța ne-a legat prin amintiri Dorința ce ne doarme vrea să vadă. Zidul
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]